DISTRIBUIȚI

Se spune că, în sport, locul doi e foarte frustrant. Euforia unui fotbalist e mult mai mare când se salvează de la retrogradare decât atunci când are la gât medalia de argint. De altfel, foarte mulți jucători aleg la finale să-și dea jos medalia de argint, imediat ce le e pusă la gât.

Bayer Leverkusen a trăit, în 2002, frustrarea aceasta de trei ori. Mai mult decât atât, șase jucători ai „aspirinelor” și-au mai luat o porție câteva luni mai târziu, în finala Campionatului Mondial. Hans-Jörg Butt, Carsten Ramelow, Bernd Schneider, Oliver Neuville și Michael Ballack au fost în lotul Germaniei la finala de la Yokohama, pierdută în fața Braziliei, 0-2. Ramelow, Schneider și Neuville au fost chiar în teren atunci.

În sezonul 2001/2002, Leverkusen a avut cea mai mare expunere prin calificarea în finala Champions League, însă gruparea germană era o candidată certă la titlu în Bundesliga încă din 1997. Atunci a început un lung șir de clasări pe locul secund. Între 1997 și 2002, clubul a terminat de patru ori pe a doua poziție în Bundesliga.

Echipa „aspirinelor” nu are nici un titlu în Germania, iar asta i-a adus porecla Neverkusen. Până ca Klaus Toppmöller să fie numit antrenorul echipei, pe banca echipei au mai stat Rudi Völler și Berti Vogts, însă pentru perioade scurte. Cel care a început construcția echipei care avea să fie în topul fotbalului german și mondial a fost chiar precedentul selecționer al României, Christoph Daum.

Daum a venit la Leverkusen după un sezon în care Bayer s-a bătut pentru evitarea retrogradării; echipa a terminat la două puncte peste linia roșie. Ionuț Lupescu era și el la „aspirine” în acel an, însă „Kaiserul” nu a rămas să lucreze cu Daum. După șase sezoane petrecute la Leverkusen, a ales să plece la Gladbach, deși Daum îl dorea la echipă.

„După şase ani, eu am plecat de prea bine. I-am spus antrenorului de atunci că nu mai puteam să stau. Mi-a părut rău când a venit Daum, care voia să rămân. Dar i-am spus că de unde stau eu până la stadion sunt 15 minute. După șase ani, când mă duceam acasă, făceam 30 de minute: o luam prin altă parte, numai ca să nu mai văd drumul ăla”, povestea Lupescu pentru ProSport.

De la Leverkusen au mai plecat, la finalul acelui sezon nereușit, Rudi Völler și Bernd Schuster, ambii la apusul carierei. Dacă Völler a terminat-o atunci de tot cu fotbalul, Schuster a mai continuat să joace puțin în Mexic, la UNAM Pumas.

Autogolul lui Balack și primul titlu pierdut la potou

Pentru Leverkusen a urmat un sezon excelent, pe care l-a terminat pe locul secund, la două puncte în spatele campioanei Bayern. Cât Daum a fost la cârmă, echipa s-a clasat doar pe podium – locul trei în 1997/1998, locul doi în 1998/1999, dar la diferență mare de Bayern, și tot locul doi în 1999/2000, la egalitate de puncte cu bavarezii.

În ultima etapă din Bundesliga, Leverkusen avea nevoie pentru a deveni campioană de doar un egal în deplasare împotriva lui SpVgg Unterhaching, echipă care era pe la mijlocul clasamentului atunci. Jucătorii lui Unterhaching, un oraș de vreo 25 de mii de locuitori din sudul Bavariei, au tras tare pentru a-i încurca pe cei de la Bayer.

Leverkusen a pierdut într-un mod trist, într-un meci în care Ballack a înscris atunci primul autogol din cariera lui. Ce-i drept, nu poate fi scos vinovat, pentru că și-a dat autogol în minutul 21. În restul meciului, Unterhaching a ținut cu dinții de scor, iar titlul a rămas în Bavaria. Bayern Munchen a câștigat cu Werder Bremen și s-a încununat campioană.


Citește și: De la marginea Berlinului la cea mai titrată echipă a Germaniei: Niko Kovač, croatul „muncitor” de pe banca lui Bayern


În perioada lui Daum la Leverkusen, pe lângă transferul lui Ballack, în sezonul 1999/2000 a mai venit Zé Roberto. Cei doi sunt jucători care au rămas și în anul în care Bayer a ajuns până în finala Ligii. Sunt numele mai sonore, dar Daum l-a adus și pe Nowonty, cel care avea să fie un stâlp în apărare în dramaticul sezon 2000/2001. În același mandat al lui Daum, au mai venit Zé Elias, mijlocaș central brazilian, cu 22 de selecții în echipa națională, și Émerson, pe care îl știm mai bine de la Roma, Juventus, Real Madrid sau Milan.

Fotbalul german se afla într-un moment de declin la nivelul echipei naționale (care a continuat până când am apucat și noi să-i batem pe nemți cu 5-1, în amical). După EURO 2000, competiție pe care Germania a părăsit-o din faza grupelor, Federația de la Frankfurt a căutat un înlocuitor pentru Erich Ribbeck, iar cel ales a fost Daum. Leverkusen i-a cerut federației ca Daum să mai rămână un an, ca să-i găsească un înlocuitor. Federalii germani au acceptat și l-au numit interimar pe Rudi Völler.

Cum a fost afectată Leverkusen de scandalul „Cocaina”

La câteva luni după ce s-a anunțat că Daum va fi noul selecționer al Germaniei, neamțul a fost acuzat în presă că ar consuma cocaină, că ar petrece cu prostituate, ba chiar a fost învinuit și de cămătărie. Printre cei care îl contestaseră cel mai intens la numirea în postul de selecționer a fost bavarezul Uli Hoeneß, care a continuat să fie vocal pe baza informațiilor apărute în presă.

Daum a negat în primă fază acuzațiile, dar asta nu l-a ajutat. Dimpotrivă. A ajuns să se certe, în direct la TV, cu Hoeneß, „o dezbatere care a uimit și a distrat o națiune întreagă”, după cum scriu cei de la These Football Times. Râca dintre cei doi era veche, încă din 1989. Conflictul l-a pus în dificultate și pe Beckenbauer, care nu a știut, inițial, cui să-i dea dreptate.

Hoeneß a făcut un pas în spate și a renunțat la acuzațiile legate de petrecerile cu prostituate și cămătărie, având și sprijinul „Kaiserului”. Președintele de atunci al Federației spunea că un rezultat negativ la testul antidrog ar risipi toate suspiciunile asupra lui Daum, iar postul de selecționer nu i l-ar mai contesta nimeni. Daum a acceptat să dea probe de urină, de păr și de sânge.


Citește și: Prietenia neortodoxă dintre „El Loco” Higuita și Pablo Escobar, regele cocainei


Subiectul a fost de mare interes pentru publicul german. Microbiștii așteptau rezultatul testelor așa cum se întreba o țară întreagă, acum mai bine de un deceniu, unde e Elodia. Paul Breitner era de părere că perdantul ar fi fost terminat în Germania.

Rezultatele au confirmat că Daum consumase cocaină și a fost îndepărtat de conducerea lui Leverkusen. Implicit, a pierdut și postul de selecționer al Germaniei. A dispărut puțin din scenă, a trecut pe la reabilitare în State, iar după vreun an a recunoscut că a consumat cocaină, însă n-a fost niciodată dependent. Ce a spus Breitner a fost fals, pentru că Daum a mai antrenat în Germania, ba chiar și Hoeneß a revenit în conducerea lui Bayern, după ce a fost condamnat la închisoare.

Trei trofee pierdute în numai câteva săptămâni

Șocul prin care a trecut echipa s-a văzut la finalul sezonului. Din octombrie, „aspirinele” au fost conduse, pe rând, de Rudi Völler și de Berti Vogts, iar Leverkusen a terminat pe patru și a prins la mustață un loc în Liga Campionilor.

Klaus Toppmöller a fost numit pe banca lui Leverkusen începând cu 2001. Echipa părea că merge mai bine ca nicicând; avansa pe toate cele trei fronturi și, la începutul lunii mai, lumea credea că va fi un sezon istoric. Avea să fie, însă nu neapărat în sensul bun. Leverkusen avea doar trei trofee câștigate de-a lungul existenței sale: Cupa Cupelor în ’88, Cupa Germaniei în ’92, și Supercupa Germaniei în ’93. Tot atâtea putea câștiga în 2002, într-o singură lună.

Primul care s-a dus a fost campionatul. Leverkusen avea un avans de cinci puncte în fața urmăritoarei Borussia Dortmund, cu două etape înainte de final. „Aspirinele” au pierdut ultimele partide, contra lui Werder Bremen și Nurnberg, în timp ce BVB a mers fără greșeală. Un prim eșec, însă rămăseseră două finale de jucat.


Citește și: Noaptea în care Mijatovic a răpus Juventusul lui Zidane și a trimis Cupa Campionilor la Madrid


La doar o săptămână după, Leverkusen a mai evoluat cu un trofeu pe masă. La Berlin, pe Olympia Stadion, a întâlnit-o pe Schalke 04. A fost un meci cu multă tensiune, atât Toppmöller, cât și antrenorul lui Schalke, Huub Stevens, ajungând să urmărească finalul meciului din tribună. Au fost și multe goluri, majoritatea în poartea lui Bayer. „Minerii” s-au impus cu 4-2, iar pentru Leverkusen rămânea doar Liga Campionilor.

Dacă s-ar fi impus în finala de la Glasgow, trupa germană ar fi devenit prima câștigătoare Champions League care nu a cucerit niciodată campionatul intern. Nu a fost cazul. Golul fabulos al lui Zidane, din finalul primei reprize, a fost și cel care a dus trofeul la Madrid.

După meci, Toppmöller s-a destăinuit reporterului Frankfurter Allgemeine Zeitung, prezent la Glasgow: „E cea mai proastă zi din cariera mea. Am făcut un sezon excelent, dar, Doamne!, n-avem nici un titlu”. 

Comentarii