DISTRIBUIȚI

Japonia a condus cu 2-0 până cu 20 de minute înaintea finalului, dar s-a speriat și n-a reușit să păstreze avantajul aparent confortabil. Belgia și-a revenit miraculos, a egalat în doar cinci minute, după care și-a asigurat la ultima fază locul în sferturi.

După 45 de minute fără goluri, japonezii au înscris de două ori imediat după pauză, prin Haraguchi și Takashi Inui, ultimul cu o execuție splendidă din afara careului. Belgienii au redus handicapul printr-un gol norocos al lui Vertonghen, iar Fellaini a egalat după o lovitură de cap, în minutul 74.

Când toată lumea se împăcase cu gândul prelungirilor, Chadli a finalizat un contraatac de manual al belgienilor, venit și pe fondul pasivității niponilor, care n-au avut prezența de spirit să taie jocul printr-un fault logic.

Japonia a câștigat duelul tactic cu Belgia lui Martinez

Slăbiciunile Belgiei lui Roberto Martinez, pe care „diavolii roșii” le-au arătat și în meciurile din grupă, au fost exploatate inteligent de Akiro Nishino, selecționerul de vreme rea al Japoniei. Într-un sistem 3-4-3 în care flancurile sunt bulevarde, belgienii au lăsat spații imense, de care rapizii Inui și Haraguchi au profitat din plin.

Meunier, Carasco și mai apoi Chadli au fost permanent surprinși de cele două aripi japoneze, sprijinite adesea de fundașii laterali Nagatomo și Sakai. Ocrotiți uneori și de șansă la ratările belgienilor, niponii au stat excelent în teren, fără să se baricadeze în defensivă, iar în multe momente au controlat autoritar jocul.

Într-un final, belgienii au bombardat cu centrări înalte careul asiaticilor și, ajutați de statura lor superioară, au reușit să salveze cumva meciul, altfel câștigat tactic destul de clar de băieții lui Nishino.

Dacă ar fi avut cu cinci ani mai puțin, Takashi Inui ar fi fost ținta marilor cluburi europene

Takashi Inui are deja 30 de ani și evoluează de vreo șapte în Europa, însă lumea i-a descoperit calitățile incredibile abia la acest Mondial. Rapid, tehnic, pasator de calitate și finalizator pe măsură, japonezul i-a făcut pe apărătorii belgieni să-și piardă cumpătul în multe momente.

Evoluția lui Inui n-a venit de nicăieri. Mijlocașul ofensiv abia achiziționat de Betis i-a terorizat pe fundașii columbieni, apoi a înscris în poarta Senegalului, meci în care a fost la câțiva centimetri să reușească golul turneului.

Inui a venit în Europa în 2011, la Bochum, iar după un sezon s-a mutat la Eintracht Frankfurt, unde a rămas trei ani. În 2015 s-a dus în Spania, evoluând trei sezoane la Eibar. Rămas liber de contract, japonezul a semnat cu Betis, pentru care va juca în următorii trei ani.

Belgia lui Martinez, la fel de incompletă ca Belgia lui Wilmots

La fel ca la Mondialul precedent, jocul Belgiei suferă vizibil, în ciuda lotului ticsit de staruri de la cele mai puternice cluburi europene. Spaniolul Roberto Martinez a preluat naționala în 2016, de la Marc Wilmots, însă „diavolii roșii” nu arată altfel decât în perioada fostului selecționer.

În continuare, Belgia se prezintă ca o colecție de vedete cărora le lipsește o idee concretă de joc. E evident pentru oricine că belgienii pot mai mult, însă n-au pe nimeni care să-i strunească. Până acum, Martinez are de partea lui rezultatele pozitive, venite însă exclusiv datorită eforturilor individuale, nicidecum colective.

Dar e foarte posibil ca, în curând, nici rezultatele să nu-l mai ajute pe fostul antrenor al lui Everton. În mod normal, cu ce-a arătat până acum, Belgia n-are cum să depășească o Brazilie aflată în vârf de formă.

Lukaku n-a marcat, dar a contribuit decisiv la victorie

După ce-a marcat de patru ori în primele două partide ale Mondialului, Romelu Lukaku n-a mai găsit drumul spre porțile adverse. Contra Japoniei, vârful lui United a fost aproape de gol în două rânduri, numai că a fost oprit de portarul Kawashima, mai inspirat decât în alte dăți.

Totuși, Lukaku și-a pus amprenta pe succesul în extremis al „diavolilor”. La ultima fază a meciului, vârful cu origini congoleze a tras după el un fundaș japonez și a sărit inspirat peste minge, lăsându-l pe Chadli să îndeplinească o formalitate.

Una peste alta, atacantul lui United rămâne principala „gură de foc” a Belgiei. Chiar dacă naționala sa pornește cu șansa a doua în fața Braziliei, un lucru e sigur: fundașii sud-americani vor avea o zi mai grea decât au avut-o cu Lozano, Vela sau Chicharito.

Thibaut Courtois nu oferă siguranță „diavolilor”

Văzut ca unul dintre cei mai buni portari din lume în perioada petrecută la Atletico Madrid, Courtois pare într-o scădere serioasă de formă. Goalkeeperul belgian nu e vinovat la niciunul dintre golurile primite, însă prestația sa n-a fost de natură să ofere siguranță coechipierilor.

În prima repriză, portarul de 26 de ani a bâlbâit o minge ușoară, sporindu-le încrederea japonezilor că poate fi bătut. Fără să greșească decisiv, Courtois pur și simplu nu are prestanța unui goalkeeper de națională mare, așa cum își propune Belgia să fie.

Partea bună e că atât pentru el, cât și pentru ceilalți jucători din generația de aur a Belgiei, există un moment al adevărului. Testul suprem, în fața Braziliei. Un joc de excepție și o calificare în semifinale pot șterge cu buretele câteva paragrafe din textul ăsta.

Comentarii