DISTRIBUIȚI

Meciul dintre Suedia și Elveția avea cel mai slab afiș din optimi, dar pentru fanii tricolori care au prins Generația de Aur în ’94, duelul dintre singurele naționale care au învins România în vara americană a trezit nostalgii.

Asemenea Nemuritorului, care prelua din atribuțiile decapitaților, la fel și Suedia a câștigat italienește, 1-0, printr-un gol norocos marcat de Forsberg. Pippo Inzaghi probabil că zâmbește. Mai ales că Suedia s-a calificat la Mondial după un baraj cu squadra azzurra.

Atmosfera jocului de la Sankt Petersburg a fost mai degrabă de amical. Se vedeau câteva locuri goale pe stadionul pe care locul întâi din grupa Germaniei se putea întâlni cu poziția a doua din grupa Braziliei. Până la urmă, suedezii și-au asigurat prezența în sferturile de finală, meritat, într-un joc în care Elveția a fost mai balcanică decât ne-am fi așteptat. Poți scoate omul din Balcani, dar nu poți scoate Balcanii din om.

Lang a avut spirtul de sacrificiu al unui căpitan de vas

Stephan Lichtsteiner, căptianul de drept al elvețienilor, a fost suspendat din cauza cumulului de cartonașe galbene, iar locul lui a fost luat de Michael Lang.

Jucătorul lui Gladbach s-a achitat cu onoare de sarcina de a-l înlocui pe căpitan. A fost în multe rânduri omul în plus pe banda dreaptă a atacului helvet, iar în apărare a acoperit bine zona în care acționa Forsberg. De altfel, dinamismul lui Lang l-a determinat pe Janne Andersson să-l trimită pe starul Suediei mai în centru, de unde jucătorul lui Leipzig a și reușit să marcheze.

Lang a fost mereu primul care a alergat înapoi să stopeze contraatacurile Suediei, în minutele în care Elveția fugea nebunește după egalare. A reușit o dată să-l blocheze pe Olsson, dar în ultimele minute ale meciului a sperat că va avea norocul lui Suarez din 2010. A faultat în postură de ultim apărător, iar centralul Skomina a fost forțat să arate cartonaș roșu și a dictat, în prima fază, penalty. După ce a revăzut faza, a revenit asupra deciziei și Suedia a avut doar lovitură liberă, dar „roșul” a rămas în picioare.

Suedezii au probleme cu nimeritul țintei

Doar trei dintre cele 12 șuturi ale suedezilor au fost pe poartă, o statistică în nota naționalei scandinave la acest turneu. Suedezii au multe calități, asta e clar, dar eficiența nu e deloc punctul lor forte. Scandinavii au avut un procentaj de 25%, ceea ar fi decent în handbal. Pentru un portar.

Chiar dacă rugby-ul și fotbalul s-au separat pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, elevii lui Janne Andresson au dat de multe ori senzația că încearcă transformări.

Nici măcar autorul golului, mult lăudatul Forsberg, nu prea a avut tirul reglat. După ce mai devreme luase zidul la țintă, nici la gol n-a fost prea inspirat. A șutat pe goalkeeperul Sommer, dar a avut noroc cu devierea lui Akanji.

Elveția, o dezamăgire a Mondialului

Chiar dacă a început cu un egal în fața Braziliei, Elveția n-a dat niciodată semne că e cu adevărat în acest turneu. Ambiția și entuziasmul băieților din „Țara Cantoanelor” s-au văzut numai în partida cu Serbia, în condițiile în care albanezii și kosovarii helveți au vrut să le demonstreze ceva vecinilor noștri.

Cu Suedia, Petkovic a mutat ofensiv aproape imediat după gol, însă elevilor săi le-a lipsit limpezimea. Seforivic și Embolo nu au reușit să aducă un plus de creativitate pentru elvețieni, încercând să străpungă solida apărare a suedezilor cu centrări trimise la disperare.

Ghinion, pentru că suedezii sunt recunoscuți pentru înălțime și fortă (bine, și pentru blonde, dar să rămânem la fotbal). Singurul moment când tactica elvețienilor a dat ceva emoții scandinavilor a fost pe final, atunci când Seferovic a reluat pe poarta lui Olsen. Poziția vârfului elvețian a fost bună, însă execuția una moale, pradă ușoară pentru experimentatul goalkeeper scandinav.

Transferul în zonele exotice ale fotbalului nu te (mai) exclude de la echipa națională

Atacantul Suediei, Marcus Berg, e legitimat momentan la Al-Ain, club din Emiratele Arabe Unite. Cu toate astea, a fost titular în toate partidele Suediei de la acest turneu, iar evoluțiile sale au fost decente, mai ales din perspectiva efortului depus de scandinav.

Cazul suedezului nu e unul singular. Roberto Martinez, selecționerul sub presiune al Belgiei, contează pe Axel Witsel, legitimat la Tianjin Quanjian, iar hulitul Jorge Sampaoli a mizat pe Mascherano, de la Hebei China Fortune. Dacă nu știai, ultimele două echipe menționate sunt din China, acolo unde antrenează Olăroiu și, mai nou, Dan Petrescu.

Evident, apare întrebarea firească: au reușit banii să transforme zonele lipsite de tradiție în ligi competitive pentru nivelul Cupei Mondiale? Sau poate antrenorii au făcut alegeri subiective, deși aveau alternative mai bune în Europa? Răspunsurile mai întârzie și vor fi influențate de evoluțiile ulterioare din turneu ale acestor fotbaliști. Bine, nu și ale lui Mascherano, care e de mult acasă.

Suedia există și fără Zlatan

Zlatan Ibrahimovic, celebrul scandinav cu tată bosniac și mamă croată, a cărui prezență la Cupa Mondială în tricoul Suediei a fost dezbătută până cu puțin timp înaintea startului competiției, le-a urat succes foștilor săi colegi pe Social Media.

Nu știm încă dacă a fost sau nu prezent la Sankt Petersburg, cert e că nu a fost surprins de camerele TV. Știm sigur însă că sponsorul său l-a trimis în Rusia. Până la ora redactării articolului, Zlatan nu transmisese niciun mesaj de felicitare. Oricum, Suedia a arătat a echipă și fără el. Pragmatică, disciplinată și greu de întors odată ce este în avantaj.

Ne putem gândi că egoul actualului jucător de la LA Galaxy a fost afectat. Până la urmă, Suedia se află în fața unei mari performanțe fără El, iar Zlatan e un orgolios. Sau poate, cine știe, nu a apucat să posteze pentru că e prea ocupat să-și îmbrățișeze conaționalii și nu mai are mâini libere.

Comentarii