DISTRIBUIȚI

Câteodată, drumul de la o ruşine istorică la entuziasmul regăsit şi lupta pentru obiective importante nu e chiar atât de lung. Este ceea ce experimentează în această perioadă AC Milan, care tocmai s-a calificat în finala Cupei Italiei. Iar cel care merită credit pentru revirimentul rossonerilor este, indiscutabil, Gennaro Gattuso. Calabrezul aspru, dintr-o bucată, privit iniţial cu reticienţă, dar care a luat o echipă aflată la un pas de dezastru şi a adus-o în luna martie luptând încă pe trei fronturi. Cine ar fi prevăzut asta pe 3 decembrie anul trecut?

 

Înainte de a fi avansat de la Milan Primavera pentru a-i lua locul lui Vincenzo Montella, aceasta era, mai mult sau mai puţin, imaginea antrenorului Gattuso. Fragmentul devenit viral pe internet, în special după startul complet ratat pe banca rossonerilor, e dintr-o conferinţă de presă din scurta perioadă petrecută în Grecia, la OFI Creta. Acolo, fostul mijlocaş s-a remarcat mai ales prin această întâlnire cu jurnaliştii eleni, în care a lansat şi celebra expresie „one hundred percent malakia”, punându-l evident în dificultate pe translatorul grec. Întregul „rant” al lui Ringhio poate fi urmărit aici.

Cariera de antrenor a lui Gattuso înainte de Milan

Gattuso, pe vremea când o antrena pe Sion. Fotografie via si.com

E uşor de înţeles motivul pentru care existau idei preconcepute în privinţa lui Gattuso, în momentul în care a primit pe mână echipa la care a evoluat timp de 13 ani şi alături de care a cucerit zece trofee, printre care două titluri în Serie A şi două Ligi ale Campionilor. Cariera lui de antrenor era un şir de experienţe mai curând nereuşite, la formaţii de plan secund. Începutul l-a reprezentat perioada în care a fost antrenor-jucător la FC Sion, unde nu a rezistat decât trei luni, în 2013. Abia plecat de la elveţieni, a fost contactat de Maurizio Zamparini, vulcanicul preşedinte al lui Palermo, care tocmai retrogradase în Serie B. Devoratorul de antrenori din Sicila vedea în campionul mondial din 2006 omul perfect pentru a-i readuce pe „vulturi” în Serie A. Dar şi pe Renzo Barbera a stat tot trei luni. Deşi lui Rino i se pot acorda circumstanţe atenuante, ţinând cont de numele celui care i-a fost şef, trebuie spus că înlocuitorul său, Beppe Iachini, a terminat sezonul 2013/14 pe primul loc în liga a doua şi a avut cel mai lung mandat dintre toţi tehnicienii trecuţi pe la Palermo în perioada în care clubul a fost condus de Zamparini.

În ciuda celor două eşecuri, în vara lui 2014, lui Gattuso i s-a oferit şansa de a lucra în Grecia, la OFI Creta. O echipă care se confrunta cu probleme financiare şi de la care a plecat după doar o jumătate de sezon. A demisionat din cauza situaţiei tot mai dificile, deşi în conferinţa de presă amintită mai sus a susţinut că nu este interesat de acest aspect. „OFI is not Real Madrid, is not Barcelona. It’s a small team with many problems. I want my players to play with balls, with heart….It’s too easy for me to leave! Me stay here!… I don’t home and cry because we don’t have money! Many teams in Europe have no money. I don’t have the excuse that the players don’t play with us because we don’t pay salary. Fuckk off! This is not true!”, a tunat italianul, în faţa unor ziarişti greci care, probabil, aveau senzaţia că retrăiesc momentul unui alt discurs dezlănţuit al unui tehnician venit din il calcio, Alberto Malesani.

În 2015, Gattuso a revenit în Italia, la Pisa, unde a stat doi ani, cu o întrupere de o lună, şi unde, pe lângă promovarea în Serie B, s-a remarcat şi printr-un atac dur la adresa conducerii, nemulţumit de modul în care clubul era condus. Retrogradarea în Lega Pro, survenită în mai 2017, a însemnat finalul aventurii sale în Toscana. I s-a ivit oportunitatea de a se întoarce la Milan, ca antrenor la Primavera, şi nu putea refuza. Începutul fost teribil. Un usturător 1-5 cu Sassuolo a fost urmat de un 0-3 în derby-ul cu Inter. Cu toate acestea, i-a pus repede pe picioare pe micii rossoneri, iar în momentul în care a fost chemat să-i ia locul lui Montella, echipa era pe locul trei, iar prestaţiile erau tot mai solide de la meci la meci. Chiar şi aşa, dubiile rămâneau. Ba mai mult, adversarii lui Rino au primit muniţie suplimentară chiar la debutul său.

Și-a luat diploma pe teren, un titlu pe care niciun curs de la Coverciano nu îl poate garanta”

Antrenorul Milanului la partida de tristă amintire cu Benevento. Fotografie via imagephotoagency.it

Pe 3 decembrie 2017, Benevento a obţinut primul punct din istoria sa în Serie A. A făcut-o după un meci disputat acasă cu Milan, în care a egalat în minutul 90+5, prin portarul Alberto Brignoli. Atât de jos ajunseseră rossonerii. Pentru a face lucrurile şi mai neplăcute, peste ceva mai mult de două ore, rivalii de la Inter urcau pe primul loc, după un 5-0 entuziasmant cu Chievo, având 18 puncte în faţa „verişorilor”.

Golul lui Alberto Brignoli din meciul cu Milan

Trei luni mai târziu, Milan este echipa pe val. Tocmai s-a calificat în finala Cupei Italiei, e în optimile de finală din Europa League, unde aşteaptă cu încredere „dubla” cu Arsenal, iar distanţa faţă de Inter, care acum este pe poziţia a patra şi trece printr-o criză prelungită, a fost redusă la doar șapte puncte. Cu un succes în Derby della Madonnina, duminică seară, echipa lui Gattuso poate să revină în lupta pentru o clasare în Top 4, ceea ce înseamnă participarea în viitoarea ediţie a Ligii Campionilor.

„Vreau să spun un lucru: eu nu sunt un mare antrenor. În ultimele zile s-a discutat mult şi se pare că am devenit un guru. Însă nu sunt nici cel care se spunea că sunt. Părea că am antrenat doar copii. Nimeni nu mi-a făcut nimic cadou, am avut parte de multe experienţe dure. Trăiesc un vis, pentru că îmi place această meserie, mă face să mă simt viu”, a declarat Gattuso, după ce, miercuri, echipa sa a eliminat-o pe Lazio la loviturile de departajare, în semifinalele Cupei Italiei. Un manifest al celui care, aşa cum notează Gazzetta dello Sport, „şi-a luat diploma de antrenor pe teren, un titlu pe care niciun curs de la Coverciano nu îl poate garanta”. Dar şi o dovadă de echilibru, fără de care parcursul recent nu ar fi fost posibil.

Milan soseşte la ora derby-ului cu Inter cu o serie de 13 meciuri fără înfrângere în toate competiţiile (cea mai lungă a rossonerilor din decembrie 2009). Este aceeaşi echipă pe care Gattuso a găsit-o la pământ, fără moral, fără o idee de joc şi care dădea senzaţia că a intrat într-o criză ireversibilă. Cum a fost posibilă o asemenea răsturnare de situaţie?

1. Victoria cu Inter din Cupa Italiei

Gattuso sărbătorește cu elevii săi victoria în fața Interului, din 27 decembrie 2017. Fotografie via Getty Images

Egalul cu Benevento rămâne, fără îndoială, punctul minim al sezonului. Dar el a fost doar unul dintre momentele dificile de care a avut parte Gattuso. Patru zile mai tâziu, după o prestaţie lamentabilă, Milan a pierdut cu Rijeka (0-2), în Europa League. Un eşec fără implicaţii în privinţa calificării în șaisprezecimile de finală, însă un motiv în plus de îngrijorare. Victoriile de acasă cu Bologna (2-1), în campionat, şi Verona (3-0), în optimile Cupei Italiei, au fost doar un pansament, pentru că au urmat alte două eşecuri greu de digerat. Verona şi-a luat revanşa în Serie A, cu acelaşi scor, în timp ce Atalanta a mers pe San Siro şi a predat o adevărată lecţie de fotbal. S-a terminat doar 2-0, dar senzaţia de superioritate pe care au lăsat-o bergamascii a fost apăsătoare. După acel meci, au început să apară zvonuri despre o eventuală revenire a lui Montella. Pentru fotbalul italian, nu este neobişnuit ca un antrenor demis să fie readus după doar câteva etape. Dar astfel de lucruri se întâmplă la echipe medii şi mici, nicidecum la unul dintre granzi.

Acesta era contextul în care Gattuso trebuia să pregătească sfertul de finală din Cupă, cu Inter. Rivalii rossonerilor nu intraseră încă în criza profundă din prezent, dar erau totuşi departe de forma pe care o aveau la jumătatea lunii octombrie, când câștigaseră cu 3-2 derby-ul din campionat, datorită unui hat-trick al căpitanului Mauro Icardi. Chiar şi aşa, Milan avea şansa a doua. O înfrângere ar fi însemnat practic compromiterea completă a sezonului. Nu a fost cazul. Pe 27 decembrie, Patrick Cutrone a marcat în prelungiri golul victoriei cu 1-0, iar de atunci rossonerii nu au mai privit în urmă. S-a dovedit punctul de cotitură al stagiunii.


Citește și: Ziua în care Maradona a bătut-o de unul singur pe Lazio. Povestea unicului hat-trick al lui Diego în Italia


2. Relaţia „splendidă” cu jucătorii 

Bonucci și Gattuso după meciul cu Fiorentina, din 30 decembrie. Fotografie via Zimbio

Dacă acceptăm că nu iese fum fără foc, victoria cu Inter i-a salvat postul lui Gattuso. Însă acel succes a fost posibil şi pentru că jucătorii au fost dispuşi să lupte pentru omul de pe bancă, să facă ce le cere acesta şi, la nevoie, să se sacrifice pentru el. Nu e deloc uşor să faci toate aceste lucruri într-o perioadă dificilă, când speculaţiile sunt la ordinea zilei, iar dubiile legate de decizia clubului de a miza pe un antrenor fără experienţă, tot mai mari. Rino a ştiut să-şi apropie grupul, să îi redea încrederea, iar seria pozitivă care a urmat a consolidat relaţia. Aşa se explică şi faptul că Leonardo Bonucci, Lucas Biglia sau Hakan Calhanoglu au renăscut practic în mandatul lui Gattuso. Iar lista „redescoperiţilor” continuă să crească.

„Între mine şi aceşti băieţi s-a născut un raport splendid”, a spus Gattuso la finalul partidei câştigate cu 2-0 în faţa Romei, pe Olimpico, săptămâna trecută. „Mister ţine foarte mult la noi. Suntem foarte uniţi în ultima perioadă şi acum demonstrăm din nou că suntem o mare echipă”, a completat Cutrone. Dincolo de aspectul fizic şi de cel tactic, revirimentul „Diavolului” a fost în primul rând unul mental.

3. Sentimentul de apartenenţă

Fotografie via Gazzetta dello Sport

Zilele trecute, Gazzetta dello Sport a publicat pe prima pagină un fotomontaj în care jucătorii Milanului au figura lui Gattuso, iar titlul este „Renăscuţi”. „Sunt cu toţii Gattusi. Cu Rino Gattuso, Milan şi-a schimbat faţa”, mai scrie celebrul cotidian italian. Mesajul este cât se poate clar. Într-o perioadă scurtă, Ringhio a transformat o echipă aflată în depresie şi a readus-o printre forţele campionatului. A făcut-o şi pentru că a reuşit să le transmită elevilor săi sentimentul de apartenenţă. Ca vechi milanist, Gattuso ştie ce înseamnă să porţi tricoul rossonero.

„Ne-a făcut să înţelegem din prima zi ce înseamnă să purtăm acest tricou. Mentalitatea de învingător a lui Gattuso e incredibilă şi ne-a transmis-o şi nouă”, a explicat Davide Calabria, un jucător care a explodat practic în scurtul mandat al lui Rino. În acelaşi timp, Bonucci îl compară pe antrenorul său de la Milan cu Antonio Conte, cu care a lucrat la Juventus şi la naţionala Italiei: „În ciuda faptului că e tânăr şi are puţină experienţă, a demonstrat că are caracter şi că ştie să facă echipa să joace bine. Calitatea care m-a surprins cel mai mult e aceea că are capacitatea de a transmite foamea pe care o avea ca jucător. Îi face pe toţi să se simtă importanţi. Din punct de vedere al carismei, al determinării şi al ferocităţii transmise echipei, îmi aminteşte de Conte”.

Dacă la toate acestea adăugăm prezenţa constantă în echipă a unor jucători formaţi de club, precum Donnarumma, Calabria şi Cutrone (plus Locatelli, trecut pentru moment în plan secund), avem tabloul complet. Pentru că deşi toţi cei amintiţi au sub 21 de ani, au devenit piese importante într-un angrenaj care funcţionează tot mai bine şi contribuie la consolidarea acestei apropieri de tot ceea ce reprezintă Milan. Concluzia i-o lăsăm celui care „şi-a împrumutat” faţa echipei pe care o pregăteşte: „Diferenţa faţă de trecut este mentalitatea pe care o avem”.


Citește și: Ziua în care Zeman „a dezintegrat” ce mai rămăsese din marele Milan al lui Capello


4. Existenţa unui nucleu de bază şi a unui sistem clar 

Gattuso și Calhanoglu, unul dintre titularii incontestabili ai Milanului. Fotografie via

Odată rezolvat aspectul mental, din toate punctele de vedere, Gattuso a trecut la chestiunile tactice. A renunţat la 3-5-2-ul lui Montella şi s-a oprit în cele din urmă la un 4-3-3 construit în jurul unui nucleu de opt jucători care evoluează mereu, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. „Fedelissimii” lui Rino sunt Gianluigi Donnarumma, Leonardo Bonucci, Alessio Romagnoli, Franck Kessie, Lucas Biglia, Giacomo Bonaventura, Suso şi Hakan Calhanoglu. Folosirea unui prim 11 mai mult sau mai puţin tip presupune şi o pregătire fizică impecabilă, iar faptul că antrenorul rossonerilor nu a renunţat la „garda” sa nici în returul de Cupă cu Lazio, în contextul în care exista posibilitatea prelungirilor şi urma derby-ul cu Inter, nu face decât să confirme că Milan stă excelent din acest punct de vedere.

În ceea ce priveşte jocul în sine, Gattuso nu a propus nimic revoluţionar. Asta deşi, în goana după comparaţii specifică jurnaliştilor italieni, Sebastiano Vernazza, de la Gazzetta dello Sport, a scris în cronica victoriei cu Roma că ideea de fotbal a fostului mijlocaş este „puţin sacchiană, pentru că echipa e scurtă şi presează, şi puţin trapattoniană, pentru că echipa nu se apără sus. Un fel de compromis istoric”. De fapt, nu este vorba de vreo fineţe tehnică. Succesele recente ale Milanului s-au construit pe apărare şi contraatac. E adevărat, nu tradiţionalul catenaccio. Spre deosebire de echipa lui Montella, cea a lui Gattuso atacă direct şi vertical, odată ce recuperează mingea. Iar cei trei oameni din faţă au libertate totală. În plus, actualul Milan are capacitatea de a se adapta uşor oricărei situaţii.

Conştient de forţa, dar şi de limitele propriilor jucători (până la urmă, cu greu se poate găsi un fuoriclasse printre rossoneri), Gattuso şi-a învăţat echipa să joace atent, să nu ofere spaţii, să-şi aştepte adversarii şi, când are ocazia, să profite şi să capitalizeze orice eroare. Lucruri care s-au întâmplat aproape mereu în ultima perioadă. Pentru comparaţii cu Sacchi şi Trapattoni e nevoie de mai mult, dar pentru a readuce Milanul pe linia de plutire e suficient.

5. Apărare impenetrabilă 

Gattuso și Donnarumma, unul dintre jucătorii care formează nucleul de bază al Milanului. Fotografie via La Sicilia

Pentru că vorbim totuşi de Serie A, defensiva rămâne fundamentală. Iar aici Milanul lui Gattuso oferă cea mai bună imagine a revirimentului înregistrat în ultimele două luni. În cele 13 meciuri fără înfrângere, rossonerii au primit doar patru goluri. Donnarumma nu a scos mingea din poartă în ultimele şase partide. În trei dintre acestea, adversarii au fost Sampdoria, Roma şi Lazio. Toate clasate mai bine în campionat şi cu o forţă ofensivă importantă. În total, sunt 584 de minute de când Milan nu a mai primit gol. În acest sezon, doar Juventus, în două rânduri (790 de minute şi 696 de minute), Olympique Lyon (672 de minute) şi Manchester United (594 de minute) au avut serii mai lungi, a descoperit Corriere dello Sport. Pentru a găsi astfel de numere în dreptul rossonerilor, trebuie să ne întoarcem în timp până în 2006. Atunci, între septembrie şi octombrie, apărarea formată din Oddo, Nesta, Maldini şi Jankulovski a fost imbatabilă timp de 626 de minute.

Explicaţia pentru aceste cifre extraordinare o reprezintă nivelul incredibil al evoluţiilor lui Bonucci şi Romagnoli. Primul şi-a regăsit forma din anii petrecuţi la Juventus, iar fostul romanist a făcut în sfârşit pasul înainte aşteptat de atâţia ani de cei care îl comparau cu Nesta. Experienţă şi tinereţe, determinare şi entuziasm, leadership şi potenţial uriaş de creştere. Iată ingredientele care fac din tandemul Bonucci-Romagnoli probabil cel mai bun cuplu de fundaşi centrali al momentului în Italia. Cei doi sunt, poate, cel mai potrivit exemplu pentru a arăta cum, cu Gattuso pe bancă, individualităţile ajută echipa ajungând din nou la un nivel ridicat, iar tinerii (crescuţi sau nu de club) răsplătesc încrederea oferită de antrenor.


Citește și: Povestea tulburătoare a primului jucător evreu de la Ajax, ucis de naziști la Auschwitz


De la Inter la Inter

Secvență din ultimul Derby della Madonnina. Fotografie via Twitter

Cele două meciuri disputate pe Stadio Olimpico în mai puţin de o săptămână au confirmat revirimentul lui AC Milan. Echipa care în prima parte a sezonului nu a obţinut vreo victorie în faţa primelor şase clasate a câştigat cu Sampdoria, Lazio şi Roma în mai puţin de o lună. În plus, pe biancocelesti i-a eliminat şi din Cupă, fără a primi gol. Gattuso îşi îndeamnă jucătorii să rămână cu picioarele pe pâmânt, dar, pentru prima oară, admite că un succes în derby-ul cu Inter poate deschide noi perspective pentru rossoneri.

Inter. Rivala din oraş, echipa împotriva căreia a început revirimentul şi împotriva căreia se poate închide cercul. Într-un fel sau altul. Însă, indiferent de rezultatul meciului de duminică, meritele lui Gattuso rămân.

Comentarii