DISTRIBUIȚI

Când ne gândim la Italia, ne imaginăm Colosseumul din Roma, o porție sănătoasă de paste sau un domn care ține trei degete împreunate și își suprasolicită încheietura mâinii. Dacă vine vorba despre fotbal, reperele clasice sunt Milan, Inter, Juve și Fiorentina, ultima datorită lui Adi Mutu.

Știm cu toții că peste 95% dintre italieni sunt microbiști, motiv pentru care marea majoritate a echipelor din Peninsulă au parte de o susținere impresionantă. Nu doar giganții care se luptă pentru trofee, ci și echipele regionale, mai puțin cunoscute publicului larg. În a doua categorie se află și Salernitana.

Salernitana reprezintă orașul Salerno, aflat în regiunea Campania, în sud-vestul țării, la 56 de km de Napoli. Aflat pe țărmul Mării Tireniene, Salerno a fost atestat pentru prima oară în anul 851, după ce s-a separat de Ducatul de Benevento. Astfel a luat naștere orașul-port Salerno, iar mai apoi s-a dezvoltat așezarea care există în prezent.

Ca (aproape) orice oraș din „Cizmă”, Salerno are o echipă de fotbal. Numele ei, „Unione Sportiva Salernitana 1919”, poate că nu îți spune mare lucru, însă în spatele formației aflate momentan în Serie B se află una dintre cele mai impresionante galerii din Italia.

Un oraș care respiră fotbal

Fanii Salernitanei fac mereu o atmosferă excelentă pe „Arechi”. Fotografia via

Salernitana își dispută meciurile de pe teren propriu pe stadionul „Arechi”, aflat în apropierea portului. Arena dispune de circa 32 de mii de locuri și a fost inaugurată în 1990. La cele două peluze s-au format două grupări care produc o atmosferă de-a dreptul incendiară, demnă de Serie A.

Există Curva Sud Siberiano, grupul principal, dar și Curva Nord. Cei grupați la peluza nord sunt ultrași care între timp au evadat din facțiunea-mamă și au devenit independenți. În medie, Salernitana e susținută de 12 mii de oameni la fiecare meci disputat pe teren propriu.

În Liga 1 din România, Craiova e lider în clasamentul suporterilor, cu o medie de 15 mii de spectatori. Pe locul secund se află FCSB, care adună în medie cinci mii de cetățeni la fiecare joc. De notat însă faptul că orașul Salerno are, conform recensământului din 2016, 134.850 de locuitori. În București, numai Drumul Taberei numără circa trei sute de mii de suflete.

Suporterii echipei din Salerno s-au unit și au creat un fel de asociație încă din anul 1977. Echipa a fost fondată în 1919, la fel ca „U” Cluj, Leeds United sau Angers. Prima facțiune din istoria orașului a fost Panthers ‘77. Mai apoi au luat naștere și alte grupuri, denumite Ultra, Războincii sau Luptătorii, iar în 1982, toți suporterii din peluză au format Granata South Force (GSF).

Trupa ale cărei culori sunt alb și grena evolua la momentul respectiv pe un alt stadion, „Vestuti”, iar din 1990 s-a mutat pe „Arechi”. Anul 1990 a marcat și revenirea echipei în Serie B, după 23 de ani de așteptare. Cum era vorba despre o echipă aflată în al doilea eșalon valoric al țării și cu un stadion nou, oamenii au început să vină în număr cât mai mare alături de Salernitana. Astfel au început să apară și mai multe grupuri de suporteri. 

Falimentul, bată-l vina!

Claudio Lotito, președintele lui Lazio, a pus umărul la ultima redresare a Salernitanei. Fotografie via

Nu doar în România se întâmplă ca echipele înființate acum zeci de ani să întâmpine probleme din punct de vedere financiar. Suporterii din Salerno și-au văzut de două ori echipa retrogradată. În 2005, gruparea din Salerno a dat faliment și a pornit de jos, iar denumirea inițială de Salernitana Sport a fost schimbată în Salernitana Calcio 1919.

După cinci ani, Salernitana a fost retrogradată din Serie B, fiind acuzată că a trântit o serie de meciuri. Clubul nici măcar nu a făcut apel la decizia forului intern, astfel că a căzut în al patrulea eșalon. Primarul de la acel moment, Vincezo De Luca, a acceptat propunerea unei companii din zonă și a fondat o nouă echipă, care poartă numele Unione Sportiva Salernitana 1919.

Suporterii au rămas tot timpul lângă club, pentru că autoritățile au avut grijă ca de fiecare dată, indiferent de probleme, să nu apară două grupări care să reprezinte orașul și să se considere „adevărată Salernitana”. Nu au existat războaie prin tribunal sau pe Facebook, pentru că toată lumea a mers într-o singură direcție.

Ultrașii nu au fost divizați, ba chiar au rămas la fel de vocali și au susținut „căluții de mare” indiferent de ligă. Se zvonește că la ultima renaștere a echipei a pus umărul și președintele lui Lazio, Claudio Lotito.

La trei ani de la înființarea ultimei societăți, care activează și în prezent, Salernitana a revenit în Serie B. În ultimii doi ani s-a menținut la jumătatea clasamentului, dar în actuala stagiune visează chiar la promovarea în Serie A. Despre șansele lor vom vorbi pe final, acum ne concentrăm pe suporteri.

Ultrașii fioroși din ligile inferioare

În 2013, fanii Nocerinei și-au amenințat cu moartea jucătorii favoriți. Fotografie via

Ca orice grupare italiană, Salernitana are și ea derby-urile ei. Meciul care pune în gardă autoritățile din zonă este Salernitana – Nocerina. Cele două localități sunt despărțite de numai 15 kilometri. Când una dintre cele două joacă pe terenul rivalei, suporterii oaspeți sunt interziși. Așa cum se întâmplă la Fenerbache – Galatasaray sau Boca Juniors – River Plate.

În 2013, derby-ul dintre Salernitana și Nocerina, din Serie C, a durat doar 21 de minute. Ultrașii Nocerinei nu au fost lăsați să asiste la meci, fiind interziși pe arena rivalilor, astfel că le-au cerut favoriților să nu mai joace. Desigur, nu au folosit vreo formulă de politețe.

„Vă omorâm dacă jucați!”, acesta a fost mesajul direct al ultrașilor. După ce au ajuns la stadion, jucătorilor de la Nocerina le-a fost frică să coboare din autocar, astfel că partida a fost întârziată cu 40 de minute. Poliția s-a rugat efectiv de fotbaliști să intre pe teren, asigurându-i că nu există niciun pericol pentru ei.

În cele din urmă au pătruns pe gazon, dar numai pentru 21 de minute. În secunda 50, antrenorul Salvatore Fusco a efectuat toate cele trei schimbări. În următoarele 20 de minute, cinci jucători s-au dat loviți și au spus că nu mai pot continua meciul. Rămasă în numai șase oameni, Nocerina a pierdut cu 3-0, la masa verde, jocul disputat la Salerno.


Citește și: Strânsa legătură dintre fenomenul ultra’ italian și mișcările politice din Peninsulă în a doua jumătate a secolului trecut


Nici suporterii din Salerno nu sunt ușă de biserică. Echipa lor favorită a evoluat în două rânduri în Serie A: în sezoanele 1947/1948 și 1998/1999. A doua stagiune s-a încheiat furtunos pentru „căluții de mare”. Cu jucători uriași precum Marco Di Vaio sau Gennaro Gattuso, care însă erau destul de tineri la acel moment, Salernitana a fost prima sub linie la finalul campionatului. Au terminat la un punct în spatele Perugiei, care s-a salvat dramatic.

În luna ianuarie a anului 1999, președintele Aniello Aliberti a anunțat că antrenorul Delio Rossi va fi înlocuit cu Francesco Oddo. Ultrașii au luat atitudine și au venit în număr mare pentru a opri prezentarea lui Oddo, programată în aceeași zi. Nervoși pentru că antrenorul care i-a promovat în Serie B și ulterior în Serie A urmează să fie înlocuit, suporterii au dat buzna la conferința de presă.

Președintele a fost lovit și doar intervenția forțelor de ordine a calmat spiritele. În cele din urmă, Francesco Oddo a decis că nu e omul potrivit pentru Salernitana, astfel că Delio Rossi a rămas antrenorul principal. Echipa a avut o serie impresionantă după acest moment, reușind să lege câteva victorii, dar după un eșec cu AC Milan pe San Siro, scor 2-3, Delio Rossi a fost demis. De această dată suporterii n-au mai protestat. Același Francesco Oddo a fost numit principal.

De notat ar fi faptul că secundul lui Francesco Oddo de la Salernitana a fost Giuseppe Materazzi, un antrenor care în carieră a trecut și prin România, la FC Brașov (ce-i drept, a stat doar 48 de ore sub Tâmpa). Fiecare dintre cei doi a avut un băiat: Massimo și Marco. Așadar, la șapte ani după ce au picat în Serie B, Francesco Oddo și Giuseppe Materazzi au văzut împreună finala Cupei Mondiale, de la Berlin, unde băieții lor au învins Franța lui Zidane. Oddo a transformat un penalty, iar Marco… ei bine, Marco Materazzi a contribuit la un moment care a pătat cariera uriașului Zidane.

Tragedia 

După retrogradarea din Serie A, patru ultrași din Salerno și-au pierdut viața în trenul cu care se-ntorceau acasă. Fotografie via Gentleman Ultra

Retrogradarea celor de la Salernitana a fost marcată și de un episod tragic. În ultima rundă, Salernitana juca pe terenul celor de la Piacenza. Condamnată să câștige, Salernitana a obținut doar o remiză, scor 1-1, astfel că a picat în Serie B.

A urmat o bătaie generală la vestiare, jucătorii de la Salerninata reclamând un penalty pe care trebuiau să-l primească în final. De asemenea, i-au reproșat fundașului de la Piacenza care a marcat, Pietro Vierchowod, faptul că nu avea ce să caute în careu la faza golului.

Arbitrul a fost salvat de poliție, în timp ce fanii au devastat zona din preajma stadionului. În trenul dedicat suporterilor veniți de la Salerno, patru tineri și-au pierdut viața: Simone, Ciro, Enzo și Peppe.


Citește și: Fotbalul și cultura punk: Bohemians, clubul „underground” din capitala Cehiei


Un incendiu a pornit spontan în vagonul cu numărul cinci, iar cei patru suporteri au decedat din cauza fumului. Ziua de 24 mai 1999 va rămâne în istorie drept una dintre cele mai negre zile ale fotbalului italian.

În prezent, Salernitana ocupă locul șapte în Serie B, cu 20 de puncte acumulate în primele 13 etape. Lider este Palermo, echipa la care evoluează George Pușcaș, cu 26 de lungimi. Primele două clasate din Serie B promovează automat în Serie A, în timp ce următoarele șase echipe merg la baraj.

Acolo se decide a treia formație care promovează în primul eșalon fotbalistic al Italiei. Fanii din Salerno speră că formația lor va fi una dintre cele trei „premiante” ale stagiunii.

Comentarii