DISTRIBUIȚI

„Ole’s at the wheel, tell me how good does it feel” pare să fie refrenul preferat pe Old Trafford zilele astea. Cu toate că Manchester United ocupă tot locul șase în clasamentul din Premier League, atmosfera de sărbătoare domnește de pe la mijlocul lui decembrie.

Cinci meciuri jucate cu Solsjkaer pe bancă, tot atâtea victorii. 16 goluri marcate și un debut ideal, cu patru succese consecutive în campionat. Ultimul tehnician care a mai reușit o asemenea performanță a fost un anume Matt Busby, o legendă a „diavolilor”.

Totuși, cum a reușit norvegianul de 45 de ani, venit în grabă de la Molde, să energizeze o echipă care părea blocată în mandatul portughezului Jose Mourinho?

Paul Pogba a redevenit acel jucător de clasă mondială 

Campionul mondial evoluează din nou la capacitate maximă. Fotografie via

Francezul Paul Pogba este de ceva vreme cel mai valoros jucător de câmp din lotul lui United. Însă în mandatul lui Mourinho (și mai ales în ultima parte a lui), campionul mondial părea că evoluează cu frâna de mână trasă: mingi pierdute, un aparent dezinteres, driblinguri inutile.

Odată cu venirea norvegianului pe bancă, Pogba pare să fi renăscut. Repoziționat în rolul de număr zece, chiar în spatele atacantului, Pogba a marcat patru goluri în cele patru meciuri jucate (a lipsit în partida de cupă cu Reading) sub comanda lui Solskjaer.

Francezul de 25 de ani este peste tot pe teren, parcă mereu în așteptarea oportunității unui șut năprasnic – are cea mai mare medie de șuturi pe poartă pe meci din Premier League – sau un „un-doi” rapid cu Lingard. Pe scurt, acum dă senzația că este, în sfârșit, un fotbalist descătușat.

„Îl văd din nou pe acel Pogba pe care îl știam”, a declarat și colegul său, Jesse Lingard. Iar dacă Solskjaer îl poate face pe francez să joace în continuare la potențialul său maxim, jumătate din bătălie e deja câștigată.

Nemanja Matic e un fotbalist transformat: pase înainte și mișcări rapide

Schimbarea de perspectivă în abordarea atacurilor se poate vedea foarte clar și la Nemanja Matic. Sârbul a fost un motiv de exasperare pentru fani pe vremea lui Mourinho, pentru că pasele sale aveau tendința să fie în mare parte înapoi sau laterale, asta când nu stătea 25 de minute înainte să ia o decizie.

Acum, pasele fotbalistului de 30 de ani sunt rapide și (aproape întotdeauna) înainte. Drept dovadă, niciun jucător nu a dat mai multe pase înainte decât Matic în prima repriză a meciului de campionat cu Huddersfield. O statistică neașteptată și care cu siguranță n-ar fi fost plauzibilă în epoca lui Jose Mourinho.


Citește și: Suișurile și coborâșurile lui Jürgen Klopp în cei șapte ani pe banca lui Mainz, care l-au călit pentru fotbalul mare


Cum de această transformare peste noapte? Există două explicații. Prima, aceea că Solsjkaer i-a transmis că principalul lui obiectiv pe teren nu e să oprească echipa adversă din a înscrie. Mai ales că norvegianul a spus foarte clar că United trebuie să joace în stilul propriu, iar adversarul vine întotdeauna pe plan secund.

Cealaltă explicație este că mișcările jucătorilor din fața lui sunt mult mai dinamice decât înainte, așa că sârbul are acum, constant, două-trei variante de a pasa.

Victor Lindelof conduce ferm apărarea

Fundașul suedez a fost reinventat de noul manager. Fotografie via

E de ajuns să te uiți pe statisticile lui Lindelof din meciul cu Newcastle ca să înțelegi cât de mult e evoluat tânărul suedez față de începutul mai puțin impresionant de sezon. Procentaj de 100% la tackling-uri câștigate, 90% acuratețea paselor, cele mai multe dueluri aeriene câștigate (șapte), două șanse de gol create, niciun gol primit.

Suedezul de 24 de ani a lăsat mereu impresia că se simte confortabil cu mingea la picior, însă niciodată nu am putut vedea clar ce poate face. În perioada Mourinho, fundașii centrali nu făceau altceva decât să degajeze sau să paseze la portar. Acum însă, cu Solskjaer pe bancă, situația e diferită.

Lindelof avansează fără probleme cu mingea la picior și adesea declanșează atacuri periculoase. Atunci când joci împotriva unei echipe care se apără cu tot ce are, să ai un fundaș central capabil să avanseze cu mingea la picior e esențial, pentru că el poate scoate adversari din poziție și să ofere deschideri pentru fotbaliștii ofensivi. Iar norvegianul abia instalat la United știe asta.

Fundașii de bandă avansează și oferă variante pe faza de atac

Un alt lucru de care ai nevoie contra echipelor care se apără aglomerat (iar United întâlnește des asemenea oponenți) este să variezi atacurile și să încerci să desfaci apărările pe benzi. Cam toate formațiile mari procedează așa, nu e un mare secret.

Din nefericire pentru „diavoli”, în mandatul lui Mourinho această strategie era imposibil de pus în practică, pentru că fundașii de bandă aveau ordine stricte din partea portughezului: să nu se aventureze prea departe de propria poartă.

Acum, lucrurile s-au schimbat radical. Dalot, Shaw, Valencia sau Young avansează fără probleme în jumătățile adverse, iar rezultatele se văd în cele 16 goluri înscrise de gruparea din Manchester în cele cinci meciuri cu tehnicianul norvegian pe bancă.

Ole Gunnar Solskjaer nu e (ca) Jose Mourinho

Lars Sivertsen, un jurnalist norvegian, a vorbit la podcastul Football Weekly despre cum, pe vremea când era antrenor la Molde, fața lui Solsjkaer se lumina de fiecare dată când vorbea de Manchester United. O fi fost în multe meciuri din carieră rezervă, dar norvegianul iubește clubul din Manchester și se vede că se simte ca acasă pe Old Trafford.

Atitudinea sa pozitivă a contat enorm în revirimentul lui United. Norvegianul și-a încurajat din start fotbaliștii și le-a insuflat încredere, ceea ce reprezintă un contrast puternic față de perioada Mourinho. În perioada portughezului, jucătorii aveau constant parte de critici și atacuri în presă din partea omului de pe bancă.


Citește și: Cum l-au propulsat pe José Mourinho în „lumea bună” a fotbalului cele nouă luni petrecute la Leiria


Câteodată, e nevoie doar de o figură nouă, care să știe ce să spună la momentul potrivit. Mare parte din meseria unui antrenor reprezintă, de fapt, capacitatea de a motiva și de a scoate ce e mai bun din fiecare. Iar Solsjkaer face fix asta.

Întotdeauna cu zâmbetul pe buze, „The Baby-faced Assassin” e un om căruia chiar îi place ce face. Din nou, în contrast cu oboseala cronică care se putea citi pe chipul lui Mourinho la fiecare conferință de presă. Acum, atmosfera toxică a dispărut, Ole a venit.

Tell me how good does it feel.

Comentarii