DISTRIBUIȚI

Homosexualitatea în lumea fotbalului reprezintă în continuare o temă tabu. Fanii de pe mai toate stadioanele încă folosesc mesaje anti-LGBT, în timp ce jucătorii profesioniști gay se feresc să-și divulge public orientarea sexuală.

Un sondaj realizat înaintea Mondialului din Rusia arată că, deși fanii de pe Glob au devenit mai toleranți în această privință, homofobia în fotbal se păstrează la un nivel ridicat. 76% dintre suporteri s-ar simți confortabil dacă un jucător din lotul echipei naționale ar fi homosexual sau bisexual.

Cei mai deschiși sunt islandezii și irlandezii, în timp ce doar 10% dintre egipteni ar accepta o asemenea situație. România, unde 53% dintre fani ar fi de acord cu un fotbalist LGBT în prima reprezentativă, e printre țările codașe ale continentului.

Comparativ cu anul 2014, situația s-a îmbunătățit cel mai mult în Rusia (o creștere de la 21% la 47%) și s-a înrăutățit în Brazilia (o scădere de la 67% la 60%). În cele mai multe țări, microbiștii au devenit mai toleranți față de persoanele LGBT. SUA, Mexic, Marea Britanie, Grecia și Polonia sunt statele care au înregistrat progrese semnificative în acest sens.

În ultimii ani, în Europa și în Statele Unite au apărut grupări de fani LGBT, acceptate și sprijinite de cluburile pe care le susțin. Cu precădere formațiile din Anglia fac eforturi uriașe pentru a schimba percepția majorității fanilor din tribune față de comunitatea LGBT. De asemenea, în ultima vreme s-au înființat numeroase echipe amatoare formate din gay sau lesbiene, din Argentina până în Cehia.

Dar situația e departe de a fi perfectă, iar homofobia în fotbal e încă de actualitate, în ciuda a numeroase campanii de awareness și de combatere a problemei. Un studiu din 2016, realizat la nivelul Marii Britanii, arată că tocmai tinerii între 18 și 24 de ani sunt mai homofobi decât restul suporterilor. 22% dintre ei (față de doar 12% din restul fanilor) spun că ar fi jenați dacă jucătorul lor favorit ar fi homosexual și cataloghează drept „inofensiv” jargonul anti-LGBT de pe stadioane.


Citește și: Clubul simbol al toleranței, ai cărui fani se luptă cu rasismul și discriminarea sexuală


În acest context general, cazurile de fotbaliști care au recunoscut că sunt gay sunt extrem de rare de-a lungul anilor. La ora actuală, niciun fotbalist activ din ligile importante ale Europei nu se declară homosexual, de teamă să nu-și strice reputația, să nu fie abuzat verbal de suporteri sau să fie exclus de colegi.

În cartea sa autobiografică apărută în 2009, Yoann Lemaire, un fotbalist amator dintr-o ligă regională din Franța, povestea dificultățile prin care a trecut după ce le-a mărturisit colegilor că e gay. Deși inițial grupul nu l-a exclus, Lemaire a fost marginalizat treptat. Un coechipier l-a bruscat din cauza orientării sale sexuale, iar apoi președintele clubului l-a informat că trebuie să-l concedieze pentru a evita conflictele iminente în lot.

Printr-o situație asemănătoare a trecut și Thomas Berling, un promițător jucător norvegian din a doua ligă, care în anul 2000 s-a retras la numai 21 de ani din cauza homofobiei generalizate din lumea fotbalului.

În 2008, Eudy Simelane, lesbiană și fostă componentă a echipei naționale de fotbal a Africii de Sud, a fost violată și apoi ucisă la Johannesburg din cauza orientării ei sexuale.

Primul jucător profesionist care s-a declarat gay a fost englezul Justin Fashanu, în 1990. Nu s-a terminat bine pentru el. Pe atunci încă în activitate, fotbalistul englez a fost stigmatizat și a devenit ținta abuzurilor verbale, atât ale tribunei, cât și ale rivalilor. Din acest motiv, a fost nevoit să schimbe numeroase cluburi până când s-a retras, în 1997, dar nu și-a revenit psihic niciodată. În 1998, la 37 de ani, Fashanu s-a sinucis.

Chiar dacă numeroși fotbaliști heterosexuali, precum Koke, Vikash Dhorasoo, Florent Malouda, Mario Gomez sau Joey Barton, s-au implicat în campanii pro-LGBT și chiar i-au încurajat pe jucătorii gay să-și facă publică orientarea sexuală, ceea ce ar stimula cauza egalității de gen, homosexualitatea rămâne o temă complicată. În 2017, Federația Engleză de Fotbal i-a invitat pe profesioniștii gay la o întâlnire secretă, însă niciun jucător nu s-a prezentat.

Thomas Hitzlsperger este cel mai cunoscut fotbalist gay, însă germanul care a jucat la Aston Villa sau VfB Stuttgart a „ieșit din dulap” abia în 2014, la un an după ce și-a încheiat cariera profesionistă. La ora actuală, doar doi jucători aflați în activitate sunt homosexuali declarați: unul evoluează în a treia ligă din Suedia, celălalt în Major Soccer League.


Citește și: Ascensiunea de Football Manager a clubului înființat de refugiații kurzi din Suedia


Reacțiile homofobe de pe internet, unde fanii se descarcă de cele mai multe ori sub anonimat, reprezintă un motiv important pentru care fotbaliștii sunt reticenți în a-și declara orientarea. După ce Hitzlsperger a mărturist că e gay, numai 2% dintre comentatorii online au avut reacții pozitive. Restul fie s-au dezlănțuit la adresa germanului, fie au făcut glume pe marginea situației.

Un fost rugbyst care investighează homofobia în fotbal consideră că abuzurile din Social Media sunt una dintre problemele serioase ale acestui sport. „O căutare rapidă a cuvântului faggot pe Twitter dezvăluie o serie de insulte destinate fotbaliștilor, adesea pentru o pasă greșită sau un șut slab. Social Media, cu toate că e o platformă modernă, le dă oamenilor posibilitatea să ne tragă înapoi”, spune el.

Internetul a devenit un refugiu pentru fanii homofobi, în condițiile în care cluburile și forurile internaționale au început să pedepsească dur astfel de manifestări pe stadioane. În august 2017, conducerea lui Leicester chiar a colaborat cu poliția locală pentru a aresta doi suporteri care au fredonat cântece anti-LGBT.

La Cupa Mondială din vară, FIFA a amendat cu zece mii de dolari Federația de Fotbal Mexicană din cauza cântecelor homofobe ale fanilor „El Tri”. În 2013, clubul Derby County a interzis accesul pe stadionul echipei pentru doi suporteri care au avut scandări homofobe.

În ciuda eforturilor la nivel de conducere administrativă, există încă destui oameni implicați în fenomen care consideră fotbalul un sport exclusiv heterosexual.

În 2010, fostul antrenor german Rudolf Assauer spunea că dacă un fotbalist i-ar mărturisi că e gay, l-ar felicita, dar apoi l-ar sfătui să-și caute alt job. „Cei care își fac publică orientarea sfârșesc prin a fi ridiculizați de colegi și de oamenii din tribune. Ar trebui să-i scutim de această vânătoare de vrăjitoare”, zicea Assauer.

Recent, Luis Pimenta, un tânăr antrenor portughez, a fost demis de clubul suedez de primă ligă Brommapojkarna din cauza atitudinii sale sexiste. „Fiți bărbați pe teren, nu păsărici”, obișnuia să le transmită tehnicianul lusitan jucătorilor săi.

Foștii fotbaliști englezi Chris Stokes și Andre Gray au postat diverse mesaje homofobe pe Twitter, fiind amendați de Federația Engleză. Dar vorbele lor au ajuns la zeci de mii de fani și au întărit astfel ideea că persoanele LGBT nu au ce căuta în fotbal.


Citește și: Otto Rehhagel și arta de a ieși învingător când pornești ca outsider


În România, niciun fotbalist nu s-a declarat homosexual (deși au existat zvonuri despre câțiva) și nu există grupuri de fani LGBT. Mediul din lumea fotbalului nostru este încă nepregătit să accepte persoane cu alte orientări sexuale și nu se întrevede prea curând o deschidere în acest sens.

În 2010, în contextul în care se zvonea că bulgarul Ivan Ivanov, bănuit că e homosexual, va fi transferat la Steaua, patronul George Becali a declarat că nu va accepta niciodată homosexuali la clubul său. Același conducător a interzis piesele trupei Queen la partidele de acasă ale Stelei, din cauză că solistul formației era homosexual.

Nu sunt de acord cu homosexualii. Ce întrebări sunt astea?”, spunea fostul internațional Costin Lazăr pentru România Liberă, în 2011. Dumitru Dragomir, fost președinte al LPF, declara pentru aceeași publicație că un fotbalist român care ar mărturisi că e homosexual nu ar mai putea avea o carieră în țară. „Vă dați seama ce miștouri ar fi?”, spunea „Oracolul”.

Nu doar oamenii implicați direct în fotbalul din România au avut manifestări anti-LGBT. În timpul unui meci din Premier League, comentatorul Eurosport Ioan Viorel a făcut remarci homofobe la adresa lui Cristiano Ronaldo, într-o perioadă în care se vorbea că portughezul ar avea o relație cu un sportiv marocan.

Totuși, un pas înainte în lupta cu homofobia a fost făcut anul acesta, când Bucureștiul a fost gazda unui turneu de fotbal pentru persoanele cu alte orientări sexuale, la care au participat șase echipe de amatori. Evident însă, o să mai dureze ceva timp până când un fotbalist român va avea curajul să admită că e gay.


Citește și: Fotbal în orașul Nadiei: meteorica și exotica aventură a lui FC Onești în prima ligă, în plină eră a „Cooperativei”


Deocamdată, jucătorii LGBT din toată lumea, chiar și de la marile cluburi, se tem de reacțiile oamenilor, după cum spune starul Antoine Griezmann, heterosexual. „Noi, fotbaliștii, tebuie să părem tari și puternici, dar ne e frică de ceea ce zic oamenii despre noi”, afirmă jucătorul francez.

Belgianul Radja Nainggolan crede că există și alt motiv: rușinea. „Fotbalul e cunoscut pentru femeile frumoase care se-nvârt în jurul lui. Jucătorii gay nu spun că sunt gay pentru că le e rușine să recunoască”, a explicat jucătorul lui Inter într-un interviu.

Chiar dacă probabil există și fotbaliști gay care pur și simplu nu doresc să-și expună viața privată, opinia generală a celor care apără drepturile persoanelor LGBT este că acești jucători ar trebui să facă un pas în față și să inspire comunitatea din care fac parte.

Ca fotbalist, nu dorești să dai nimănui un motiv să nu te placă. Nu zici nimic din ce consideri că ar fi un dezavantaj pentru tine, așa că stai ascuns”, spune comediantul Matt Lucas, președintele asociației Gay Gooners, grupul oficial de fani gay ai lui Arsenal.

Faptul că fotbaliștii homosexuali trăiesc în tăcere nu doar că-i face nefericiți, însă are efect și asupra prestației lor pe teren, atrage atenția Robbie Rogers, fost internațional american.

„Când un alt fotbalist din Premier League «va ieși din dulap», va deveni un superstar absolut pentru că va conecta o mulțime de oameni, gay și hetero, care deocamdată nu găsesc legătura cu acest sport. Va avea numeroși sponsori care îl vor susține”, consideră același Matt Lucas.

Spre deosebire de fotbalul masculin, în cel feminin lucrurile s-au mișcat mai repede. Există numeroase jucătoare care au recunoscut că sunt lesbiene sau bisexuale. Fanii fotbalului feminin le-au acceptat, iar în ziua de azi sexualitatea nu reprezintă o problemă în acest sport. Fotbalul masculin mai are însă de așteptat până să ajungă acolo. 

Comentarii