DISTRIBUIȚI

În aceste zile, la Bondy, una dintre cele mai sărace suburbii din Paris, puștanii visează mai mult ca niciodată la o soartă mai bună. Motivul? Aici, departe de eleganța și opulența capitalei, într-un loc în care șomajul este aproape dublu față de media țării și care arată ca și cum „cineva ar fi plantat un orășel sovietic într-un vechi sat franțuzesc”, a crescut Kylian Mbappé, noul star al fotbalului mondial.

Pentru întreaga comunitate din această periferie stigmatizată a Parisului, ai cărei locuitori se luptă zi de zi să învingă stereotipurile și să supraviețuiască, drumul de succes al jucătorului de la PSG reprezintă o dovadă că se poate.

Suburbiile Parisului, oaze de talent precum favelele din Sao Paulo

Meciurile de copii din suburbiile capitalei Franței atrag sute de scouteri din Europa. Fotografie via The Guardian

Povestea inspirațională a lui Mbappé, născut acum 19 ani dintr-un tată camerunez și o mamă algeriană, nu este una singulară. Dintre cei 23 de jucători din lotul Franței deplasat de Didier Deschamps în Rusia, opt au crescut în condiții grele la periferiile marilor orașe – așa numitele banlieues, unde conflictele și frământările sociale sunt la ordinea zilei. La fel ca Mbappé, Paul Pogba, N’Golo Kante, Blaise Matuidi și Benjamin Mendy se trag din familii de imigranți africani fără oportunități și au început să bată mingea în suburbiile prăfuite din Paris.

De altfel, periferiile capitalei Franței, unde trăiesc în jur de 12 milioane de oameni, reprezintă cel mai important bazin de talente al Europei. Arsene Wenger, fostul antrenor de la Arsenal, compara această zonă cu faimoasele favele din orașul brazilian Sao Paulo, care au dat fotbalului sute de jucători de clasă. Pe terenurile aproximative din suburbiile „Orașului Luminilor” s-au călit fotbaliști exponențiali pentru Franța, precum Thierry Henry, Patrice Evra, William Gallas sau Nicolas Anelka.

Tot în cartierele nevoiașe de la marginea Parisului au învățat bazele fotbalului și alți jucători celebri, care însă n-au evoluat niciodată pentru „les bleus”. Ivorianul Didier Drogba, care s-a mutat în Franța când avea doar cinci ani, e cel mai cunoscut exemplu. Dintre cei 15 fotbaliști născuți la Paris care au participat la Mondialul din Rusia, doar șapte s-au regăsit în lotul Franței lui Deschamps. Restul au jucat pentru Tunisia, Maroc, Senegal sau, cum a fost cazul inedit al lui Raphael Guerreiro, pentru Portugalia. Alți parizieni la origini, precum algerienii Riyad Mahrez sau Yacine Brahimi, n-au ajuns la Mondial, însă fac senzație în fotbalul european.


Citește și: Ascensiunea de Football Manager a clubului înființat de refugiații kurzi din Suedia


Modelul Pogba, inspirație pentru mii de familii de imigranți

La Roissy-en-Brie, orășelul unde Pogba a învățat fotbal, toți puștii visează să-i calce pe urme. Fotografie via AS

În suburbiile Parisului există fotbal și atât. Indiferent că se joacă la școală sau în cartier, toată lumea bate mingea. Fotbalul îi ajută pe oameni să nu piardă vremea prin cartier și să nu facă lucruri prostești”, spunea Paul Pogba într-un interviu acordat în 2016 presei din Torino. Fiu al unor imigranți din Guinea, Pogba a crescut în Lagny-sur-Marne, o suburbie înghesuită din estul capitalei Franței. Tatăl său l-a antrenat în primii ani și l-a îndrumat către fotbal, așa cum a făcut și cu ceilalți doi frați ai lui Paul. Iar Florentin, care din ianuarie 2018 joacă în Turcia, la Genclerbirligi, și Mathias, ultima oară la Sparta Rotterdam, au ajuns și ei fotbaliști profesioniști.

Rolul tatălui lui Pogba, care era disperat să-și vadă cei trei fii realizați prin fotbal, a fost determinant în evoluția actualului jucător al lui Manchester United. „Venea întotdeauna cu el la antrenamente, apoi îl ducea pe un teren din cartier și îl punea să șuteze într-o minge grea, astfel încât Paul să învețe să lovească balonul cu forță”, povestea pentru BBC președintele clubului Roissy-en-Brie, unde Pogba a început fotbalul, la șase ani.

Însă nu doar implicarea și devotamentul părintelui său au stat la baza ascensiunii lui Pogba. De foarte mic, mijlocașul francez era disciplinat și înnebunit să progreseze. „Dacă îi ziceai să vină la club la ora șase, la 5:30 el deja era pregătit pentru antrenament. Muncea din greu și voia întotdeauna să joace fotbal. Era un caracter puternic încă de pe atunci”, rememorează primul său antrenor.

În periferiile pariziene greu încercate, ca familia Pogba sunt mii de familii de imigranți care visează să scape de sărăcie prin intermediul fotbalului. Părinți entuziaști care fac tot posibilul pentru ca băieții lor să ajungă jucători de top și să câștige milioane de euro. Evident, majoritatea nu reușesc. Unii puștani n-au calitățile necesare sau renunță prea repede, în timp ce alții, împinși de lipsuri, sunt obligați încă din adolescență să găsească alte surse de supraviețuire.

Fotbaliștii din banlieues: atletici, viguroși, dinamici, tehnici și agresivi

Meci într-una dintre suburbiile capitalei franceze. Fotografie de Hélène Hadjiyianni, via The Guardian

Cei care depășesc toate obstacolele, merg până la capăt și ajung până la urmă să joace fotbal profesionist au câteva caracteristici comune, după cum remarcă Mohamed Coulibaly, antrenor la clubul local din Sarcelles, una dintre cele mai violente suburbii ale Parisului și locul de unde a răsărit Riyad Mahrez, pe care City tocmai a plătit 60 de milioane de lire. „Fotbaliștii ridicați din banlieues sunt atletici, viguroși, dinamici, tehnici și agresivi. Genul de jucători din care e construită naționala Franței”, explică Coulibaly pentru NY Times.

Până cu câteva decenii în urmă, șansele puștilor de imigranți de la periferiile marilor orașe erau chiar mai mici decât sunt astăzi. În 1984, Franța lui Platini devenea campioană europeană fără să aibă niciun jucător crescut în aceste banlieues. 14 ani mai târziu, „cocoșii” câștigau titlul mondial cu o echipă multietnică, din care făceau parte și trei fotbaliști „inventați” pe maidanele de la marginea capitalei Franței: Thierry Henry, Patrick Vieira și Lilian Thuram, „killerul” Croației din semifinalele turneului. Ultimii doi nu s-au născut în Franța, ci în Ghana, respectiv Guadelupa, dar au deprins secretele jocului în suburbiile din Paris.

În acest secol, numărul jucătorilor care evoluează pentru „les bleus” și au plecat în fotbalul mare din periferiile Orașului Luminilor a crescut constant. Desigur, talentul n-a apărut peste noapte, ci a fost mereu acolo, doar că nu fusese exploatat până acum două decenii. Între timp, francezii au construit un sistem de succes, care să nu irosească potențialul fotbalistic. Fiecare banlieue din Paris are cluburi subvenționate de stat, cu antrenori bine pregătiți, al căror scop este să „șlefuiască” talentele în stare pură.

Meciurile între puștii parizieni sunt urmărite de sute de scouteri ai marilor cluburi europene, iar cei mai buni copii fie semnează cu echipe importante, fie sunt trimiși să se perfecționeze la Academia de la Clairefontaine.


Citește și: RB Leipzig, clubul controversat care a crescut într-un deceniu cât alții într-un secol


Fotbalul și muzica rap, cele două mari șanse pentru puștii de la periferiile pariziene

Noul star al Franței e idol pentru locuitorii din Bondy. Fotografie via Le Parisien

La Bondy, periferia în care a crescut și a făcut primii pași în fotbal Kylian Mbappé, copiii visează să-i calce pe urme. Sportul și muzica rap – după cum remarcă proprietarul unui restaurant din zonă – sunt singurele modalități prin care puștii de aici se pot ridica și spera la o viață mai bună. În condițiile în care șomajul în rândul tinerilor bate spre 25% și statul nu face eforturi pentru a-i integra pe membrii acestei comunități în societatea franceză, afirmația pare să aibă acoperire.

Dar nici măcar fotbalul nu le garantează celor din aceste cartiere un tratament corect. De-a lungul anilor, fotbaliștii proveniți de la periferii au fost lăudați când naționala Franței a performat, dar scoși țapi ispășitori la eșecuri. În 1998, când „les bleus” era formată în majoritate din jucători formați în suburbii și proveniți din fostele colonii ale Franței, victoria finală a fost „a tuturor”. În schimb, în 2010, când „cocoșii” au părăsit Mondialul încă din grupe, fără să câștige nicio partidă, băieții din banlieues au fost acuzați de lipsă de patriotism și considerați principalii vinovați pentru rezultatele slabe.

Indiferent de rezultatul finalei cu Croația și de reacțiile care vor apărea în Franța, un lucru e sigur. Periferiile din Orașul Luminilor vor continua și în anii următori să producă pe bandă rulantă fotbaliști de valoare, căutați de marile grupări ale continentului. Unii dintre ei vor juca pentru „les bleus”, alții vor reprezenta țările lor de origine, dar cu toții vor fi „atletici, dinamici și viguroși”.

Fotografie de deschidere: screenshot via Ballon sur Bitume, le premier documentaire sur la culture street football

Comentarii