DISTRIBUIȚI

În vremea în care era junior la Petange, în sud-vestul Luxemburgului, Sébastien Thill a fost remarcat de scouterii clubului francez FC Metz, recunoscut pentru puternica sa academie. Impresionați de calitățile mijlocașului luxemburghez, cei de la Metz l-au chemat să se pregătească la centrul de formare din Lorena. Însă Thill a refuzat categoric. Știa că lumea fotbalului profesionist nu e compatibilă cu stilul său de viață rebel, pe care n-avea de gând să-l schimbe. Așa că a rămas în Luxemburg, decis să trateze fotbalul mai mult ca pe un hobby.

În 2012, la 19 ani, Sébastien a ajuns la Progrès Niederkorn, un club dintr-un orășel de circa trei mii de locuitori. Cu o istorie de aproape o sută de ani, FC Progrès se afla de decenii bune în umbra granzilor din campionatul Marelui Ducat, Jeunesse Esch, Fola Esch și Dudelange. Asta nu l-a împiedicat pe Thill să atragă toate privirile.

În august 2013, mijlocașul a înscris de două ori în victoria echipei sale în deplasarea de la Dudelange, o surpriză uriașă la acea vreme. Dornici să afle mai multe despre puștiul cu stâng devastator, jurnaliștii luxemburghezi l-au abordat. Dar Sébastien i-a refuzat politicos, apoi a ieșit de la vestiare la bustul gol și și-a aprins relaxat o țigară.

Anii au trecut, iar Thill a rămas la Niedekorn. În septembrie 2015, a debutat în naționala țării sale, într-un meci din preliminariile Euro 2016 cu Macedonia. Ba chiar a scris istorie pentru selecționata „leilor roșii”, marcând singurul gol al acelui joc. Însă echipa sa de club, Progrès Niederkorn, n-a amenințat granzii campionatului, mulțumindu-se mai mereu doar cu o clasare la mijlocul clasamentului. În vara lui 2015, galben-negrii au revenit în cupele europene după 32 de ani de pauză, dar au fost eliminați rapid de irlandezii de la Shamrock Rovers. De altfel, până în iulie 2017, Progrès marcase un singur gol în Europa, în cele 12 meciuri jucate. Nu câștigase niciodată și reușise doar două egaluri.

Omul care a frânt visele scoțienilor

Thill e luxemburghezul pe care Rangers nu-l va uita niciodată. Fotografie via Pinterest

Destinul băieților din Niedekorn avea să se schimbe în vara anului trecut. Atunci, în primul tur preliminar al Europa League, luxemburghezii au întâlnit-o pe legendara Glasgow Rangers, revenită în competițiile continentale după o perioadă neagră, în care fusese nevoită să joace inclusiv în ligile inferioare din Scoția. Evident, scoțienii nu-și făceau griji înaintea dublei cu „amatorii” din Niedekorn, care încheiaseră pe locul patru campionatul din Luxemburg. În prima manșă, jucată pe Ibrox Park, Rangers s-a impus scurt, 1-0, însă după un meci pe care l-a dominat în totalitate. Returul părea doar o formalitate pentru scoțieni.

De altfel, nici măcar cei de la Progrès nu credeau că pot întoarce rezultatul. În programul de meci tipărit de oficialii din Niedekorn, scria că Rangers va juca în turul următor cu AEL Limassol sau St. Joseph, din Gibraltar. „Să fim serioși, scoțienii sunt prea puternici”, se mai nota în program. Totuși, clubul luxemburghez făcuse eforturi mari pentru a ține piept adversarilor. În inter-sezon transferase 12 jucători, printre care și pe veteranul Mario Mutsch, cu o carieră profesionistă în Germania, Elveția și Franța, precum și peste 80 de selecții în națională. Pe deasupra, cu trei săptămâni înaintea dublei, sesiunile de antrenament s-au întețit. Deși semi-profesioniști, fotbaliștii lui Progrès Niederkorn s-au pregătit de patru ori pe săptămână, în ideea de a nu se face de râs cu Rangers.


Citește și: Fotbalul și cultura punk: Bohemians, clubul „underground” din capitala Cehiei



Partida istorică s-a jucat pe Stade Jos Haupert, din Niedekorn, unde 5.500 de oameni s-au înghesuit pe o arenă rudimentară, care oficial poate găzdui până la 4.800 de spectatori. Scoțienii, pe teren cu toate vedetele – printre care și croatul Niko Kranjcar, au atacat din start. Au ratat câteva ocazii, au trimis de două ori mingea în bară, însă luxemburghezii au deschis scorul, cu 25 de minute înainte de final. Șocați, cei de la Rangers s-au aruncat cu toții spre poarta celor de la Progrès, numai că fără succes.

Iar în minutul 75, a venit momentul căpitanului Sébastien Thill. Capriciosul mijlocaș luxemburghez a executat excelent o lovitură liberă de pe partea stângă, iar mingea neatinsă de nimeni s-a scurs în poarta lui Rangers. Colegii și staff-ul echipei din Niedekorn au explodat de bucurie și au sărit să-l îmbrățișeze. Thill și-a păstrat calmul însă. Pentru el, fotbalul a rămas doar un hobby.

Rezumat Progrès Niederkorn – Rangers

Scoțienii n-au mai revenit, în ciuda dominării de final, iar Progrès Niederkorn s-a calificat mai departe. Rezultatul a fost o lovitură pentru lumea fotbalului. În timp ce fanii lui Celtic îi elogiau pe Facebook și comandau online tricouri ale clubului care tocmai le umilise rivala de-o viață, fotbaliștii luxemburghezi sărbătoreau simplu, la stadion, la o bere și un grătar împreună cu suporterii lor.

Miracolul din Niederkorn continuă

După Rangers, luxemburghezii au eliminat-o similar pe Honved Budapesta. Fotografie via

Calificarea în fața lui Rangers a fost considerată cea mai mare performanță a fotbalului luxemburghez, chiar peste eliminarea lui Salzburg de către Dudelange, în 2012, în preliminariile Champions League. „Nu cred c-am câștigat cu 2-0. Nu e posibil”, a declarat atunci antrenorul Paolo Amodio, care o preluase pe Niederkorn cu doar nouă luni înainte.

Într-adevăr, dacă te uiți pe lotul galben-negrilor, performanța pare incredibilă. Toți fotbaliștii au statut de semi-profesioniști, cei mai mulți merg zilnic la joburi ori sunt studenți. Sau dețin un business, cum este cazul armeanului Aleksandre Karapetian, proprietarul unui shisha bar în capitala țării. Din fotbal, jucătorii luxemburghezi câștigă între 40 și 60 de mii de euro pe an.

După prestația senzațională în fața scoțienilor, cei de la Progrès n-au reușit încă o minune în acel an. Au fost eliminați de ciprioții de la AEL, pierzând de două ori, 0-1 și 1-2. Nici pe plan intern n-au strălucit. N-au luat niciun trofeu și au terminat liga pe poziția a doua, la cinci puncte de Dudelange, campioana ultimilor trei ani. Visul de a ajunge în preliminariile Ligii Campionilor s-a mai amânat pentru cel puțin un sezon, însă cei din Niederkorn s-au întors în Europa League. Unde au mai făcut două victime și au uimit din nou continentul.


Citește și: Clubul simbol al toleranței, ai cărui fani se luptă cu rasismul și discriminarea sexuală



Mai întâi, galben-negrii au trecut de azerii de la Qabala, în primul tur preliminar, jucat când încă nici nu se încheiase Cupa Mondială. Luxemburghezii au învins cu 2-0 în deplasare, într-un joc în care Olivier Thill, fratele mai mic al lui Sébastien, a înscris din penalty. În retur, Progrès a pierdut cu 0-1, însă a trecut mai departe. Următorul adversar? Ungurii de la Honved, o echipă cu tradiție europeană și un adversar aproape imposibil, chiar dacă în ultima vreme fotbalul de club din Ungaria suferă serios.

În prima manșă, la Budapesta, luxemburghezii au pierdut la limită, 0-1. N-au jucat rău, ba au avut și o bară pe final, însă n-au izbutit să marcheze. Fără să învețe nimic din pățania lui Rangers din urmă cu un an, ungurii au venit aroganți în Luxemburg, la retur. „Cei de la Honved spuneau că nu-nțeleg cum noi le-am eliminat pe Rangers și Qabala. Erau siguri că se vor califica. Ca să-i motivez, le-am arătat fotbaliștilor mei declarațiile maghiarilor”, a povestit Thomas Gilgemann, directorul sportiv al luxemburghezilor. Iar scenariul din urmă cu un an s-a repetat. Progrès Niederkorn a luat cu asalt poarta maghiarilor prea încrezători, a înscris câte un gol pe repriză și a câștigat fantastic, cu 2-0.

Rezumat Progrès Niederkorn – Honved

Sébastien Thill a fost din nou căpitanilor galben-negrilor, dar eroul a fost, de această dată, apărătorul Yann Matias, care a marcat golul calificării, în minutul 84, cu un voleu din interiorul careului. Una dintre puținele reușite din cariera sa. „Nici n-am știut cum să sărbătoresc, atât de rar dau gol. Am fugit spre bancă, dar n-am avut timp să ajung acolo, că toată lumea a sărit pe mine. A fost excepțional, mai bine decât anul trecut, pentru că acum ne-am calificat în turul al treilea”, a povestit Matias în presa luxemburgheză.

Fotbalul jucat fără presiune

FC Progrès Niederkorn joacă pe Stade Jos Haupert, o arenă de circa 4.800 de locuri. Fotografia via

Unul dintre artizanii ascensiunii lui Progrès, care adună peste 1.500 de oameni la meciurile jucate acasă – record în Luxemburg, este portarul francez Sebastien Flauss. Venit la Niederkorn în 2015, după ce timp de zece ani a jucat în ligile inferioare din Germania, Flauss s-a aflat în poarta galben-negrilor la marile succese europene ale echipei din sud-vestul Luxemburgului. Francezul a văzut cu ochii lui cum s-a dezvoltat clubul în ultimii ani. „Am semnat pentru că era un proiect frumos. Niederkorn mi-a vândut un vis. Clubul devine mai profesionist pe zi ce trece, vrea mai mult, inovează”, spunea Flauss pentru un ziar local.

De altfel, toți cei opt stranieri – din Franța, Belgia, Portugalia și Armenia – care fac parte din lotul lui Progrès sunt la club cu gândul să se remarce în competițiile europene. Următoarea lor reprezentație? Peste câteva zile, în fața rușilor de la Ufa, o grupare înființată în 2009. Sigur, rușii pornesc mari favoriți, dar la fel au plecat la drum și Rangers sau Honved. O nouă calificare ar fi senzațională pentru formația din Niederkorn, care în vara viitoare va sărbători centenarul printr-un meci de gală contra lui… Celtic Glasgow.

Sébastien Thill se va afla din nou pe teren. Dacă va fi decisiv sau nu, rămâne de văzut. Cert e că fotbalistul ajuns la 24 de ani, despre care antrenorul său de la juniori spunea că „joacă din instinct”, nu va fi copleșit de miză. „Nu pun presiune asupra mea. Îmi iubesc viața așa cum e astăzi. Nu tremur dacă joc cu Rangers sau cu oricine altcineva. Doar încerc să fac ce pot”, mărturisea Sébastien. Până acum, el și colegii lui au reușit deja să facă ceva de povestit nepoților: au pus Luxemburg pe harta fotbalului european inter-cluburi.


Citește și: Football Manager în viața reală: jurnalistul englez care a ajuns selecționerul celei mai slabe naționale din lume


Comentarii