DISTRIBUIȚI

În 2013, Bayern Munchen câștiga ultima Ligă a Campionilor, cu Jupp Heynckes pe bancă. Dar legendarul antrenor, care le-a mai pregătit, printre altele, pe Real Madrid, Benfica, Athletic Bilbao sau Schalke, se apropia de vârsta de pensionare, iar la München se anunțase deja venirea lui Guardiola, arhitectul superbului – și eficientului – joc de pase al Barcelonei. Bayern a defilat în Bundesliga în mandatul lui Pep.

Spaniolul însă nu a reușit să câștige niciodată Liga Campionilor, în cei trei ani petrecuți în Bavaria. Nici Ancelotti, cel care l-a înlocuit după ce ales să meargă în Anglia, la City, nu a avut mai mult succes în Ligă. Bayern a câștigat la pas primul sezon cu don Carlo pe bancă, cu 15 puncte în fața lui Leipzig, dar aventura italianului în Germania s-a încheiat prematur. A fost înlocuit temporar de Willy Sagnol, pentru ca mai apoi pensionarul Heynckes să revină la conducerea echipei.

Bayern a cucerit al șaselea titlu consecutiv sub conducerea neamțului septuagenar și a intrat în topul echipelor cu cele mai multe titluri câștigate la rând, alături de echipe precum Juventus (7), Celtic, Rangers (9), Olympiacos (7) sau Basel (8). [Recordul pentru cele mai multe campionate câștigate consecutiv este de 14, iar echipele care au reușit performanța sunt Lincoln, din Gibraltar, și Skonto Riga, din Letonia]. În aprilie anul acesta, croatul Niko Kovač, un nume mult sub notorietatea clubului, a acceptat propunerea lui Bayern de a fi noul „principal”. Cine este omul de 46 de ani de la care bavarezii speră că va aduce un nou trofeu Champions League pe Allianz Arena?

Niko, ucenic în Austria

Niko, în dreapta, alături de olandezul Ricardo Moniz. Fotografie via ORF Sport

După asemenea performanțe, orice clasare mai jos de primul loc ar însemna un eșec uriaș pentru Bayern. Așa că e o presiune mare pentru antrenorul aflat la prima experiență ca principal la una dintre echipele de top ale Europei. Niko și-a început ucenicia ca antrenor în Austria, la academia lui Red Bull Salzburg, echipă de la care fostul mijlocaș central s-a retras în 2009.

A început de jos, la juniori, alături de care a petrecut doi ani în umbra lui Ricardo Moniz, căruia apoi i-a devenit secund la prima echipă. Mi-a fost clar din prima clipă când l-am cunoscut că are calități de lider. Parcursul lui nu m-a surprins deloc. De altfel, Niko era conștient încă de pe atunci de potențialul lui și că poate ajunge până în vârf, a spus Moniz într-un interviu acordat celor de la SPOX. Tehnicianul olandez a rememorat și episoade în care cei doi nu erau tocmai de acord. Uneori, chiar ne certam, dar respectul a existat mereu. Era deschis și direct, asta am apreciat la el. Am demonstrat că doi oameni cu păreri diferite pot avea succes împreună”, a mai spus Moniz, în același interviu. Salzburg a terminat pe primul loc în acel sezon.


Citește și: Succesul care n-a mișcat pe nimeni: echipa de liga a treia care a răpus granzii Austriei, dar a rămas în anonimat


Munca e văzută de multe ori în fotbal ca o jignire, a spus croatul, recent, într-un interviu acordat ZDF. De altfel, jurnaliștii de la televiziunea publică germană sunt de acord că munca e un cuvânt-cheie pentru cel care a strâns 86 de prezențe în naționala Croației. Nu e tocmai noțiunea pe care te-ai aștepta să pună accentul un balcanic asta la o privire superficială. Dar Kovač s-a născut și a copilărit în Germania.

Copilăria fraților Kovač în Berlinul de Vest

Niko, al treilea de sus de la stânga la dreapta, la Rapide Wedding, clubul la care și-a început cariera de fotbalist. Fotografie via RBB 24

Părinții lui au părăsit Iugoslavia și s-au stabilit în cartierul Wedding din Berlinul de Vest. Niko și Robert s-au născut, au copilărit și au început fotbalul în Germania. Primul stadion pentru cei doi a fost parcul Schiller, din Wedding, acolo unde au și fost remarcați de antrenorul de la clubul Rapide Wedding. La începutul anilor 80, Paul Trüb conducea deja antrenamentele grupei de copii în parcul unde se jucau frații Kovač și nu a stat mult pe gânduri până să le propună celor doi să se alăture echipei.

Condițiile dificile nu i-au împiedicat pe cei doi să se dedice încă de pe atunci fotbalului. Căram după noi porți mobile și marcam terenul înfigând tije în colțuri, și-a amintit primul antrenor al fraților Kovač, pentru Berliner Morgenpost. Și terenul lăsa de dorit. Jucam printre găuri în care se ascundeau iepurii, printre capace de canalizare. Iar peste tot erau oameni ieșiți la picnic, a adăugat Trüb. Cei de la publicația berlineză l-au caracterizat pe Kovač ca fiind ambițios, de încredere, disciplinat și hotărât. Chiar și când dădea peste adversari mult mai slabi decât el, se lupta cu aceeași determinare pentru balon, și-a amintit Martin Misdziol, unul dintre antrenorii lui Niko din perioada junioratului.


Citește și: Istoria nonconformistă a lui Union Berlin, clubul „cool” al capitalei Germaniei


Deși s-au născut în Germania, frații Kovač nu s-au rupt total de rădăcinile bunicilor lor. Din camera lor, în apartamentul din Wedding, răsunau adesea cântece croate. Ambii au ales mai târziu să joace pentru Croația. Niko a debutat mai devreme, în 1996, într-un meci împotriva Marocului, jucat la Casablanca, și a ratat prezența la Cupa Mondială din 1998 pentru că s-a accidentat. Croația a câștigat atunci medalia de bronz, iar generația aceea a fost considerată cea de aur a fotbalului croat, până acum câteva săptămâni.

Croația nu s-a calificat la EURO 2000, așa că Niko și Robert au trăit împreună experiența primului turneu final abia în 2002, la Cupa Mondială organizată în premieră de două țări, Japonia și Coreea de Sud. Au fost împreună și la Cupa Mondială din 2006, dar și la Campionatele Europene din 2004 și 2008, care de altfel a reprezentat și ultimul turneu final pentru cei doi frați. 

Reîntregirea familiei la echipa națională

Niko și Robert, antrenori la naționala Croației, după un meci contra Islandei. Fotografie via Zimbio

Tot echipa națională le-a intersectat carierele celor doi. Robert, fundaș central care a ajuns și pe la Juventus, a fost mai atras de țara lor de origine și a ales săși petreacă ultimii ani din cariera de fotbalist la Dinamo Zagreb. S-a retras în 2010 și, timp de trei ani, în CV-ul lui a existat o gaură. Însă în 2012, Davor Šuker, golgheterul Mondialului din 1998 cu Croația, a fost ales președintele federației de la Zagreb. Printre primele măsuri pe care forul condus de el le-a luat a fost numirea lui Niko, fratele care în cariera de jucător nu evoluase niciodată în Croația, la cârma naționalei de tineret, în 2013.

Este un moment important pentru federație. Sunt doi foști jucători ai naționalei şi sunt consideraţi nişte exemple pentru tinerii fotbaliști. Sper că se vor ridica la așteptările noastre, declara atunci președintele forului croat. Acela a fost momentul în care și Robert și-a început cariera de antrenor, ca asistent al fratelui său. De atunci, cei doi formează o echipă de nedespărțit.


Citește și: De la meciul cât un război până la generația lui Modric. Cum a uimit lumea o țară cu doar patru milioane de oameni


Croații au dat dovadă de curaj și, după doar un an, cei doi au fost promovați la echipa mare. Au condus Croația de pe bancă timp de doi ani, intrând în istorie ca primii frați care au pregătit o echipă la Mondial, în 2014. Vatreni nu a ieșit însă din grupe la acea ediție.

La zece zile de când frații Kovač și-au întrat în drepturi la München, Bayern TV l-a întrebat pe Robert dacă cei cinci ani de colaborare au afectat relația personală: Nu, nicidecum, cu cât îmbătrânim, cu atât relația noastră e mai bună”, a răspuns fratele mai mic al lui Niko. Nu e prima dată când amândoi sunt sub culorile bavarezilor împreună. În 2001, ambii au ajuns la München și timp de doi ani, până-n 2003, au fost coechipieri. Apoi, Niko a plecat la Hertha, iar Robert a rămas la Bayern până în 2005, când s-a transferat în Serie A.

Drumul spre vârful fotbalului european

Croatul născut în Berlin i-a adus primul trofeu lui Eintracht după o pauză de 30 de ani. Fotografie via Sky Sports

Cuplul croat a părăsit echipa națională în 2015 și s-a reunit în 2016, la Eintracht Frankfurt. În primul sezon în care frații Kovač au pregătit echipa, Eintracht a terminat pe locul 11, la cinci puncte de ultimul loc retrogradabil, dar roadele muncii lor s-au văzut pe deplin în sezonul precedent. Eintracht a terminat pe locul al optulea, dar va juca în Europa League în acest an, pentru că a câștigat Cupa Germaniei. „Vulturii” din Frankfurt au învins-o chiar pe Bayern în finală, cu 3-1.

Succesul lui Niko nu a fost o surpriză pentru conducerea lui Eintracht. La mijlocul sezonului trecut, celor doi croați li s-a prelungit contractul până în 2019. Avem o echipă de antrenori care lucrează foarte meticulos și precis. Prelungirea contractului e un semn de încredere din partea noastră, declara Fredi Bobic, directorul sportiv al lui Eintracht, în decembrie 2016, pentru site-ul oficial al clubului.

Adept al unui stil de joc direct și vertical, în care disciplina primează, Niko Kovač a revoluționat echipa din Frankfurt. Croatul a folosit de regulă sistemul 3-5-2, cu diferite variații, iar Eintracht s-a remarcat mai ales prin presingul avansat și agresiv prin care și-a sufocat în dese rânduri oponenții. Rămâne de văzut dacă Niko va încerca să imprime această filosofie bazată pe contraatacuri rapide și organizare „spartană” și la Bayern, un club unde, tradițional, posesia este nu doar apreciată, ci și (aproape) mandatorie.

Una peste alta, Niko și Robert au șansa să intre și mai mult în inimile nemților. Modele de succes sunt deja pentru toată lumea, mai ales că site-ul oficial al Bundesligii îi consideră pe cei doi croați născuți în Berlin, ai căror părinți sunt veniți din Iugoslavia, un exemplu de integrare în societatea germană.

Comentarii