DISTRIBUIȚI

Al Ahly, faimoasa grupare despre care se spune că are circa 50 de milioane de fani în toată lumea, tocmai a cucerit al 40-lea titlu de campioană a Egiptului, după o victorie în deplasare împotriva echipei clasate pe poziția a cincea. Performanța e cu atât mai remarcabilă cu cât izbânda a fost obținută matematic cu șase runde înainte de final, într-un sezon în care „diavolii roșii” au pierdut o singură dată. „Am jucat extraordinar, deși am avut numeroase accidentări de-a lungul acestui an. Dar am luptat cu toții și le mulțumesc pentru efortul depus jucătorilor și staffului”, a spus, entuziasmat și emoționat, antrenorul Hossam El Badry, pentru site-ul clubului, citat de BBC.

„Regii Africii”, așa cum au fost botezați egiptenii, sunt obișnuiți cu victoriile. Laurii câștigați în urmă cu două zile reprezintă al 134-lea trofeu din istorie, număr care le consolidează măgulitoarea postură de cel mai de succes club de pe planetă. De altfel, cu mai bine de doi ani în urmă, Al Ahly i-a dat peste nas Barcelonei, care, în decembrie 2015, pretindea că a egalat recordul egiptenilor de 20 de titluri internaționale. Într-o postare pe site-ul clubului, preluată și pe pagina oficială de Facebook, Al Ahly susținea că trofeele obținute de trupa blaugrana înainte de 1972 n-ar trebui socotite și concluziona sec: „Barcelona încearcă să inducă lumea în eroare, ca să ajungă la ceea ce noi am obținut de mult. Dar adevărul e că noi suntem în continuare cel mai de succes club din lume. Și nu ne vom opri din câștigat trofee.”

În caz că vrei să te familiarizezi cu legendarul club egiptean, unul dintre puținele branduri africane care atrage sponsorizări de zeci de milioane de euro, uite câteva lucruri pe care ar trebui să le știi:

1. Clubul a fost înființat în 1907, ca simbol naționalist împotriva colonizării

Fondatorii clubului Al Ahly. Fotografie via Pinterest

În 1905, un avocat, jurnalist și activist egiptean, Mustafa Kamil Pasha pe numele său, a înființat la Cairo o uniune studențească destinată persoanelor excluse din adunările sociale ale străinilor și ale elitei. La primele întruniri se discutau preponderent teme politice, însă doi ani mai târziu, când Omar Lotfie și alți membri ai uniunii au realizat că tinerii au nevoie și de o organizație în care să facă mișcare, a apărut Al Ahly (în traducere, Național), care a adoptat culorile steagului Egiptului pre-colonial. Primul președinte al grupării a fost un militar englez, Mitchell Ince, atașat al Ministerului de Finanțe din acea vreme, care însă a rămas în funcție un singur an.

Inițial, fotbalul n-a reprezentat unul dintre obiectivele clubului sportiv, însă membrii lui s-au îndrăgostit rapid de noul joc cu mingea, adus de britanici. Astfel că, în 1911, a fost înființată echipa de fotbal, care avea să devină nu doar un simbol al Egiptului, ci și al Africii. În spiritul naționalist și anti-colonial în care a fost fondată, Al Ahly a refuzat să participe la prima ediție a Cupei Sultanului Hussein, pe motiv că nu își dorește să evolueze în aceeași competiție cu străinii ocupanți. Apoi, în 1925, la începuturile luptei Egiptului pentru independența față de britanici, Al Ahly a făcut o altă mișcare radicală: a interzis tuturor străinilor să mai fie membri ai organizației, devenind un „club al poporului”. De altfel, în acea perioadă agitată, victoriile de pe teren ale lui Al Ahly îi surescitau pe fani, iar după fiecare succes al „alb-roșiilor” se întețeau protestele la adresa guvernării britanice din Egipt.

2. Primul trofeu continental, câștigat abia în 1982

În 2012, Al Ahly câștiga Cupa Campionilor Africii după o finală cu Esperance Tunis. Fotografie via FIFA

Până în 1948, când a avut loc prima ediție a campionatului din Egipt, Al Ahly a evoluat doar în diverse turnee regionale, pe care le-a câștigat cu regularitate. „Diavolii roșii” s-au impus clar și în sezonul de debut al ligii egiptene, pe care au dominat-o categoric în următoarele decenii, însă succesul continental avea să vină destul de târziu, la începutul anilor ’80. În 1982, Al Ahly a câștigat Cupa Campionilor Africii, după o finală disputată în dublă manșă (3-0 și 1-1) în fața ghanezilor de la Asante Kotoko. A fost primul dintre cele opt trofee ale celei mai importante competiții inter-cluburi de pe „continentul negru” pe care trupa din Cairo le are în vitrină.

În afara acestor succese, Al Ahly mai are în palmares și patru Cupe ale Cupelor Africii, precum și șase supercupe continentale. Cele mai multe dintre aceste succese au fost obținute în primul deceniu al acestui mileniu, când „diavolii roșii” au traversat poate cea mai glorioasă perioadă din istorie. Artizanul acestor victorii de răsunet? Culmea, un străin, portughezul Manuel Jose, fost tehnician, printre altele, la Sporting și Benfica.

3. 2004-2005, sezonul în care Al Ahly nu a pierdut niciun meci

Manuel Jose, omul care a câștigat 20 de trofee cu Al Ahly. Fotografie via Getty Images

Sub comanda lui Manuel Jose, revenit în capitala Egiptului după ce îi pregătise pe „diavolii roșii” și între 2001 și 2002, Al Ahly avea să aibă un sezon 2004-2005 ideal. Giganții din Egipt, în componență cu nume grele precum Wael Gomaa, Hossam Ashour, angolezul Gilberto, Mohamed Barakat sau legendarul Mohamed Aboutrika, au rămas neînvinși timp de 55 de meciuri, depășind recordurile lui Santos și Penarol din anii ’60.

În acest timp, Al Ahly a luat campionatul (cu 74 de puncte din 78 posibile), cupa și supercupa Egiptului, precum și Cupa Campionilor Africii. Antrenorul portughez, devenit un erou la Cairo, a implementat un sistem 3-5-2 extrem de ofensiv, astfel că Al Ahly a marcat în toate jocurile din liga egipteană, cu excepția unei remize albe pe final de sezon. Mai mult, „diavolii roșii” au câștigat 21 de partide la rând, fiind aproape de a egala un record deținut de Celtic, care cu doar un an în urmă legase 25 de succese consecutive.


Citește și: Top 5 lucruri inedite despre Hajduk Split, clubul anti-sistem la care va juca românul Steliano Filip


4. Al Ahly – Zamalek, una dintre cele mai crâncene rivalități din lume

Atmosfera de la derby-ul orașului Cairo. Fotografie via Twitter

Confruntarea dintre Al Ahly și Zamalek e considerată „derby-ul orașului Cairo”, însă reprezintă mai mult decât atât. Cele două echipe nu sunt doar cele mai de succes din Egipt, ci și din toată Africa. Rivalitatea dintre cele două grupări, considerată una dintre cele mai crâncene din lume, își are rădăcinile în trecut. Dacă Al Ahly a apărut ca reacție la colonialismul britanic, Zamalek, fondată în 1911 de un avocat belgian, a fost de la început considerată echipa regelui și a elitelor. De-a lungul anilor, odată cu apariția fenomenului ultras în Egipt, cele două cluburi s-au unit din punct de vedere ideologic și au protestat vehement împotriva regimului autoritar din țară.

Dar rivalitatea nu s-a estompat niciodată, ba dimpotrivă. Derby-ul Al Ahly – Zamalek a fost catalogat de The Guardian ca „cel mai violent de pe planetă”. În numeroase rânduri, partidele dintre cele două echipe au dus la lupte de stradă între fani, soldate cu răniți și, în unele cazuri, morți. Spre exemplu, în anii ’70, după un astfel de episod brutal, campionatul Egiptului a fost suspendat, iar cele două cluburi au primit interdicția de a juca pe propriile stadioane. „Să fii fanul lui Al Ahly nu înseamnă doar că susții un club. E o adevărată religie”, explica Shady Mohamed, fost jucător al echipei între 1999 și 2009, pasiunea nemărginită a suporterilor „alb-roșii”.


Citește și: Din stepa Asiei Centrale pe bătrânul continent: ascensiunea clubului finanțat de guvernul kazah


5. Mohamed Aboutrika, fotbalist de clasă și activist

Aboutrika, idol și pe teren, și în afara lui. Fotografie via Eurosport

Mohamed Aboutrika, considerat de către Federația Internațională de Fotbal și Statistică drept cel mai popular fotbalist din lume în anii 2007 și 2008, este unul dintre jucătorii legendari ai lui Al Ahly. Gabriele Marcotti, un comentator italian, îl numea „cel mai bun jucător care nu evoluează în Europa” și adăuga că, dacă și-ar dori, egipteanul ar câștiga milioane de euro în Premier League sau La Liga. Însă cu o excepție, un an petrecut în Emiratele Arabe spre finalul carierei, Aboutrika nu a jucat decât în Egipt. A cucerit 24 de trofee cu Al Ahly, pentru care a evoluat zece ani, între 2004 și 2014, însă faima lui depășește cu mult granițele terenului.

În timpul carierei sale, egipteanul s-a remarcat prin activismul și pozițiile ferme față de diverse evenimente politice. Spre exemplu, în timpul Cupei Africii din 2008, Aboutrika a înscris împotriva Sudanului, moment în care și-a dat jos tricoul și a afișat un mesaj pro Gaza, într-o perioadă în care această regiune suferea din cauza unei blocade impuse de Israel. „Întotdeauna am spus că, în calitate de fotbalist, ai un mesaj pe care îl poți transmite pe lângă sport. Fiecare sportiv are un rol umanistic în societate. Nu trăiește doar pentru el, ci și pentru alții”, susținea egipteanul cu 105 selecții în naționala „faraonilor”. Peste ani, la începutul lui 2011, Aboutrika avea să devină o figură marcantă a revoluției din Piața Tahrir.

Comentarii