La vară, Islanda va participa în premieră la Cupa Mondială, iar fanii din micuțul stat insular se înghesuie să-și vadă favoriții pe viu. 66 de mii de islandezi, adică 20% din toată populația țării, au solicitat bilete pentru meciurile echipei naționale din Rusia. Prezentă pentru prima oară la un turneu final în urmă cu doi ani, la Euro 2016, Islanda a pătruns atunci în sferturile competiției și a cucerit, prin savoarea ei și maniera tenace în care s-a luat la trântă cu adversari mai bine cotați, inimile fanilor de pe întreaga planetă. Între timp, naționala islandeză a devenit o certitudine: a câștigat o grupă de calificare din care mai făceau parte Croația, Ucraina sau Turcia și a ajuns până pe a 18-a poziție în clasamentul FIFA.
În toată această dezvoltare demnă de jocurile video, un amănunt e important: succesul nordicilor se bazează, aproape exclusiv, pe fotbaliști care evoluează în afara granițelor țării, din Anglia până în Turcia sau Israel. La Euro 2016, spre exemplu, niciun jucător din campionatul intern nu a făcut parte din lotul de 23 deplasat în Franța. De altfel, în ultimul an, fotbaliștii care evoluează în liga islandeză au ajuns la echipa națională doar pentru meciuri test, împotriva Indoneziei sau Qatarului, și nu au șanse reale de a prinde lotul pentru Mondialul din vară. Totuși, cum arată campionatul din Islanda, țara care a crescut fotbalistic în câțiva ani cât alții într-un secol?
1. Knattspyrnufélag Reykjavík, cel mai vechi club din țară, a fost înființat în 1899
Cunoștință bună a dinamoviștilor, Knattspyrnufélag (sau, mai scurt, KR), este primul club islandez din istorie. Fondat în februarie 1899, de Frank McGregor, un inginer scoțian care lucra pe insulă, KR avea să devină și cel mai de succes club din țară. Alb-negrii, care își desfășoară meciurile de pe teren propriu pe un stadion modest, de doar 2.800 de locuri, din Reykjavík, au în palmares 26 de titluri naționale, 14 cupe și cinci supercupe. Chiar dacă în țara sa e un „gigant”, până în 1997, când a trecut de Dinamo în Cupa UEFA, KR eliminase doar două cluburi în competițiile europene: pe Grevenmacher (din Luxemburg) și pe Slavia Mozyr (din Belarus).
2. Prima ediție a campionatului din Islanda a avut loc în 1912
Din cauza iernilor aspre, campionatul din Islanda (Úrvalsdeild karla) se desfășoară de la începutul lunii mai până la mijlocul lui octombrie. Prima ediție a avut loc acum mai bine de un secol, în 1912, și a adunat doar trei cluburi la start: KR, Fram Reykjavík (înființată în 1908 de câțiva studenți) și Íþróttabandalag Vestmannaeyja (prescurtată IBV și fondată în 1903). Trebuia să se joace în clasicul sistem „fiecare cu fiecare”, însă IBV s-a retras după primul meci, pierdut cu 0-3 în fața lui KR. Motivul? Dintre cei 12 fotbaliști cu care s-a prezentat la turneu, doar șapte mai erau valizi la finalul jocului cu KR, semn că tackling-urile nu erau deloc prietenoase pe atunci. Campionatul a rămas o afacere între cele două echipe din capitală, care au remizat în primul meci, 1-1, în fața a 500 de spectatori, apoi au disputat un play-off pentru stabilirea învingătoarei. KR a câștigat cu 3-2 și a cucerit astfel primul titlu din istoria Islandei.
3. Fram Reykjavík a câștigat două campionate naționale din postura de unică participantă
Fram Reykjavík are 18 titluri naționale, șase dintre ele obținute consecutiv între 1913 și 1918. Partea haioasă e că trofeele din 1913 și 1914 i-au fost decernate în ciuda faptului că Þeir Bláu (în traducere, „albaștrii”) nu au avut adversar, la propriu, Fram fiind singura echipă înscrisă în competiție. Unul dintre cluburile de tradiție din Islanda și singurul care le-a întâlnit în cupele europene atât pe Real Madrid, cât și pe Barcelona, Fram Reykjavík traversează în prezent una dintre cele mai slabe perioade din istorie. N-a mai cucerit campioantul național din 1990, iar de patru ani se află în liga a doua.
4. Media de spectatori la meciurile din prima ligă este sub o mie de oameni
Spre deosebire de partidele echipei naționale, jocurile din campionatul intern nu prea stârnesc interesul localnicilor. În sezonul trecut, media de spectatori la meciurile din Úrvalsdeild a fost de doar 838 de oameni, în scădere considerabilă față de anii trecuți. Spre exemplu, în 2010 media a fost de 1205, în 2013 de 1057, iar în 2016 de 975. Echipele care au atras cei mai mulți fani în tribune au fost, în ordine, campioana Valur, Breiðablik și Fimleikafélag Hafnarfjarðar (FH). Ce-i drept, nici stadioanele din Islanda nu sunt foarte încăpătoare. Dacă echipa națională evoluează pe o arenă de 15 mii de locuri, cel mai mare stadion dintre cele 12 pe care se desfășoară jocuri de primă ligă are doar 6700 (cel al lui FH).
5. Salariul mediu în campionat este 30 de mii de euro/ an
Recompensele financiare în campionatul Islandei sunt minime. Salariile anuale din prima ligă se învârt în jurul a 30 de mii de euro, adică aproximativ cât câștigă în două luni un fotbalist bun din Liga I. De altfel, cei mai mulți dintre jucătorii echipelor din Úrvalsdeild au și alte joburi, iar fotbalul reprezintă pentru ei doar o sursă de a-și suplimenta veniturile. Spre exemplu, englezul Ian Jeffs, care joacă în Islanda din 2007 și la IBV din 2011, antrenează o echipă de copii a clubului, în timp ce colegul său, Matt Garner, lucrează part-time într-o fabrică de pește.
6. Stjarnan, cel mai viral club din Islanda
Chiar dacă nu a câștigat decât o singură dată campionatul național, Stjarnan este probabil cel mai viral club islandez. Motivul? Modurile inedite (uneori de-a dreptul nebunești) în care fotbaliștii echipei sărbătoresc golurile marcate. De-a lungul anilor, băieții de la Stjarnan au realizat câteva „coregrafii” memorabile: au mimat o naștere, o partidă de pescuit, au reprodus scene din filmul „Rambo”, au dat lecții de dans și au format o bicicletă umană. Fotbalistic, clubul s-a remarcat cu adevărat o singură dată: în ediția 2014-2015 a Europa League, când a trecut de polonezii de la Lech Poznan, în al treilea tur preliminar.
7. David James, cel mai cunoscut străin care a evoluat în liga islandeză
Majoritatea jucătorilor din campionatul Islandei au statut de semi-profesioniști, așa că străinii nu prea se înghesuie să evolueze pentru cluburile locale. Cei mai mulți fotbaliști veniți din afara țării sunt din Marea Britanie. Spre exemplu, David Moyes, fostul manager de la Manchester United, și-a început cariera în Islanda, la IBV, unde a jucat jumătate de sezon pe când avea 16 ani. Steven Lennon, scoțian în vârstă de 30 de ani, evoluează la FH din 2014 și e considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști din Úrvalsdeild. Însă cel mai cunoscut străin ajuns în liga islandeză este fostul portar al naționalei Angliei, David James. Goalkeeperul a jucat în 2013 pentru IBV, grupare la care a fost în același timp și antrenor secund.
8. Cristian Pușcaș, românul care a jucat în Islanda
Singurul român care a evoluat în ultimii ani în Islanda e Cristian Pușcaș, un mijlocaș defensiv trecut pe la Steaua, Gloria Buzău, Academica Argeș sau Metalul Reșița. El a evoluat în a doua ligă, la Fjardabyggd, din primăvara lui 2016 până la începutul anului trecut. Într-un interviu pentru Pro Sport, actualul fotbalist al Dunării Călărași povestea că nivelul diviziei a doua din Islanda e unul destul de scăzut, însă condițiile de pregătire sunt superioare celor din România.
Citește și: Șapte lucruri pe care trebuie să le știi despre fotbalul din Coreea de Nord
9. FH, gruparea care a dominat campionatul Islandei în acest secol
Cea mai de succes grupare islandeză din ultimii ani este Fimleikafélag Hafnarfjarðar (FH). Apărută pe harta fotbalului local în 1929, trupa din Hafnarfjarðar – al treilea oraș ca mărime din țară – a câștigat primul campionat național abia în 2004. De atunci însă, și-a mai adăugat alte șapte titluri în palmares. De-a lungul ultimilor ani, FH a participant constant în cupele europene, unde a eliminat numeroase echipe. Ce-i drept, majoritatea minuscule, cea mai cunoscută fiind Dunfermline Athletic (în sezonul 2004-2005 al Cupei UEFA). Vara trecută, clubul a mai reușit o performanță: să vândă un jucător, pe Kristjan Finnbogason la Start (în Norvegia), cu nu mai puțin de 320 de mii de euro. A fost al doilea cel mai scump fotbalist plecat vreodată din campionatul Islandei, după Viktor Arnarsson, care în 2006 a ajuns de la KR la Lillestrom pentru 540 de mii de euro.
10. Destinația favorită a islandezilor care pleacă din campionatul intern e Norvegia
Aproape jumătate dintre jucătorii care pleacă din Úrvalsdeild ajung în campionatul Norvegiei, destinație care a fost mereu tradițională pentru islandezi. Doar la ora actuală, peste 20 de fotbaliști din insulă evoluează în primele trei ligi din Norvegia. Următoarele țări preferate de jucătorii din Islanda sunt, în ordine, Suedia, Olanda și Danemarca. Cu siguranță, de acolo, drumul lor spre marile campionate ale Europei e mult mai simplu.
Citește și: Clubul simbol al toleranței, ai cărui fani se luptă cu rasismul și discriminarea sexuală
