15 februarie 2018. FC Astana e învinsă categoric, pe propriul teren, de Sporting Lisabona, în șaisprezecimile Europa League, dar spectatorii care au umplut moderna arenă de 30 de mii de locuri din „tânăra” capitală a Kazahstanului nu au de ce să fie supărați. Favoriții lor au ajuns deja într-un punct la care nici măcar nu visau acum zece ani, dintr-un motiv foarte simplu: FC Astana nu exista în urmă cu un deceniu. Fondată abia la începutul lui 2009, formația galben-albastră a șocat bătrânul continent la sfârșitul anului trecut, când a obținut prima sa calificare în primăvara europeană, după o victorie dramatică (1-0) la Praga, în fața Slaviei.
Însă pentru Kazahstan – stat condus autoritar, codaș la respectarea drepturilor omului și unde persoanele LGBT trăiesc în teroare – performanța lui FC Astana reprezintă mai mult decât glorie sportivă. Încă de la înființare, obiectivul ferm al clubului din capitală a fost să spele imaginea țării peste hotare. Sau „prezentarea națiunii noastre în lume”, după cum explica în 2015 Kaisar Bekenov, președintele grupării, într-un interviu acordat ESPN.
Un club fără tradiție, la fel ca orașul pe care îl reprezintă
Echipa abia învinsă de portughezii de la Sporting n-ar fi existat niciodată dacă, în 1997, președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev – aflat în funcție încă din 1991 și ales la ultimul scrutin cu 97,7% din voturi, nu ar fi mutat capitala țării de la Alma Ata la Astana. Aflat în estul Kazahstanului, orașul (denumit anterior Akmola) era cunoscut până atunci doar pentru că, în perioada de tristă amintire a lui Stalin, servise ca lagăr de muncă în care erau trimise soțiile trădătorilor sovietici. Dar cu investiții masive ale statului kazah, urbea a fost reconstruită din temelii și transformată rapid într-o așezare modernă, cu zgârie-nori și arhitectură futuristă.
FC Astana a apărut în 2009, ca parte dintr-o campanie gigantică de promovare a noii capitale. De altfel, imediat după calificarea în primăvara europeană, președintele țării susținea că succesul are (și) o semnificație simbolică, „înaintea celei de-a 20-a aniversări a capitalei noastre”. Încă de la începuturile sale, clubul a fost finanțat puternic de stat. Mai întâi, de compania națională de căi ferate (KTZ), după cum sugera și prima denumire a grupării din Astana: Lokomotiv. Sub acest nume, Astana a evoluat în primii doi ani de existență și a cucerit primul său trofeu, Cupa Kazahstanului, în noiembrie 2010, sub conducerea tehnicianului german Holger Fach. În primul sezon de la înființare a devenit vicecampioană, însă a avut de așteptat pentru a debuta în cupele europene, pentru că UEFA nu permite cluburilor fără măcar trei ani vechime să participe în competițiile pe care le organizează.
În 2011, Lokomotiv s-a transformat în FC Astana, pentru că oficialii și-au dorit ca gruparea să reprezinte (și) mai bine capitala și Kazahstanul. Apoi, în 2013, au urmat alte două schimbări importante. FC Astana și-a modificat logo-ul, în urma unei cercetări de piață care a stabilit că noua identitate vizuală atrage mai mult. În același an, clubul a rupt legăturile cu KTZ și a devenit parte a Astana Presidential Club, o organizație sportivă multidisciplinară înființată de președintele țării și sponsorizată de Fondul Național de Protecție Socială (o coaliție de companii de stat din Kazahstan care valorează în jur de 70 de miliarde de euro). Printre altele, Astana Presidential Club deține celebra echipă de ciclism Astana, pentru care au concurat Lance Armstrong sau Alberto Contador.
Prima participare în Europa, o catastrofă
Pregătită de cehul Miroslav Beranek, Astana a cucerit a doua cupă a Kazahstanului în 2012, an în care a obținut și cea mai slabă clasare din istorie în campionat: locul cinci. Tot în 2012, în februarie, a ajuns la Astana și primul român, mijlocașul Emil Dică. Fostul rapidist a primit tricoul cu numărul 10, însă a strâns doar opt apariții pentru clubul din capitală și a părăsit Kazahstanul după doar câteva luni, odată cu antrenorul care îl adusese, fostul stelist Oleg Protasov.
După primele succese interne, Astana debuta în sfârșit în cupele europene, în vara lui 2013. Bulgarii de la Botev Plovdiv, antrenați de Stanimir Stoilov, au fost adversarii galben-albaștrilor în primul tur preliminar din Europa League. Prima manșă s-a jucat în Kazahstan și a fost câștigată de oaspeți cu 1-0. Dar nu scorul a fost principala dezamăgire a acelei partide, ci asistența extrem de redusă. Doar 5.600 de spectatori au venit atunci pe Astana Arena, semn că, în ciuda eforturile financiare ale statului, simpatia fanilor locali nu putea fi cucerită așa de ușor. Peste doar o săptămână, la Burgas, Botev o distrugea pe Astana, scor 5-0, iar prima aventură continentală a kazahilor se încheia brusc și dureros.
După eșecul drastic din Europa, conducerea clubului l-a dat afară pe Beranek și l-a adus în locul său pe Ioan Andone. Deși a câștigat opt meciuri din cele 12 pe banca Astanei, românul n-a reușit să cucerească titlul mult visat de conducerea echipei. A terminat campionatul pe poziția a doua, așa că a fost înlocuit în noiembrie. Omul care va transforma complet clubul din capitală în anii următori, ducându-l spre glorie europeană, avea să fie chiar Stanimir Stoilov, cel care o umilise pe Astana la întâia ei prezență în Europa. Bulgarul a preluat-o pe Astana în iunie 2014 și a avut un impact imediat asupra rezultatelor.
Citește și: Românul vedetă în Asia de Sud-Est: „Am pus un clip pe Youtube și-am prins un transfer în Vietnam”
Era Stoilov și grupele Champions League
Ajutat și de un buget generos – Astana a plătit două milioane de euro pentru sârbul Nemanja Maksimovic, adus de la Domzale în 2014 –, Stoilov a cucerit titlul și a depășit trei tururi în Europa League, chiar în primele sale luni la club. Kazahii au trecut de Pyunik Erevan (6-1 la general), Hapoel Tel Aviv (3-1) și AIK Stockholm (4-1), fiind învinși în play-off de Villareal (0-7). Anul următor, în Liga Campionilor, FC Astana avea să șocheze cu adevărat Europa.
În primul tur preliminar, „galben-albaștrii” au întâlnit-o pe Maribor. Au pierdut prima manșă din Slovenia (0-1), însă la retur au câștigat cu 3-1 și s-au calificat mai departe. A fost o dublă victorie pentru kazahi, care au jucat la Astana în fața a peste 23 de mii de fani. Destinul clubului începea să se schimbe. „Cei de la Maribor nu ne-au luat în serios. Păreau să creadă că le va fi ușor și s-a văzut asta în jocul lor. După ce i-am eliminat, lucrurile au devenit mai ușoare”, povestea antrenorul Stoilov. A urmat al doilea tur preliminar, împotriva finlandezilor de la HJK Helsinki. După un 0-0 în Finlanda, FC Astana s-a impus acasă cu 4-3, într-un meci în care kazahii au revenit de la 0-2 și au marcat golul calificării în al treilea minut de prelungiri.
Ultima echipă răpusă a fost Apoel Nicosia, după 1-0 la Astana, într-o partidă disputată cu casa închisă, și un 1-1 în Cipru. „E un succes care unește toți oamenii din Kazahstan”, se fălea atunci președintele Nursultan Nazarbayev, satisfăcut că proiectul său extravagant dă roade și astfel distrage atenția de la problemele grave din țara lui. Repartizată într-o grupă cu Benfica, Galatasaray și Atletico Madrid (viitoarea finalistă), Astana și-a transformat stadionul într-o redută care nu a căzut în niciuna dintre cele trei bătălii. Trei egaluri au obținut galben-albaștrii pe Astana Arena, iar cu încă o remiză (1-1 la Istanbul) au încheiat grupa de Liga Campionilor cu patru puncte nesperate. Chiar dacă au ocupat ultimul loc, kazahii nu s-au făcut de râs. Dimpotrivă.
Dintr-o prezență exotică, o obișnuită a competițiilor continentale
„Totul a devenit mai simplu. Până acum, să aducem jucători de clasă, precum Twumasi sau Maksimovic, era dificil. Nu toți auziseră de Kazahstan, nu toți știau că jucăm în Europa. Mulți cereau bani în plus ca să vină într-o astfel de țară. Acum suntem în punctul în care putem negocia mai ușor”, afirma Kaisar Bekenov, președintele clubului, după participarea în grupele Champions League. Spusele sale s-au văzut în fapte. În ultimii ani, Astana a transferat jucători din campionate puternice, precum cele din Croația, Austria sau Belgia. Ba chiar și din Bundesliga, cum este cazul maghiarului Laszlo Kleinheisler, venit în vara trecută de la Werder Bremen.
Stanimir Stoilov este și azi antrenorul echipei kazahe. A câștigat deja patru campionate consecutive cu Astana și a fost aproape de a intra din nou în grupele Ligii Campionilor în ultimele două sezoane. De fiecare dată, însă, s-a întâlnit cu Celtic, iar scoțienii s-au dovedit prea tari. Astana s-a mulțumit cu Europa League, unde în sezonul 2016-2017 a terminat ultima într-o grupă cu Olympiacos, Young Boys Berna și Apoel Nicosia. Fără să fie învinși pe propriul teren, kazahii au strâns cinci puncte, performanță care anunța cumva succesul formidabil din acest sezon.
Vara trecută, Astana a început devreme preliminariile Ligii Campionilor, cu o victorie (2-1 la general) în fața campioanei Letoniei, Spartaks Jurmala, apoi i-a eliminat și pe polonezii de la Legia Varșovia (3-2). După înfrângerea cu Celtic, a urmat o toamnă memorabilă în Europa League. Kazahii au adunat nu mai puțin de zece puncte într-o grupă cu Villareal, Macabi Tel Aviv și Slavia Praga și s-au clasat pe poziția a doua, care le-a garantat calificarea în șaisprezecimile competiției. „Această echipă are rolul de a scrie istorie. După participarea în Liga Campionilor, FC Astana a schimbat din nou istoria fotbalului din Kazahstan. Băieții sunt eroi”, spunea Stanimir Stoilov pe 7 decembrie 2017, imediat după victoria cu Slavia, care a consfințit prezența în primăvară.
Înfrângerea din urmă cu câteva zile, 1-3 cu Sporting, n-a zdruncinat apele la Astana, mai ales că echipa nu mai jucase un meci oficial de două luni. „Am făcut multe greșeli, pentru care în partidele europene ești pedepsit”, admitea tehnicianul bulgar al kazahilor. Fără mari speranțe pentru retur, unde vor evolua doar pentru „onoarea țării”, galben-albaștrii se pregătesc pentru un nou sezon intern (campionatul din Kazahstan se joacă între martie și noiembrie). Obiectivul? Bineînțeles, al cincilea titlu consecutiv. Pentru proiectul fotbalistic din capitala Kazahstanului, care de la bun început a fost conceput ca să fie recunoscut la nivel european, trofeele interne sunt obligatorii. Apoi, cu siguranță că organizațiile statului kazah vor avea grijă ca FC Astana să primească toate fondurile necesare pentru a progresa. Deoarece, oricât de absurd ar părea, regimul de la Astana e convins că un club de fotbal performant reprezintă instrumentul de marketing care poate masca toate neajunsurile din țară.
