Cariera de jucător a excentricului Marius Șumudică se leagă invariabil de Rapid, marea sa dragoste, chiar dacă actualul antrenor a început fotbalul în Regie, la Sportul Studențesc. Însă în Giulești, unde a ajuns în 1996, a câștigat singurele sale trofee ca jucător: un campionat și două cupe ale României. Totodată, golurile marcate în Grant au atras atenția echipelor de afară.
În vara lui 1999, după ce tocmai devenise campion cu gruparea vișinie, pentru care punctase de 17 ori în acea stagiune, Șumudică a prins un transfer neașteptat. În Portugalia, la Maritimo Funchal, echipa fanion din exoticele Insule Madeira. Fără să fie una dintre forțele tradiționale ale ligii portugheze, Maritimo traversa totuși cea mai bună perioadă a sa din istorie. În ultimul deceniu al secolului trecut, insularii jucaseră o finală de cupă națională, se calificaseră de trei ori în Cupa UEFA și visau la mai mult.
Drept dovadă, alături de Șumudică, în acea vară au mai ajuns în Madeira fotbaliști din Argentina, Mexic sau Bulgaria, dar și un alt român: fundașul Ion Sburlea, venit de la FC Național. Însă dintre toți, „Șumi-Gol”, care semnase un contract pe trei ani, reprezenta adevărata lovitură de imagine a clubului din Madeira. Fanii locali așteptau ca vârful bucureștean, deja în vârstă de 28 de ani, să devină golgheterul echipei.
Adaptarea greoaie, de la „codico secreto” până la tentativa Rapidului de a-l repatria
„Cunosc bine fotbalul portughez, am vorbit cu Ioan Timofte înainte să vin aici. Sper să repet evoluțiile bune de la Rapid și să marchez multe goluri, pentru că asta vor suporterii de la mine”, declara, încrezător, Șumudică în ziua în care a aterizat la Funchal. Pe atunci, aflat la prima experiență în afară, nu știa niciun cuvânt în portugheză. Vorbea doar limba română și dialoga cu jurnaliștii locali prin intermediul unui translator.
Acomodarea într-o lume complet nouă, diferită de cea de acasă, avea să fie complicată pentru actualul tehnician al lui Gazișehir Gaziantep. Din toate punctele de vedere. La primul salariu încasat, Șumudică s-a dus la bancomat să-și scoată banii și a fost surprins să audă că acesta vorbește. „M-am dus cu un coleg brazilian. ATM-ul îi spune Bagă codul!. Ăștia de la club îi spuseseră codul, dar și că e secret, să nu-l dea la nimeni. Și în fața ATM-ului începe brazilianul: Codico secreto, codico secreto”, a povestit Șumudică peste ani, într-o emisiune pe Digi Sport.
Pe teren, Șumudică, descris de portughezi la sosirea în Madeira drept „al doilea cel mai bun atacant al campioanei Rapid, după Ionel Ganea”, n-a rupt deloc gura târgului. Titular incontestabil încă din startul sezonului în echipa pregătită de Nelo Vingada, românul a marcat pentru prima dată în etapa a patra, împotriva lui Farense. În a opta rundă a reușit o „dublă”, iar în a noua a mai înscris o dată, chiar golul victoriei într-o deplasare la Braga.
Portughezii au sperat că acea reușită, venită pe final de partidă, va însemna descătușarea totală a lui „Șumi-gol”. Numai că, din păcate pentru toată lumea din jurul lui Maritimo, avea să fie invers. Golul din poarta Bragăi a fost și ultimul al sezonului pentru fotbalistul român, în ciuda faptului că Șumi a rămas punct fix în 11-le lui Maritimo.
Mai mult decât atât, Șumudică a suferit și din punct de vedere personal în Madeira. În octombrie 1999, la doar câteva luni de la sosirea în Portugalia, ex-rapidistul se plângea în presa română a vremii. „Nu mă simt bine printre străini. Nu e stilul meu de viață. Banii nu contează pentru mine, iar soția mea simte la fel”, afirma atacantul în Pro Sport, adăugând că își dorește să revină curând în Giulești, unde Mircea Lucescu îl dorea insistent.
Chestionat de portughezi în privința acestei situații, Șumudică a negat că ar fi făcut asemenea declarații. „Mă simt bine la Funchal și vreau să-mi duc la capăt cei trei ani de contract”, s-a scuzat vârful român în ziarele din Portugalia. Lucrurile au escaladat rapid, iar conducerea lui Maritimo i-a acuzat pe cei de la Rapid că folosesc metode „necurate” pentru a-l repatria pe Șumudică. „Dacă-l vor înapoi, atunci să discute cu noi. Noi așa am procedat când am dorit să-l transferăm”, spunea președintele trupei din Madeira.
Frica de zbor și un nou sezon mediocru l-au determinat să se întoarcă acasă
Până la urmă, Șumudică a rămas la Funchal și, chit că nu a mai înscris deloc în acea stagiune, Maritimo a încheiat campionatul pe poziția a șasea. Românul nu a prins primul 11 în câteva meciuri din a doua parte a campionatului, dar a redevenit titular pe final de sezon, mai ales pentru că insularii nu aveau prea multe opțiuni în atac.
Chiar și fără să impresioneze, „Șumi-gol” a fost păstrat în lotul echipei și pentru ediția 2000/2001. Se părea că Șumudică se adaptează tot mai bine stilului de trai din Insulele Madeira, iar conducerea lui Maritimo spera că, în sfârșit, atacantul se va transforma în omul de gol pentru care îl transferase.
La rândul său, actualul antrenor dezvăluia că e foarte mulțumit de viața pe care o duce în Portugalia. „Familia mea e liniștită aici, în contrast cu stresul din România. Toată lumea s-a comportat impecabil cu mine, iar asta m-a ajutat enorm”, le spunea Șumi ziariștilor locali.
Numai că expresivul fotbalist român avea o problemă care îl măcina încet-încet: frica de avion. Deoarece Maritimo își are casa pe o insulă, toate deplasările echipei se fac pe calea aerului. O situație pe care Șumudică o suporta din ce în ce mai greu.
Un detaliu îl îngrozea: pista aeroportului din Funchal era una foarte scurtă și îi crea senzații extreme atacantului originar din București. Mereu avea impresia că avionul va eșua în Oceanul Atlantic, așa că tremura de fiecare dată când gruparea sa călătorea pentru un joc în deplasare.
Totuși, românul a mai rezistat un sezon complet în Madeira. Din nefericire, evoluțiile sale au fost chiar mai palide decât în precedentul. A strâns 22 de apariții, 17 ca titular, și a dat doar trei goluri. Maritimo a încheiat campionatul pe 11, însă a jucat finala Cupei Portugaliei și s-a calificat în Cupa UEFA. În ultimul act, insularii au pierdut în fața lui Porto, într-un meci în care Șumudică a intrat pe teren în minutul 71.
La capătul stagiunii, Șumi a decis să renunțe la contractul din Madeira și să revină acasă, în Giulești. Motivul? S-a speriat rău de tot în urma unei pățanii cu avionul.
„De două ori a încercat avionul să aterizeze, a atins pista cu roțile și s-a ridicat imediat. Atunci am zis că nu-i de mine asta și am plecat, chiar dacă mai aveam un an de contract. Puteam să iau zece apartamente cu banii pe care îi primeam atunci. Am renunțat la tot și am venit la Rapid. Le-am zis Luați-vă banii, nu mai am ce să caut aici”, a rememorat Șumudică în GSP. Când a plecat din Madeira, soția sa a plâns, pentru că era fascinată de viața pe insulă.
Revenit în țară, Șumi a făcut un nou sezon excelent cu Rapid, cucerind Cupa României, după care s-a transferat în Ungaria, la Debrecen. A evoluat doi ani acolo, apoi s-a dus la Omonia, în Cipru. Aventura la Nicosia s-a încheiat repede, iar atacantul s-a întors în România, unde a mai jucat la UTA și la Gloria Bistrița, înainte să agațe ghetele în cui, în 2005.
În ciuda dificultăților întâmpinate în Portugalia, actualul tehnician a afirmat în numeroase rânduri că s-a îndrăgostit de Funchal și că visează să se retragă cândva acolo. „O să vând tot ce am în țară și mă voi muta definitiv, împreună cu familia, în Madeira. Acolo m-a simțit cel mai bine”, zicea Șumudică în 2012, pe când o pregătea pe FC Brașov.
În 2011, când era antrenor la Rapid, Șumudică a fost la un pas să-și vadă visul cu ochii. Să revină în Madeira, de data aceasta ca tehnician al lui Maritimo Funchal. Președintele clubului l-a dorit pe banca echipei, însă până la urmă nu s-a concretizat nimic.
Dar pentru Șumi, un tehnician în vârstă de numai 48 de ani, nu e timpul pierdut. Poate că, la un moment dat, fostul idol al Giuleștiului va antrena în Portugalia. Partea bună e că n-o să mai aibă nevoie de translator, ca în 1999, când ateriza pentru prima dată în Madeira.
