În noiembrie 2016, FK Bodø/Glimt retrograda din Eliteserien, prima ligă norvegiană, și asta nu era un capăt de țară pentru nimeni. Formația din Bodø, oraș situat la nordul Cercului Polar Arctic și considerat în trecut, pe nedrept, „printre cele mai urâte din Norvegia”, era obișnuită cu mediocritatea.
Patru ani mai târziu, în perioada în care pandemia de coronavirus a urâțit fotbalul, Bodø/Glimt s-a transformat în povestea frumoasă a lui 2020. O veritabilă mașinărie de goluri (83 în 24 de etape, record absolut în Norvegia), echipa ai cărei fani au ca simbol o periuță de dinți uriașă, de culoare galbenă, a devenit brusc atractivă și în afara granițelor.
Nu captivează faptul că Bodø/Glimt va câștiga Eliteserien pentru prima oară în istoria sa. Asta se știa, mai mult sau mai puțin, de câteva luni bune: băieții din Nordland au dominat categoric campionatul, pe care l-au pornit brutal, cu opt victorii consecutive și 30 de goluri marcate. Atrage, în schimb, modul în care s-a ridicat un club necunoscut din nordul Norvegiei, dintr-un oraș aflat la 700 de kilometri de Trondheim, cea mai apropiată destinație din Eliteserien.
Poziționarea orașului Bodø, izolat geografic de restul țării, face ca echipa locală să se lupte nu doar cu adversarii. O bună parte din bugetul, oricum mic, lui Bodø/Glimt se duce pe deplasările făcute exclusiv cu avionul. În plus, condițiile meteo nu sunt deloc prielnice. În intersezon, e greu să te antrenezi sub cerul liber, la fel și să găsești adversari decenți pentru meciuri amicale.
Fondată în 1916, FK Bodø/Glimt și-a construit un centru de antrenament indoor abia la începutul anilor ’90. Până atunci, din octombrie până prin aprilie, jucătorii se pregăteau în condiții extreme, pe zăpadă sau pe gheață.
Mai mult, de-a lungul existenței sale, gruparea care acum a cucerit inimi de pe toată planeta a avut de luptat și cu o „formă de rasism”, așa cum o numește jurnalistul local Freddy Toresen, într-un interviu pentru Fotboll Skane. Până în 1972, cluburile din nordul Norvegiei nu au avut dreptul să promoveze în prima ligă. Apoi, timp de șapte ani, până în 1979, au putut s-o facă doar sub niște reguli extrem de stricte, diferite de cele ale echipelor din sudul sau centrul țării.
„În acea perioadă, mulți oameni credeau că nordul țării e necivilizat. Că suntem cu gura mare, needucați, fără maniere. După 1975, mulți oameni de aici, din nord, au mers să trăiască în sud și au arătat, cu mândrie, cine suntem. Cred că e o poveste spusă prea puțin”, explică Freddy Toresen.
Și din cauza acestui „embargo” național, precum și a distanței uriașe de capitala Oslo (16 ore cu mașina), televiziunile și ziarele naționale au acoperit vag fotbalul din nordul țării. Chiar și astăzi, publicațiile centrale norvegiene culeg cu greutate informații din interiorul lui FK Bodø/Glimt.
În 1975, Bodø/Glimt a câștigat Cupa Norvegiei. Apoi, în 1993 a luat din nou trofeul. Al doilea și ultimul, până când echipa de azi va deveni oficial campioană a Norvegiei. În 2003, clubul a avut un ultim moment de tresărire: a terminat pe locul secund și a jucat finala Cupei, pierdută în fața lui Rosenborg.
Apoi, au urmat ani mediocri, în care Bodø/Glimt a jucat inclusiv în a doua divizie norvegiană. Ascensiunea neprevăzută de nimeni a început în 2018, odată cu numirea lui Kjetil Knutsen ca antrenor principal. Un om care n-a jucat fotbal și care, până atunci, pregătise formații din ligile inferioare, dar care a realizat o treabă fantastică.
Aasmund Bjørkan, directorul clubului, explică succesul nescontat al lui Knutsen. „Noi, la Glimt, am jucat mereu în sistemul 4-3-3. E în ADN-ul nostru. Kjetil s-a simțit confortabil cu asta. Dar, de când e el aici, ne-am îmbunătățit mult tactica. A fost o potrivire fantastică.
Înainte să vină el, eram o echipă de contra-atac, dar Kjetil vrea să domine toate meciurile. Vrea să joace cu intensitate și presiune, și exact asta caracterizează jocul nostru de acum. Ambiția noastră e să facem un presing ucigător, din care adversarii să nu aibă cum să iasă. Când recuperăm mingea, trebuie să atacăm rapid, cu cât mai mulți jucători. Și avem apărători rapizi, ca să nu fim surprinși”, zice Bjørkan, citat de Fotboll Skane.
Tehnicianul Kjetil Knutsen, al cărui model este legendarul Nils Arne Eggen (care a câștigat 14 titluri cu Rosenborg), nu are un secret sofisticat al succesului. Cheia este simplă: „colaborarea întregului staff”. Antrenorul lui Bodø/Glimt știe că jucătorii trebuie să fie pregătiți atât fizic, cât și psihic, motiv pentru care a strâns lângă el oameni competenți. „Factorul cheie al dezvoltării noastre este calitatea antrenamentului. Jucătorii învață să se descurce în diferite situații din meci. Trebuie să fim mereu concentrați și să ne simțim bine. Să avem o bună dispoziție, pentru că până la urmă meseria noastră nu e cea mai serioasă din lume”, spune Knutsen.
În această filosofie au explodat jucători de care nu auzise nimeni, precum Kasper Junker (18 goluri în acest sezon), puștiul Jens Petter Hauge (14 goluri până pe 1 octombrie, când a fost vândut la Milan), Ulrik Saltnes (11 goluri și 11 pase decisive) sau Philip Zinckernagel (15 pase decisive).
Cu zâmbetul pe buze, în ciuda climei posomorâte din nordul Norvegiei, și cu mulți fotbaliști locali, „pentru că e parte a identității noastre”, după cum spune Orjen Berg, un fost jucător și acum antrenor la juniorii clubului. Așa a ajuns Bodø/Glimt să fie protagonista unui material în New York Times și să vândă tricouri și materiale cu însemnele clubului în toată lumea.
Povestea e cu atât mai seducătoare cu cât Glimt și-a vândut cel mai bun jucător în ianuarie, înainte de startul actualului sezon. Håkon Evjen, de doar 20 de ani, s-a transferat la AZ Alkmaar, în Olanda, asta după ce fusese monitorizat și de cluburi din Premier League.
Însă Kjetil Knutsen, cu al său 4-3-3 super ofensiv, care aproape că se transformă într-un 2-3-5 uneori, a găsit resurse locale ca să construiască o echipă tot mai bună. În stagiunea precedentă, Bodø/Glimt a ieșit vicecampioană, iar Knutsen a fost numit „antrenorul anului” în Norvegia. Acum, trupa din Bodø se pregătește de sărbătorirea titlului, un moment de referință pentru localitatea de 50 de mii de locuitori.
Iar partida pierdută la limită cu Milan (2-3), în al treilea tur preliminar al Europa League, e dovada că oamenii din Glimt n-au complexe nici în afara Norvegiei. Câtă vreme vor fi o familie fericită, cu Kjetil Knutsen în rol de tată „iubit”, așa cum îl numește căpitanul Ulrik Saltnes, băieții din nordul Norvegiei vor continua să mute munții din loc. Cu sau fără suporteri în tribune.
