Într-o seară de aprilie, în 2013, Málaga încasa două goluri controversate în prelungirile partidei cu Borussia Dortmund și rata dramatic calificarea în semifinalele Champions League. Reus și Santana punctau atunci pentru nemți în minutele 91 și 93, iar los boquerones părăseau dureros competiția. Dezamăgirea oamenilor antrenați de Manuel Pellegrini a fost uriașă, însă ea anunța totodată nașterea unei noi mari forțe continentale.
Numai că lucrurile n-au evoluat deloc bine pentru andaluzi, deși în acel moment păreau să aibă toate ingredientele necesare dezvoltării: bani, entuziasm și mult vibe în jurul lor. După înfrângerea de pe Westfalenstadion, gruparea de pe La Rosaleda a coborât încet, dar sigur. Astăzi, la nici șase ani de la episodul Dortmund, Málaga evoluează în Segunda Division, unde duce o luptă crâncenă pentru promovare cu formații precum Granada sau Albacete.
Povestea declinului echipei alb-albastre, al cărei statut de potențială regină a Europei s-a schimbat în cel de banală divizionară secundă în doar câțiva ani, începe în vara lui 2010. Atunci, șeicul Abdullah Al Thani, un bogat om de afaceri din Qatar, plătea 36 de milioane de euro pe Málaga, care tocmai se salvase in extremis de la retrogradare, și devenea astfel primul investitor arab din fotbalul spaniol.
Din Champions League la excluderea din Europa
Domnia îndoielnică a lui Al Thani, primit cu speranțe de fanii clubului pe care promitea să-l ducă rapid în Champions League, a început furtunos. În primii doi ani, Málaga a investit circa 85 de milioane de euro în transferuri. Pe La Rosaleda au ajuns nume consacrate ca Martin Demichelis, Julio Baptista, Ruud van Nistelrooy ori Toulalan, dar și tinere speranțe ale Spaniei precum Isco, Nacho Monreal sau Santi Cazorla.
În primul sezon cu qatarezul la cârmă, trupa din Costa del Sol a încheiat La Liga pe 11, însă următoarea stagiune avea să atingă apogeul. Cu chilianul Manuel Pellegrini pe bancă, proaspăt sosit în Andaluzia după aventura de la Real Madrid, Málaga a terminat campionatul pe poziția a patra, de Liga Campionilor, cea mai bună clasare din istoria de peste un secol a clubului.
Investițiile lui Al Thani începeau să dea roade, iar milionarul qatarez era deja privit ca un „mesia” la Málaga, care visa să amenințe tradiționala supremație Real-Barcelona în fotbalul spaniol. Mai ales că „vânzătorul de vise” din Golf anunțase și construcția unei noi arene, de 65 de mii de locuri, care să înlocuiască stadionul La Rosaleda, deținut de autoritățile locale.
Citește și: Echipele mici care au schimbat La Liga în ultimii ani, de la „armurierii” basci până la anonimii din Huesca
Paradoxal însă, cel mai bun an al andaluzilor a reprezentat începutul sfârșitului. Spre finalul sezonului 2011/2012, câțiva fotbaliști s-au plâns că nu și-au primit salariile, în timp ce cluburile care vânduseră jucători la Málaga au reclamat neachitarea sumelor de transfer stabilite. Pentru a evita un dezastru financiar, care ar fi culminat cu interzicerea dreptului de a juca în Liga Campionilor, Al Thani a vândut rapid cei mai buni jucători. Cazorla și Monreal au plecat la Arsenal, iar atacantul Jose Rondon s-a dus în Rusia.
În 2012/2013, situația economică tot mai precară avea să fie mascată de performanța extraordinară din Liga Campionilor. Cu o echipă în care străluceau Isco, Saviola, Joaquin sau Roque Santa Cruz, los boquerones au trecut de Panathinaikos în play-off, după care au câștigat, fără să piardă niciun meci, o grupă cu Milan, Anderlecht și Zenit. A urmat o dublă câștigată în fața lui Porto și apoi eliminarea nedreaptă în fața Borussiei Dortmund, la capătul căreia lumea fotbalului a concluzionat că alb-albaștrii meritau să fie în semifinale.
În paralel cu parcursul european, andaluzii au reușit un nou sezon intern foarte bun. Au terminat pe șase, poziție care le garanta o nouă calificare în competițiile continentale. Numai că problemele financiare, generate de iresponsabilul Al Thani, au ajuns din urmă clubul. Din cauza datoriilor de peste o sută de milioane de euro, Málaga a fost exclusă de UEFA din cupele europene.
Șeicul a vândut tot și și-a instalat rudele în funcțiile de conducere
În acel moment, enervat și de faptul că banii din drepturile de televizare a meciurilor din La Liga ajung în majoritate la forțele Real și la Barcelona, dar și pentru că afacerile sale din Spania erau tărăgănate de autorități, șeicul Al Thani a oprit complet robinetul.
Promițătorul Isco a fost vândut pe 30 de milioane de euro la Real Madrid, iar Joaquin, Baptista, Demichelis și Toulalan s-au aflat și ei printre numeroșii jucători care au părăsit La Rosaleda. Și Manuel Pellegrini a plecat, la Manchester City, iar Málaga a continuat să funcționeze cu un buget de austeritate.
Înglodat în datori, Al Thani a cerut ajutor unui lanț hotelier originar din Marbella, BlueBay Hotels, care a preluat 49% din acțiunile clubului și a gestionat criza. Până în 2014, situația s-a stabilizat, iar andaluzii păreau că se pot menține fără probleme pe linia de plutire. Mai ales că din punct de vedere sportiv lucrurile mergeau decent, cu los boquerones ocupând un loc călduț la mijlocul clasamentului.
Citește și: Prințul scandalgiu din Kuwait, care a pătruns pe teren și a anulat un gol la Cupa Mondială din 1982
A urmat însă un scandal imens între Al Thani, pe de-o parte, și foștii săi colaboratori și compania BlueBay, pe de alta. Șeicul a acuzat partea adversă că a conspirat și a încercat să-i fure acțiunile deținute. La rândul ei, BlueBay i-a reproșat qatarezului că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și, în plus, că rudele pe care șeicul le-a numit în funcțiile de conducere au gestionat prost finanțele societății.
Evident, cearta a ajuns în instanță, iar judecata continuă și în ziua de azi. În decembrie, procesul s-a amânat pentru luna februarie a acestui an, dar soluționarea definitivă a conflictului este încă departe.
Între timp, Málaga a continuat să vândă toți fotbaliștii pentru care exista interes, fără să transfere oameni capabili să-i înlocuiască. Strategia andaluzilor s-a concentrat pe aducerea jucătorilor liberi de contract sau foarte ieftini (cel mai scump fotbalist ajuns pe La Rosaleda în ultimii patru ani este Keko, venit pe cinci milioane de euro de la Eibar), precum și pe împrumuturi. Această tactică a funcționat decent o perioadă, iar clubul a supraviețuit câțiva ani la mijlocul clasamentului din La Liga.
„Dimineața are o idee, seara se răzgândește”
Asta până stagiunea trecută, când Málaga, cu un lot extrem de șubrezit din cauza vânzărilor de jucători din inter-sezon, a încheiat campionatul pe ultima poziție, strângând doar 20 de puncte în 38 de partide. Nici măcar în ianuarie 2018, când echipa se afla deja într-o situație critică și fanii îi cereau disperat să facă transferuri, patronul Al Thani n-a scos bani din buzunar. S-a mulțumit doar să aducă în Andaluzia câțiva fotbaliști împrumutați și-un fundaș din a doua ligă.
Firește, din cel mai iubit om de la Málaga, șeicul din Doha s-a transformat într-un coșmar pentru fanii alb-albaștri, care și-au dat seama că au fost păcăliți de un om sucit, al cărui proiect poate fi caracterizat prin inconstanță și proastă administrare. Ca dovadă, în timp ce clubul era îngropat în datorii, rudele lui Al Thani angajate în funcții cheie încasau salarii anuale de milioane de dolari.
„Dimineața are o idee, seara se răzgândește”, îl descria pe Al Thani unul dintre partenerii săi de afaceri din Spania. După retrogradare, patronul qatarez a continuat în aceeași notă. A „muls” clubul cât a putut, vânzând și ultimii jucători de valoare. În vara lui 2018, Málaga a încasat 12,5 milioane de euro, dar a reinvestit doar puțin peste un milion.
Deși au circulat zvonuri că el însuși ar avea probleme financiare și de aceea nu mai bagă niciun ban în gruparea pe care o conduce, se pare că atitudinea lui Abdullah Al Thani n-are legătură cu averea sa. Qatarezul e considerat printre cei mai bogați oameni din Golf. Refuzul său de a mai investi în Málaga ar fi mai degrabă o răzbunare personală, un răspuns la indiferența autorităților locale față de afacerile pe care plănuia să le dezvolte în zona Costa del Sol.
La ora actuală, viitorul formației de pe La Rosaleda este incert. Aflată pe locul trei în liga secundă, Málaga și-a depășit cumva condiția prevăzută de specialiști înaintea sezonului, care-i vedeau pe los boquerones implicați chiar în lupta pentru salvarea de la retrogradare în divizia a treia.
Însă indiferent cum se va termina actualul sezon, gestionarea dezastruoasă a trupei alb-albastre rămâne un exemplu clasic de „așa nu”. Totodată, cazul Málaga trage un semnal de alarmă pentru toate grupările care depind de toanele unor șeici sau prinți milionari, pasibili să-și schimbe ideile de pe-o zi pe alta.
