Și cam asta a fost. Sezon european încheiat. Liverpool a câștigat aseară a șasea oară Liga Campionilor, mai multe trofee decât toate celelalte cluburi din Anglia împreună. După un penalty acordat în secunda 22 și transformat ulterior fără probleme de Salah și un al doilea gol înscris de Origi în minutul 87.
„Cormoranii” rămân astfel doar în urma lui Real Madrid (13) și Milan (7) în clasamentul echipelor cu cele mai multe trofee ale Ligii Campionilor. Un ultim act cu Tottenham, meci în mare parte anost, încheie un sezon de Liga Campionilor mai mult decât memorabil.
Succesul lui Klopp demonstrează că cine are răbdare va fi răsplătit
În primul sezon cu Klopp pe bancă, Liverpool s-a clasat pe locul opt și a ajuns în finala Europa League. E drept, germanul fusese numit abia în octombrie 2015, dar chiar și așa cred că știm cu toții alți patroni – nu dau nume, Abramovich – care, cel mai probabil, nu i-ar mai fi oferit lui Klopp nici măcar un an. Progresul a fost vizibil în 2016/2017: locul patru în Premier League. Iarăși, niciun succes răsunător peste noapte totuși. Clar trebuie să plece, nu?
Nu chiar. Klopp a rămas, iar în stagiunea 2017/2018 a mers în finala Champions League și a încheiat, din nou, pe patru. Uimitor, dar germanul nu a fost demis nici după al treilea sezon fără titlu în Premier League. Toată lumea vorbea deja: „Da, e foarte tare Klopp și are pasiune, dar nu aduce trofee!”.
Degeaba, conducerea lui Liverpool a fost de nemișcat. În loc să-l dea afară, l-a susținut și a făcut transferurile esențiale care au dus-o pe Liverpool la un pas de titlu și la trofeul Champions League: Virgil van Dijk și Alisson. Uneori, poate e mai bine să construiești pe termen lung, cine ar fi crezut?!
Virgil van Dijk trebuie să fie luat în considerare pentru Balonul de Aur
Ultimul fundaș care a luat Balonul de Aur a fost Fabio Cannavaro, în 2006. Tocmai ieșise campion mondial cu naționala Italiei, în Germania. Nu spun neapărat că Virgil ar merita trofeul, dar cel puțin dintre primii trei nu are cum să lipsească.
Virgil van Dijk a făcut parte din cea mai bună apărare din Premier League și a schimbat cu totul dinamica echipei, de când a sosit pe Anfield. Un lider pe teren, dar și în afara lui. Aduce o siguranță cum de mult nu am mai văzut în defensiva „cormoranilor”. Nu a existat sezonul ăsta un jucător care să influențeze mai mult o echipă.
Meciul de la Madrid a fost doar încă o demonstrație de forță din partea olandezului: 100% tacklinguri câștigate, nicio degajare greșită, șase recuperări ale balonului, niciun fault comis. Dacă mai era nevoie de vreo informație, mai adaug doar atât: Virgil van Dijk nu a fost driblat de nimeni în ultimele 64 de meciuri jucate pentru Liverpool.
Pochettino a greșit începând cu Kane, chiar dacă nu are cum să o recunoască
Având în vedere că niciun jucător de la Spurs nu a impresionat cu adevărat, e greu să dai vina pe Kane sau pe Pochettino. Cel mai probabil și cu Lucas Moura titular, Liverpool ar fi câștigat. Cu toate astea, rămâne un mare semn de întrebare de ce a ales Pochettino să înceapă meciul cu Harry Kane în primul 11.
Atacantul englez nu mai jucase de aproape trei luni, iar Lucas Moura tocmai înscrisese un hat-trick istoric la Amsterdam. O să bănuiesc că decizia a fost pur una de moral; argentinianul s-a gândit că prezența pe teren a lui Kane îi va încuraja pe fotbaliștii săi și va transmite un mesaj ferm lui Liverpool: „am venit cu cele mai bune arme”.
Din nefericire pentru londonezi, Kane a făcut un meci foarte slab. Doar nouă pase reușite de vârful lui Spurs, un singur șut și nicio ocazie creată.
Tottenham trăiește o dezamăgire imensă și fix asta e dovada imensului progres făcut de echipa lui Pochettino
Ce noapte cruntă pentru Spurs. Probabil cea mai importantă noapte din istoria clubului. Atât de aproape, dar, bineînțeles, atât de departe. Tottenham nu a făcut un meci grozav, dar a avut perioade în partidă în care l-a testat destul de serios pe Alisson. Și n-ai cum să nu te gândești că poate dacă meciul ăsta s-ar fi jucat sezonul trecut – cu altcineva în poartă *wink-wink*, rezultatul ar fi fost altul.
Totuși, faptul că în 2019 Tottenham trăiește dezamăgirea cruntă de a fi la câțiva metri de trofeul Champions League, doar ca să vezi cum îl ridică cei de la Liverpool, arată progresul uriaș făcut de echipa din nordul Londrei în timpul mandatului lui Mauricio Pochettino.
Să nu uităm că vorbim despre o echipă care nu a transferat nimic înainte de începerea sezonului și care în general nu a investit sume masive în achiziționarea de jucători. Sunt fotbaliști acolo care au crescut odată cu Pochettino pe bancă și se știu unii pe alții. Un lot omogen și o grupare care a evoluat constant în ultimii ani. O echipă cu un stadion nou, impresionant. Sezonul ăsta, pentru Spurs, poate fi privit ca o mare ocazie ratată. Sau ca un nou început.
Divock Origi, omul decisiv pentru Liverpool în momentele cheie
Divock Origi e la Liverpool din 2014. Știu, nici mie nu-mi vine să cred. Belgianul în vârstă de 24 de ani a mai fost împrumutat de „cormorani” la Lille și Wolfsburg între timp. Pentru Liverpool are 15 goluri marcate în 63 de meciuri, nimic impresionant.
Dar sezonul ăsta și-a făcut obiceiul să marcheze în momente decisive. Belgianul, care poartă lipsitul de glorie număr 27 pe tricou, a fost cel care a propulsat echipa de pe Anfield în finală, cu golul său contra Barcelonei. În Premier League, golul lui cu Newcastle ar fi putut fi cel care aducea titlul după 30 de ani, dacă n-ar fi existat o mașinărie de fotbal numită Manchester City.
Iar aseară, în minutul 87, când Liverpool părea că rezistă din ce în ce mai greu atacurilor lui Tottenham, Origi a făcut ce știe mai bine: a înscris un nou gol esențial. Reușita care a omorât meciul. Care a adus a șasea Ligă a Campionilor pe Anfield. Care a încheiat blestemul finalelor pierdute de Klopp. Care i-a adus pe culmile extazului pe toți fanii lui Liverpool. Uneori, nu e nevoie să joci mult, ci când și cum trebuie.
