Adormiți de ceva timp de mediocritatea crasă și de lucrurile făcute pe jumătate în fotbalul românesc, suporterii „tricolori” au fost treziți la viață de splendida națională U-21.
O echipă tenace, cu mult zvâc și cu un suflet parcă infinit, care îndulcește prezentul și ne face să credem că viitorul arată bine, selecționata lui Rădoi a creat o conexiune intensă cu fanii. O legătură care n-a mai existat în țară de vreo două decenii, de pe vremea când Ganea transforma acel penalty împotriva Angliei, la Euro 2000.
Dar puștii României nu au doar meritul că „au resuscitat” în timp record dragostea pentru echipa națională, ci și că au dărâmat câteva mituri adânc împământenite în fotbalul nostru. Băieții de la U-21 excelează la câteva aspecte la care fotbalul românesc, atât cel de club, cât și cel de națională, scârțâie prin tradiție, de mulți ani:
Forța mentală de a juca de la egal la egal cu adversari mai bine cotați
Tendința de a intra pe teren cu capul plecat, practic învinși încă de la încălzire, e poate cea mai apăsătoare slăbiciune din fotbalul românesc. În ultimii mulți ani, fotbaliștii români au lăsat adesea impresia că se simt inferiori când dau piept cu adversari mai bine cotați, despre care se spune că valorează milioane și zeci de milioane de euro.
Timizi și cu picioarele parcă tremurânde, de cele mai multe ori au sfârșit prin a fi surclasați mental de oponenții lor. După care, ca o scuză convenabilă, veneau prompt explicațiile „specialiștilor”: „Păi ce buget au ăia și cât avem noi? Nu vedeți cât valorează ai lor?”.
Echipa națională U-21 a arătat că se poate și altfel. Contra unor selecționate care valorează, conform site-urilor de profil, de două sau chiar de trei ori mai mult, ai noștri n-au lăsat niciun moment senzația că acele cifre îi afectează. Stăpâni pe ei și siguri pe ceea ce fac, „junii” lui Rădoi s-au luat la trântă cu ceilalți de pe picior de egalitate.
Da, au fost numeroase momente în care au suferit. Au existat periode în care au fost dominați sau în care le-a lipsit inspirația. Însă în niciun moment n-au cedat psihic. N-au renunțat la luptă, doborâți de gândul perfid că ceilalți sunt mai buni decât ei. Au continuat să joace fără complexe și până la urmă au răzbit.
Jocul ofensiv nu e deloc rodul întâmplării: naționala U-21 chiar știe să atace
Incapacitatea de a construi și de a desface apărările adverse printr-un joc colectiv e o altă meteahnă veche a fotbalului românesc. Indiferent de sistemul abordat (vezi acel 4-4-2 promițător al naționalei mari în Norvegia, care însă n-a adus nimic pozitiv în jocul de atac timp de vreo 75 de minute), echipele românești se chinuie crunt pe faza ofensivă. În majoritatea cazurilor, încă așteaptă sclipirile individuale care să rezolve meciul.
Sclipirile de geniu nu lipsesc deloc din această națională U-21 a României, dar e de remarcat că jocul ofensiv nu se bazează exclusiv pe ele. Ai noștri au marcat (deocamdată) opt goluri la acest turneu final, prin cinci jucători diferiți, și au arătat că, de la primul până la al 11-lea, știu exact ce trebuie să facă atunci când au mingea.
România lui Rădoi atacă pe partea dreaptă, dar și pe cea stângă, construiește cu pase scurte, dar știe și când să verticalizeze jocul. Încearcă să finalizeze prin șuturi din afara careului, dar înscrie și după faze încheiate prin centrări. Unde mai pui că e și capabilă de spectacol ofensiv, și nu în momente moarte sau în fața unor adversari slabi.
Un lider înnăscut, care își împinge coechipierii de la spate
Orice echipă are un lider, dar nu orice lider are știința nativă de a-și motiva coechipierii așa cum o face portarul Ionuț Radu. În vârstă de doar 22 de ani, pe care i-a împlinit abia luna trecută, și plecat din România încă din 2013, Radu are o maturitate a discursului pe care alți fotbaliști n-o dobândesc nici spre sfârșitul carierei.
Cu o vână izvorâtă din ambiția sinceră că vrea să dea tot pentru România, portarul lui Genoa are o capacitate incredibilă să-și motiveze colegii. Să-i „îmbărbăteze”, așa cum scrie în cărțile de istorie că făceau marii voievozi. Cu cuvinte simple, necomplicate, uneori parcă neconforme cu momentul (până la urmă e doar fotbal, nu război în toată regula), dar cu impact fantastic pentru ai săi.
Fotbalul e imprevizibil, așa că nu știm cum va decurge cariera lui Ionuț Radu. Poate va deveni rapid titular la echipa mare și va rămâne acolo cel puțin un deceniu. Poate va ajunge la o echipă uriașă a continentului. Sau poate că nu. Sigur e că, oriunde îl va purta fotbalul, portarul născut la București îi va inspira pe cei din jurul lui. Îi va determina să dea totul pe gazon, în mod natural, așa cum o face el, acolo între buturi.
Știința de a se apără bine la faze fixe, capitol la care fotbalul românesc suferă
„Tineretul” a mai pus la îndoială un clișeu: acela că românii nu știu să se apere la fazele fixe. „Neatenția la o fază fixă ne-a costat” e deja o scuză celebră a echipelor românești, dar naționala U-21 gestionează excelent aceste momente ale jocului.
Puștii lui Rădoi au încasat trei goluri la Europeanul din Italia, dar niciunul dintre ele din momente fixe ale jocului. Pe deasupra, și în preliminarii au stat bine la capitolul ăsta. Din cele patru goluri primite în calificări, numai unul a venit din fază fixă. Cel primit în Portugalia, la dramatica victorie cu 2-1.
Nu-i vorba despre vreun secret tactic pe care l-a descoperit Rădoi, ci despre puterea de concentrare. Acea „neatenție care ne costă” nu există în vocabularul fotbalistic al României U-21. Evident, nimeni nu e perfect și greșelile pot apărea oricând. Însă e clar că pentru naționala „mică” fazele fixe nu reprezintă călcâiul lui Ahile, așa cum se-ntâmplă la majoritatea echipelor din țară.
Citește și: Renașterea magică a lui RCD Mallorca: din a treia ligă înapoi în Primera, după două promovări consecutive
Un lot puternic și gata de luptă, nu doar un prim 11
Naționala U-21 mai are ceva: un lot complet, nu doar 11 jucători căliți și buni de luptă. La ultimul meci din grupă, cu Franța, Rădoi a schimbat cinci jucători față de formulele de start cu care a început partidele cu Croația și Anglia. Iar jocul nu a suferit, dimpotrivă, echipa a arătat la fel de sigură ca în precedentele întâlniri.
Cu aproape jumătate din componență schimbată, România a controlat tactic disputa cu „cocoșii”, care au început avântat, dar s-au retras treptat, odată ce-au realizat că „tricolorii” sunt stăpâni pe ei și știu bine ce-au de făcut. Boboc, Rus, Nedelcu, Coman și (chiar și) Olaru au fost la fel de pregătiți precum cei pe care i-au înlocuit.
Iar în contextul unui turneu lung, jucat la final de sezon și pe-o căldură inumană, un lot echilibrat poate fi cheia succesului. Când ai 23 de jucători gata să intre pe teren fără să fie afectată forța grupului, înseamnă că se muncește bine. Iar la România U-21 chiar asta se întâmplă.
