În urmă cu câteva zile, selecționerul Cosmin Contra mărturisea că se gândește serios să-l aducă la echipa națională pe atacantul francez Harlem Gnohéré, unul dintre cei doi golgheteri ai ediției trecute de Liga I. „Nu ar fi o problemă naturalizarea lui. Noua legislație permite să o facem în câteva luni, în regim de urgență”, adăuga antrenorul României, convins că vârful de 30 de ani este o soluție potrivită (cel puțin) pentru viitorul apropiat.
Intenția dezvăluită de Contra n-a fost pe placul oamenilor din fotbalul românesc. Anghel Iordănescu, fost selecționer al echipei naționale, spunea că în țară există îndeajuns de mulți tineri talentați și valoroși, astfel încât naturalizarea vârfului de la FCSB nu e deloc oportună. O poziție asemănătoare a avut și Gică Hagi. Mult mai tranșant a fost Valeriu Răchită, ultima oară antrenor la Sportul Snagov. „A venit cu peste o sută de kilograme în România, din a doua liga franceză. Dacă era atât de bun, nu făcea pasul spre Ligue 1? Despre naționala Franței nu mai zic, niciodată nu putea ajunge acolo”, a tunat fostul jucător al Stelei.
Mai mult, nu doar cei implicați direct în fotbal s-au declarat împotrivă, ci și o parte a fanilor echipei naționale. Câțiva suporteri ultra-naționaliști au lansat un comunicat în care au anunțat că ei se opun ferm naturalizărilor. „Națională, nu «Internațional București»”, a sunat mesajul grupării de susținători ai României. Totuși, în ciuda acestei ofensive îndârjite pornite împotriva jucătorilor străini, o eventuală convocare a lui Harlem Gnohéré ar fi o mutare excelentă pentru echipa națională. Uite de ce:
1. E mai valoros și mai în formă decât toți ceilalți atacanți români ai momentului
„Să fie mai bun decât tot ce am la națională”, anunța Cosmin Contra ce așteaptă de la vârful născut la Paris și care are origini ivoriene. Așa s-a născut dezbaterea despre cât de valoros e Gnohéré comparativ cu ceilalți fotbaliști ofensivi pe care-i are la dispoziție echipa României. Una mult mai la obiect decât cea care se-nvârte în jurul unui non-subiect la nivelul anului 2018, acela că vârful francez nu are „sânge românesc”.
Claudiu Keșeru, George Țucudean și Denis Drăguș sunt cei trei atacanți convocați de Contra pentru meciurile cu Muntenegru și Serbia. Primul e golgheter la Ludogoreț, însă până acum nu a demonstrat că poate fi marcator și la națională, pentru care a debutat în 2013. Are doar șase goluri în 25 de selecții, adică în medie circa o singură reușită pe an. În aceeași situație e și Țucudean, care în ciuda unor evoluții bune la CFR Cluj, a înscris o singură dată pentru România. Aflat în fața debutului la prima reprezentativă, Denis Drăguș e deocamdată doar un jucător cu potențial, care abia începe să se impună la Viitorul, formație care în acest moment ocupă un loc în afara play-offului Ligii I.
Citește și: Toate golurile decisive marcate de naționala României pe finaluri de meci, din 1980 încoace
Pe lângă cei trei, selecționabili pentru atacul României sunt George Pușcaș, Alexandru Băluță sau Denis Alibec, jucători care în prezent încearcă să-și recapete forma de altădată. Plus Florin Andone, cel mai titrat vârf român, care însă e accidentat și n-a debutat încă pentru Brighton, clubul la care s-a transferat în vară. Chiar și la capacitatea sa maximă, Andone n-a rupt gura târgului sub tricolor. Dimpotrivă, a fost mai degrabă o dezamăgire, marcând un singur gol în 21 de apariții.
În acest context, Harlem Gnohéré ar fi mană cerească pentru modesta națională tricoloră. Dacă „lipiciul” formidabil la gol al francezului nu e evident pentru toată lumea, cifrele lui stau mărturie. „Bizonul” a marcat deja de zece ori în acest debut de sezon, în 11 apariții, care se adaugă celor 21 reușite anul trecut. În condițiile unei baze de selecții atât de limitate, un asemenea vârf n-are voie să lipsească de la echipa națională.
2. A fost eficient la toate echipele pentru care a jucat, nu doar la FCSB
Aflat în a doua parte a carierei, Gnohéré nu e genul de fotbalist care a „explodat” la maturitate, apărut peste noapte de nicăieri. Deși CV-ul său nu conține echipe de primă mână (al cărui atacant român conține?!), e de remarcat că atacantul care a început să joace fotbal la Cannes a marcat cu regularitate la toate formațiile unde a evoluat.
Francezul a fost constant și a perforat plasele porților adverse indiferent că a făcut-o în tricoul lui Bulle, un mic club din ligile inferioare ale Elveției, Charleroi, Mons sau Dinamo București. În întreaga sa carieră sportivă, „Bizonul” a marcat de 163 de ori în 338 de partide, ceea ce înseamnă o medie fabuloasă de aproape un gol la două meciuri. Niciun fotbalist eligibil acum pentru România nu se poate lăuda cu asemenea performanțe.
Pe deasupra, Gnohéré nu e genul de vârf bun doar să finalizeze din interiorul careului acțiunile construite de colegi. Atacantul lui FCSB dă goluri cu capul, cu piciorul, din careu, chiar și din afara careului uneori, iar de multe ori înscrie numai pentru că se află la locul potrivit, în momentul potrivit. Când e cazul, e capabil să intre și în combinații sau să ofere pase decisive.
Nu întâmplător s-a adaptat stilurilor de joc din Elveția, Belgia și România, precum și în diferite sisteme tactice. Francezul e eficient și când evoluează ca vârf unic, dar și în module cu doi atacanți. Sigur, toate astea nu reprezintă neapărat o garanție că va deveni golgheterul echipei naționale. Cert e însă că șansele s-o facă sunt mai mari decât în cazul unor jucători tineri, de perspectivă, dar care abia acum scot capul în fotbalul mare.
3. E deja de multă vreme în România și înțelege bine particularitățile fotbalului de aici
Harlem Gnohéré e de mai bine de trei ani în România. A ajuns aici în iulie 2015, adus de Mircea Rednic la Dinamo, după ce fusese refuzat de Petrolul Ploiești din cauza kilogramelor în plus. Cântărea o sută de kile pe atunci, la o înălțime de 1,83 metri, așa că antrenorul prahovenilor, Tibor Selymes, l-a trimis acasă.
Între timp, atacantul francez a mai slăbit, și-a demonstrat calitățile de „killer” și a început să marcheze pe bandă rulantă. Dar peste asta, s-a adaptat de minune fotbalului din România. Spre deosebire de alți jucători străini, care au clacat neașteptat în Liga I, cu toate că veniseră cu cărți de vizită importante.
Citește și: Opt fotbaliști străini care au venit ca staruri în Liga I, dar au eșuat lamentabil
În cele trei sezoane jucate în țară, Gnohéré a avut timp să cunoască fotbalul de aici, să înțeleagă ritmul în care se joacă în România și să evolueze alături de mulți dintre posibilii viitori colegi de la prima reprezentativă. A învățat destule și despre metodele de lucru ale antrenorilor din România, chiar dacă n-a apucat să lucreze la Dinamo cu Cosmin Contra, ajuns în Ștefan cel Mare la o lună după ce Harlem semna cu FCSB.
4. E o personalitate puternică și e capabil să își mobilizeze coechipierii în momentele complicate
Într-o echipă națională care își propune performanțe și calificări la turneele finale, nu e nevoie doar de jucători valoroși, ci și de personalități puternice. Vârful francez stă bine și la al doilea capitol. În dese rânduri, Gnohéré a fost omul care a cărat efectiv FCSB-ul în spate, cu ambiția și caracterul de care a dat dovadă pe teren, chiar și atunci când coechipierii lui păreau dărâmați psihic.
Dacă mulți jucători ai clubului „roș-albastru” au suferit puternic din cauza declarațiilor iresponsabile ale patronului, Gnohéré n-a fost niciodată afectat de criticile venite din lojă. Când s-a vorbit intens că va fi vândut în scurtă vreme, a răspuns prompt pe gazon. La fel și atunci când conducătorul echipei a decis pe nedrept să-l țină pe bancă, rezervă a lui Alibec, cel care trebuia să fure ochii scouterilor și să fie vândut pe bani frumoși în străinătate.
Îmbrăcat în tricoul echipei naționale, Gnohéré a postat deja un mesaj pe contul său de Instagram în care anunță că ar fi mândru să onoreze națiunea. Matur, experimentat și implicat 100% în timpul jocurilor, vârful de 30 de ani e la vârsta ideală pentru a ajuta selecționata României. Chiar dacă președintele federației, Răzvan Burleanu, a declarat că și-ar fi dorit ca francezul să aibă 23 de ani.
De fapt, realitatea e că la o națională e mai greu să construiești, spre deosebire de o echipă de club. În general, la lot vin și joacă cei mai în formă fotbaliști, indiferent că au 19 ani sau 34. Într-un fotbal românesc din în ce mai imprevizibil, în care tinerii plecați afară se sting repede, e greu să-ți faci planuri pentru anii următori. Cine pare de viitor astăzi, mâine s-ar putea să nu prindă primul 11 la echipe de mijlocul clasamentului din campionate submediocre.
5. Prezența lui în prima reprezentativă ar fi o lovitură de imagine pentru România
Pe lângă toate argumentele pur sportive, naturalizarea și convocarea lui Harlem Gnohéré ar fi și o lovitură fantastică de PR pentru România. Într-o Europă în care pornirile naționaliste sunt tot mai frecvente și implicit se revarsă cumva și în fotbalul de pe continent, România are șansa de a transmite un mesaj echilibrat întregii lumi.
Mai ales că, de-a lungul anilor, reprezentativa tricoloră nu a avut decât un singur jucător naturalizat. E vorba despre Max Nicu, german născut în Prien am Chiemsee, însă din părinți români. Mijlocașul care acum joacă la Unterhaching, în a treia ligă germană, a obținut cetățenia română în martie 2009, debutând sub tricolor în aprilie, într-un joc cu Albania.
Citește și: De la Henry la Mbappé și Pogba: periferia sărăcăcioasă a Parisului, fabrica de campioni a Franței
Dacă antrenorul Cosmin Contra nu se va lăsa influențat de opiniile dominate de prejudecăți și interese personale ale oamenilor din fotbalul românesc, Harlem Gnohéré ar putea deveni, foarte curând, al doilea. Francezul nu doar că a arătat că are loc în actuala echipă națională, dar a și declarat că își dorește să joace pentru tricolori.
„Mi-ar plăcea să joc pentru România”, spunea foarte direct „Bizonul”, citat de sport.ro, încă din luna iulie a acestui an. Acum, mingea e în terenul selecționerului.
