De obicei, în România, atunci când vezi pe un stadion zone libere, fără scaune, înseamnă că galeria oaspete a făcut un mic exces de zel și s-a hotărât să le folosească pe post de arme în eternele lupte contra jandarmilor sau fanilor adverși. E o situație tristă, atât pentru că se întâmplă mai des decât ar trebui, cât și pentru că nu există o soluție concretă pentru ca scaunele alea să nu mai fie chiar atât de ușor de rupt.
Dar cum ar fi dacă nu s-ar mai pune deloc scaunele înapoi? Haos total? Sau doar o soluție normală, având în vedere că în majoritatea peluzelor oricum nu se stă jos?
Exact asta dezbate acum guvernul britanic, care ia în considerare readucerea zonelor de „safe standing” în Premier League și în Championship, lucru interzis din anul 1989, de la dezastrul de la Hillsborough.
Catastrofa de la Sheffield, din 1989

Pe 15 aprilie 1989, la semifinala de Cupa Angliei dintre Liverpool și Nottingham Forest, pe stadionul Hillsborough din Sheffield au murit 96 de fani ai lui Liverpool și alți 766 au fost răniți. Dezastrul a survenit după ce poliția a decis să deschidă încă o poartă pentru a gestiona supraaglomerarea de la intrarea în peluza cormoranilor.
Numai că măsura autorităților a avut exact efectul opus: s-a produs o supraaglomerare și mai gravă, ceea ce a dus la prăbușirea parțială a peluzei.
Într-un final, vina oficială a fost a polițiștilor, pentru că aceștia au hotărât să deschidă acea poartă în plus. Însă Lord Justice Taylor a concluzionat că supraaglomerarea a fost cauzată și de faptul că autoritățile nu puteau să monitorizeze în niciun fel densitatea suporterilor aflați în peluză.
Dovezile, conform lui Taylor, au arătat că stadioanele ar trebui să aibă scaune în întreaga lor capacitate pentru a preveni astfel de incidente pe viitor. În 1992, au fost excluse de la această lege cluburile din ligile a treia și a patra, însă de atunci, regula a rămas neschimbată, în ciuda a numeroase campanii pro safe standing. Și astăzi, stadioanele din Premier League și Championship trebuie să aibă scaune pentru întreaga capacitate a stadionului. Încă.
Celtic și cluburile din Bundesliga au readus conceptul de „safe standing” în fotbalul modern

Dacă englezii au rămas marcați de tragedia de la Hillsoborough, nemții au ales să experimenteze. În prezent, toate stadioanele din Bundesliga permit safe standing. Nu doar în prima ligă germană suporterii pot să stea în picioare fără să îi deranjeze pe ceilalți: și pe Celtic Park, din Glasgow, există o secțiune de 2.600 de locuri, dedicată special celor care aleg să cânte stând în picioare și creează astfel o atmosferă intimidantă pentru adversari.
Într-un interviu pentru joe.co.uk, Jon Darch, un fan al echipei Bristol City și omul care conduce Safe Standing Roadshow, o grupare care promovează aducerea conceptului de safe standing și în Premier League, a explicat cum funcționează lucrurile în Bundesliga și la Celtic.
Pentru meciurile din campionatele interne, există scaunele pliabile, care pot rămâne ridicate, oferind astfel destul spațiu pentru ca suporterii să stea în picioare. Atunci când au loc meciuri în cupele europene, unde UEFA cere ca toate stadioanele să aibă numai locuri pe scaune, acestea se pot deschide pentru a oferi câte un loc pentru fiecare fan.
Oricum, adevărul e că de cele mai multe ori, suporterii aleg să stea tot în picioare, asta pentru că sunt aceiași oameni care vin și la meciurile din campionatul intern.
Citește și: Locul în care trofeele nu contează: Hammarby, clubul cu spirit latin din inima Scandinaviei
E acum „safe standing”-ul mai sigur decât în trecut?

Răspunsul este un „da” categoric. Pe vremuri, barierele erau mult mai depărtate una de alta. Existau trepte și un spațiu mult mai larg. La fazele mai încinse, oamenii se puteau ușor împinge unii în ceilalți. Practic, nu aveai control asupra mișcărilor tale și oricând putea să apară efectul de domino, ajungându-se astfel la tragedii precum cea de la Hillsborough.
În schimb, barierele din prezent sunt plasate mult mai strategic și apropiate una de cealaltă. Astfel, nu ai cum să te împingi cu ceilalți oameni, pentru că ai în permanență o barieră în față și alta în spate.
„Când am fost la stadionul clubului Hannover 96 acum câțiva ani, pentru a vedea zona lor de safe standing, l-am întrebat pe ofițerul de presă al suporterilor dacă au existat incidente în zona respectivă. Ne-a spus clar că nu au avut loc niciodată. Au existat în schimb probleme cu fanii mai în vârstă, care se împiedicau pe treptele zonelor cu scaune”, a povestit același Jon Darch.
Ideea scaunelor care se pliază în funcție de necesitate prinde avânt tot mai mare în Europa, iar în prezent destule cluburi au implementat-o deja: Klagenfurt, Innsbruck, LASK Linz, Sturm Graz (Austria); Lucerna (Elveția); Debrecen (Ungaria); Anderlecht (Belgia); FK Drammen (Norvegia); PSV (Olanda); Helsingborgs (Suedia); CSKA Moscova (Rusia).
Câți oameni intră într-o zonă de safe-standing, comparativ cu una normală, cu scaune?
🏟 We know that many of our supporters want safe standing. We believe it should be debated in Parliament.
If you agree, please sign this petition now:https://t.co/44gkLEPOdK pic.twitter.com/lafvbxj2vG
— Crystal Palace F.C. (@CPFC) April 23, 2018
Tot Jon Darch lămurește și această chestiune: „Depinde foarte mult de regulile fiecărei țări. Însă într-un stat unde regulile o permit, iar ieșirile stadioanelor sunt destul de mari pentru a gestiona numărul respectiv de suporteri, s-ar putea ajunge și la două persoane pe loc normal. La Hanovra, de exemplu, stau 5.700 de fani într-o peluză cu capacitatea de trei mii.”
Având în vedere realitatea majorității stadioanelor de pe întreg globul, acolo unde, în peluze, cei mai mulți oameni aleg în continuare să stea în picioare și să cânte, pare rezonabil ca safe standing-ul să fie reintrodus.
Cu siguranță, ești mult mai în siguranță stând în picioare cu o barieră care să te protejeze în fața ta decât neavând nimic de care să te sprijini în caz că ești împins.
În plus, nu ar mai exista veșnicele conflicte de tipul „Stai, bă, jos!”. Peluza ar fi un loc clar desemnat pentru persoanele care vor să stea în picioare. Există atâtea exemple pozitive și oameni care cer acest lucru încât te și miri de ce nu a fost implementat până acum acest concept la o scară mai largă.