Roy Keane, unul dintre cele mai controversate personaje din lumea fotbalului, a fost și probabil că va fi mereu un subiect de discuție. Unii îl urăsc, alții îl idolatrizează. Unii spun că este o persoană extraordinară, alții că e doar un om plin de ură și răzbunător. Care este adevăratul Roy?
Începuturile: alcool, fotbal și bătăi în baruri
Roy Maurice Keane s-a născut pe 10 august 1971, într-o familie din clasa muncitoare din Mayfied, în Cork, Irlanda. Tatăl lui, Maurice, nu a avut niciodată o viață ușoară, dar asta nu l-a împiedicat să lupte pentru a-și susține familia. Maurice încerca să prindă cam orice loc de muncă era disponibil: de la o fabrică de haine la o fabrică de bere. Orice îi venea în cale era binevenit.
Roy, la fel ca multe rude ale sale, s-a apucat de sport încă de mic: a făcut în paralel atât box, cât și fotbal. Nu era deloc un boxer de neglijat și a câștigat toate luptele sale din liga locală de tineret. Însă talentul său evident la fotbal deja nu mai putea fi ignorat după ce a fost votat jucătorul anului în primul său sezon la clubul local, Rockmount.
Anii tinereții pentru Keane, în Cork, au fost exact cum te-ai aștepta: îmbibați în alcool, fotbal și bătăi în barurile locale.
Citește și: De pe străzile din Malmo printre zeii fotbalului: ascensiunea capriciosului Zlatan Ibrahimovic
„Ar trebui să scriu încă o carte, dacă ar fi să vorbesc despre toate bătăile la care am luat parte în Cork. Oamenii vorbesc despre problemele mele în afara terenului, dar nu le știu nici măcar pe jumătate”, nota Keane în autobiografia sa.
Lui Keane nu i-a fost ușor. Tânărul Roy era un tip destul de slab. „Roy era scund pentru vârsta lui și a suferit din cauza asta. Fiica mea era la școală cu el și mi-a povestit că ceilalți băieți îl băteau constant. Ce trebuie să înțelegeți despre Roy este că, la început, el trebuia să muncească mai mult decât oricine pentru a recupera acest dezavantaj fizic. Această determinare nu l-a părăsit niciodată”, spunea Rose Buckley, un prieten de familie al lui Keane, pentru London Evening Standard.
Viața „de artist” în Cork
Templeacre Tavern, situată pe un deal de pe care se vedea Cork în toată splendoarea sa, este un pub irlandez. Dar nu orice fel de pub irlandez; este pub-ul lui Roy Keane. Poate că irlandezul nu îl deține în acte, dar cum aici își făcea veacul la începuturile carierei, locul a devenit ca un fel de altar pentru Keane. Plin de fotografii înrămate și prieteni ai lui care îi urmăreau meciurile la televizor, pe vremea când juca la Manchester United.
Masa din stânga ușii este cunoscută pentru toată lumea drept „colțul lui Roy”, pentru că acolo stătea cu prietenii lui de fiecare dată. Keane nu este doar o legendă în Cork. E chiar unul dintre ei. Unul dintre băieții de acolo, care a reușit să își îndeplinească visul în ciuda tuturor piedicilor: niciun club din Anglia nu a vrut să îl ia inițial, pentru că era prea scund.
Când Keane a fost într-un final remarcat de unul dintre scouterii lui Nottingham Forest, drumul spre prima ligă engleză era deschis. Numai că irlandezul era foarte atașat de Cork, de familie, de prieteni și venea cât de des putea acasă.
De obicei, serile începeau la Templeacre, cu mai multe beri. Apoi, Keane și prietenii lui luau un taxi în oraș și ajungeau inevitabil într-unul dintre cluburile locale. Berea se transforma rapid în Bacardi. Evident, grupul lui Keane își completa transformarea și devenea din ce în ce mai – nu chiar pus pe scandal – dar gălăgios.
„Adevărul este că începuse să deranjeze. Roy avea o viață foarte bună. Avea o mașină de lux și mulți bani de cheltuit. Tatăl lui, Mossie, venea să bea și el, iar Roy îl umplea cu lire sterline. I se spunea Sterling Moss. Oamenii căutau conflicte cu Roy ca să se poată apoi lăuda că s-au bătut cu marele Keane”, povestea un prieten al fotbalistului.
Furia lui Roy
Conflictul, problemele și violența l-au urmat pe Keane pe oriunde a fost. În 2002, la Campionatul Mondial jucat în Japonia și Coreea de Sud, Roy s-a hotărât să părăsească lotul, nemulțumit de condițiile de antrenament asigurate de federația irlandeză. Keane a descris terenul pe care erau nevoiți să se antreneze drept „o parcare”.
După ce s-a certat cu mai mulți membri ai staff-ului, în a doua zi de antrenamente, Keane a anunțat că vrea să plece. După o discuție lungă cu antrenorul Mick McCarthy, căpitanul lui Manchester United a fost convins rămână. Lucrurile nu s-au încheiat aici însă, pentru că la scurt timp, Keane a oferit un interviu incendiar pentru Irish Times, unde a vorbit despre cât de nemulțumit este de condițiile de la antrenamente. McCarthy, furios, l-a confruntat pe Keane.
Spre surprinderea nimănui, asta nu a făcut decât să îl înfurie și mai rău. „Mick, ești un mincinos, ești un wanker nenorocit. Nu mi-a plăcut de tine ca jucător, nu îmi place ca antrenor și cu atât mai puțin ca persoană. Poți să îți bagi Cupa Mondială în fund. Singurul motiv pentru care interacționez cu tine este că ești, cumva, selecționerul țării mele”, a fost replica acidă a lui Keane.
Conflictul dintre McCarthy a declanșat o adevărată furtună în Irlanda. Lumea era împărțită. Nu a mai contat însă, pentru că irlandezul a fost exclus din lot și timp de doi ani nu a mai avut nicio legătură cu naționala. Keane a povestit ulterior că a regretat incidentul.
„Ar fi trebuit să îi spun că nu jucam pentru el. Jucam pentru țară. Simțeam totuși că trebuia să ne schimbăm atitudinea și să ne pregătim la fel de bine ca germanii și brazilienii. De ce să nu ne pregătim și noi la fel? Oamenii cred că eu căutam perfecțiune; nici vorbă, voiam doar progres.”
Deci, care este adevăratul Roy?
Cariera lui Keane este plină de astfel de incidente. Viața lui de după fotbal a fost lipsită, poate, de violență, dar la fel de plină de conflicte și declarații „spumoase”, agresive. În general, tipul de afirmații pe care jurnaliștii abia așteaptă să le audă pentru că vor face click-uri și audiență.
Nu e nicio mirare că Roy Keane este acum analist la Sky Sports, unde are ocazia să critice fără perdea pe absolut toată lumea, după cum consideră de cuviință.
Recent, Keane a fost șocat și indignat că jucătorii lui Manchester United și Arsenal se îmbrățișau înainte de meci. „Nu este normal așa ceva. Eu când merg la meci, merg la război”, spunea el.
E nevoie probabil de cei mai fini psihologi pentru a descurca misterul lui Roy Keane. Oamenii sunt ființe complexe, iar Roy nu este diferit. Lăudat de cei apropiați ca fiind una dintre cele mai cumsecade persoane pe care le poți cunoaște, criticat de mulți ca fiind unul dintre cei mai duri fotbaliști care au pășit pe teren, implicat mereu în bătăi și conflicte. Iar acum, un analist TV care nu face altceva decât să se plângă toată ziua că fotbalul nu mai e ca pe vremuri.
Care este adevăratul Roy? Familistul? Prietenul extraordinar care te ajută oricând ai nevoie? Unul dintre cei mai talentați mijlocași din toate timpurile? Tipul ăla conflictual, mereu pregătit să sară la bătaie? Bătrânul nostalgic, veșnic nemulțumit de tinerii din ziua de azi? Oricât am vrea să îl băgăm într-o oală, Roy e puțin din toate.
