Howard Webb este unul dintre cei mai mari arbitri pe care i-a dat Anglia în ultimii ani, iar prestațiile sale de pe plan intern l-au adus și în atenția oficialilor UEFA. În 2006, a primit șansa de a-și face debutul în Liga Campionilor, iar primul meci pe care l-a arbitrat a fost FCSB (pe atunci Steaua) – Olympique Lyon, disputat în faza grupelor.
Partida s-a jucat pe arena din Ghencea sau singurul stadion din lume pe al cărui gazon trebuia respectată distanța regulamentară dintre zid și executantul unei lovituri libere, conform regulilor din copilărie. Totul se întâmpla în data de 26 septembrie 2006 și avea să fie o amintire nu tocmai fericită pentru roș-albaștri.
Oaspeții de la Lyon nu le-au dat nicio șansă românilor și s-au impus cu 3-0. Nimic surprinzător, având în vedere că pentru echipa lui Olăroiu jucau oameni precum Carlos, Lovin sau Vali Badea, în timp ce francezii veneau cu Abidal, Juninho, Malouda ori Wiltord. Unde mai pui că pe banca lor se regăsea și un anume Karim Benzema, ajuns ulterior multiplu câștigător al trofeului cu Real Madrid. Benzema avea chiar să intre și să marcheze pentru 0-3.
Howard Webb și debutul în Ghencea: „Dacă greșeam, nu mai arbitram niciodată la acest nivel”
Dincolo de meci, care nu a avut istoric, se remarcă povestea centralului partidei, Howard Webb. Englezul împlinise 35 de ani cu doar două luni înaintea jocului și, pentru un arbitru de centru, era tânăr și lipsit de o experiență care să îl ajute să facă față presiunii. Iar un debut în fața a 28.000 de români plini de adrenalină nu părea a fi cel mai blând „botez” posibil.
Steliștii asistau la primul duel din grupele Ligii jucat pe teren propriu, după zece ani. Pe lângă asta, în urmă cu doar 13 zile echipa lor câștigase cu 4-1 la Kiev. Știți voi, meciul ăla cu celebrul „Du-te, Dică!”. Webb a povestit în cartea sa autobiografică, „The Man In The Middle”, cum a trăit emoțiile debutului.
„În septembrie 2006 am condus primul meci în UEFA Champions League, Steaua București vs. Lyon. Nu a fost doar un pas uriaș înainte pentru cariera mea, ci și o onoare deosebită. Călcam pe urmele lăsate de arbitri imenși – Markus Merk, Anders Frisk și Urs Meier, de exemplu – și aveam să conduc meciurile unor echipe din elita fotbalului european la nivel de cluburi.
Visam la asta asta de când eram copil. Crescând în anii ’80, am avut privilegiul de a vedea echipe precum Liverpool, Notthingham Forrest și Aston Villa la nivel continental, iar amintirile de atunci încă erau vii în mintea mea.
Eram plin de emoții pe gazonul de pe Stadionul Steaua când a început să răsune imnul UEFA Champions League. Din orice punct de vedere, eram încă în perioada de teste în viziunea UEFA și știam că au fost multe cazuri în care arbitrii au comis-o la primele partide arbitrate în Liga Campionilor. Dacă se întâmpla asta, șansele erau să nu mai arbitrezi niciodată la un astfel de nivel”, scrie englezul.
Nu putem să nu remarcăm nefasta inspirație a lui Howard Webb de a include în același paragraf numele unui club de fotbal din România împreună cu cel al lui Urs Meier. Cu siguranță, cei mai mulți dintre cititorii care au avut răbdare să parcurgă materialul până în acest punct înțeleg de ce, însă vă propunem încă o scurtă călătorie în timp, ca să priceapă și cei mai tineri despre ce e vorba.
În 2003, România juca la Copenhaga un duel decisiv pentru calificarea la barajul pentru Euro 2004. Danezii aveau nevoie de un egal ca să ne scoată din cărți, în vreme ce pe noi ne ajuta doar victoria. Cu Anghel Iordănescu pe bancă, Adi Mutu, Cristi Chivu și Daniel Pancu în teren, România întorcea meciul de la 0-1 și conducea la un gol pe final, însă arbitrul elvețian Urs Meier ne-a făcut zob. A prelungit partida până au egalat danezii și cam aia a fost pentru noi.
Sau cel puțin așa s-a simțit la vremea respectivă toată situația. „Ne este furată o calificare, nu este posibil! Nu este posibil, domnule Meier, rușine să vă fie!” și „Probabil că s-ar fi jucat până mâine dimineață, până când danezii ar fi egalat sau poate că Urs Meier ar fi înscris el”, urlau Vlad Enăchescu și Emil Grădinescu în microfoanele TVR, după golul lui Martin Laursen din minutul 95.
Nu a fost o surpriză nici că ziare precum Libertatea sau Gardianul au publicat a doua zi fotografii de ale arbitrului cu ținte desenate pe fața lui și însoțite de mesajul „Scuipați aici!”. Putem afirma cu destul de multă siguranță că cei mai mulți dintre noi nu l-au iubit vreodată pe Meier. Iar faptul că Webb îl dă drept exemplu într-un pasaj despre debutul pe care și l-a făcut pe pământ românesc în Liga Campionilor e o coincidență destul de amuzantă.
Revenind, după această paranteză scurtă și concisă (dovadă a faptului că nu ne mai bântuie amintirea partidei din 2003), pentru Webb debutul a fost unul neașteptat de lejer, după cum mărturisește chiar el: „Din fericire, a fost un duel destul de simplu, fără momente controversate. Lyon, care pe atunci mergea excelent sub comanda lui Gerard Houllier, a învins cu un 3-0 cât se poate de clar”.
Statistica ne arată că Webb le-a acordat cartonașe galbene lui Daniel Oprița, Bănel Nicoliță, dar și „ceasului” Ovidiu Petre, chiar în finalul meciului. Cu francezii a fost mai blând și l-a avertizat doar pe Jeremy Toulalan, undeva la jumătatea primei reprize. Meci simplu, fără evenimente, fără proteste. Și cum poți sărbători o astfel de reușită altfel decât dând puțin în ele la ruletă?
Cum au jucat Howard Webb, Phil Sharp și Dave Bryan la ruletă în cazinoul de la Intercontinental
După meci, arbitrilor englezi nu le-a putut reproșa nimeni nimic, așa că s-au putut bucura în voie de o seară relaxantă la un hotel situat departe de periferia în care s-a disputat partida. Cazați chiar în buricul târgului numit București, la Intercontinental, Webb și colegii săi de la cele două tușe au profitat de ce avea mai frumos de oferit locația de cinci stele din capitala României.
„Eu și colegii mei am petrecut restul serii la hotelul Intercontinental din București. Am mers la cazinoul din subsol și ne-am relaxat cu câteva beri și cu niște lei românești băgați la ruletă. ‘Sunt al dracului de bucuros că s-a terminat chestia asta’, i-am zis lui Phil Sharp, ușurat cu gândul că am trecut de primul test în Champions League”, notează Webb.
Experiența din București a fost una care l-a călit pe arbitru. Debutul fericit din Liga Campionilor i-a permis să primească și alte meciuri în competiția numărul unu a continentului. Avea ulterior să arbitreze finala UCL din 2010, câștigată de Inter Milano cu Chivu în teren (căruia Webb i-a și arătat cartonașul galben) și Mourinho pe bancă, dar și finala Campionatului Mondial din același an, câștigată de Spania împotriva Olandei.
Ceea ce a ratat Webb a fost posibilitatea de a lua legătura cu Marius Șumudică, pe atunci antrenor la Rocar București. Fostul atacant rapidist l-ar fi putut ajuta să combine ruleta cu pariurile sportive. Crescut și inițiat în școala vieții la Piața Romană, acolo unde „se dă ora exactă și se fac nouă feluri de pâine”, actualul antrenor al lui Gaziantep ar fi putut să îi ajute pe britanici să celebreze cu și mai mult stil reușita din Ghencea. Și când te gândești că îi despărțea doar o stație de metrou…
