Din 1991, când Steaua Roșie Belgrad o învingea pe Marseille pe „San Nicola”, din Bari, și câștiga Cupa Campionilor Europeni, a trecut o eternitate. Acel succes enorm al sârbilor, în a căror echipă stelară se afla și românul Miodrag Belodedici, a venit într-o perioadă în care cea mai tare competiție continentală era încă a „campioanelor”. Și încă se disputa în sistem KO, tur-retur.
De atunci, la fel ca toate cluburile din această zonă a Europei, Steaua Roșie a suferit mult. De fapt, chiar în sezonul de după cucerirea CCE, echipa laureată la Bari s-a destrămat și sârbii au fost nevoiți să joace meciurile de acasă în Bulgaria și în Ungaria, din cauza războiului izbucnit în fosta Iugoslavie.
În următorii ani, întreg fotbalul din țara vecină a ajuns, încet-încet, la marginea Europei. Atât din cauza exodului tinerelor talente spre campionatele din Vest, cât și din pricina șefilor de club corupți, incompatibili cu performanța sportivă.
Dispariția puternicului campionat al Iugoslaviei, unul plin de cluburi solide, a fost un alt factor al implacabilei prăbușiri fotbalistice. Deodată, Steaua Roșie Belgrad s-a trezit doar cu un singur adversar pe măsură în liga internă: rivala de-o viață Partizan.
Un început de deceniu cu înfrângeri rușinoase în Europa
Ca să supraviețuiască în fotbalul modern, Steaua Roșie a ajuns să vândă sistematic tot ce a avut mai bun. Chiar și așa, gestionată defectuos ani de-a rândul, a fost la un pas de colaps. În 2013/2014, belgrădenii au câștigat campionatul Serbiei, după șapte ani de pauză. La mustață, cu un singur punct peste Partizan.
Din nefericire, echipa a fost privată de un loc în Liga Campionilor. Motivul? UEFA a descoperit că gruparea din Serbia avea datorii cumulate de aproape două milioane de euro la jucători, unii dintre ei fiind neplătiți de mai bine de șase luni de zile. Culmea, asta deși clubul de pe „Marakana” vânduse, doar în sezonul respectiv, fotbaliști în valoare de peste șapte milioane de euro.
Citește și: Cum au reușit Obilić și Arkan să amenințe supremația Stelei Roșii și a lui Partizan în fotbalul sârb
Suspendată în 2014/2015 din cupele europene, Steaua Roșie a revenit în competițiile continentale în următoarea stagiune. A fost o reîntoarcere de coșmar. Sârbii au fost eliminați de modesta Kairat, din Kazahstan, după o dublă înfrângere. S-au descurcat mai bine în liga internă, pe care au câștigat-o, așa că în 2016/2017 au mers în preliminariile Champions League.
O dublă victorie în fața maltezilor de la Valletta a fost urmată de o eliminare fără drept de apel în fața lui Ludogoreț, care i-a aruncat în play-offul Europa League. Acolo au dat însă de puternica Sassuolo, în fața căreia sârbii n-au avut nicio șansă. În acel moment, performanța europeană părea un obiectiv imposibil pentru Steaua Roșie.
Pe deasupra, Zvezda a ratat și titlul intern în anul acela, ceea ce a dus la o schimbare de antrenor. În locul lui Miodrag Božović a venit Vladan Milojević, omul care avea să readucă pe „Marakana” meciurile cu marile cluburi europene, în ciuda experienței sale mai degrabă limitate. Înainte de Steaua Roșie, Milojević pregătise mici cluburi locale și câte un sezon pe Omonia Nicosia și Panionios.
Investiții inteligente și multe, multe tururi preliminare
În primul an cu Vladan Milojević la cârmă, lotul Stelei Roșii a trecut printr-o veritabilă „revoluție”. Au plecat zeci de jucători, pe care s-au încasat în jur de 15 milioane de euro, fiind aduși cam tot atâția, pe o investiție de circa cinci milioane.
„Implantul” a prins de minune. În 2017/2018, Steaua Roșie Belgrad a devenit prima echipă din istorie care a ajuns în grupele Europa League după ce a depășit patru tururi preliminare. Sârbii au trecut, pe rând, de Floriana, Irtysh Pavlodar, Sparta Praga și Krasnodar. Povestea a continuat în grupe, unde belgrădenii au terminat pe poziția a doua, într-o serie cu Arsenal, BATE Borisov și FC Koln.
Au pierdut în primăvară cu CSKA Moscova, dar deja se obișnuiseră cu aerul continental. Așa că au continuat să scrie istorie și în Champions League. Iar ca să reușească asta, nu s-au zgârcit deloc la bani. În 2018/2019, Steaua Roșie a investit peste zece milioane de euro în transferuri, semnal că a înțeles că performanță „pe burta goală” nu se poate.
Citește și: Renașterea Slaviei Praga în Europa, cu zeci de milioane de dolari veniți din China
La Belgrad au ajuns fotbaliști ca Marko Marin sau Richmond Boakye, care nu doar că au costat bani serioși, dar au fost convinși să semneze datorită unor salarii atractive, mai puțin întâlnite în această parte a Europei.
Zvezda a și vândut și a făcut-o pe sume importante. Spre exemplu, Nemanja Radonjić a plecat pe 12 milioane de euro la Marseille, în condițiile în care fusese adus cu un an în urmă, de la Roma, pe numai trei milioane. O rețetă de succes, care a funcționat și în cazul altor jucători.
Urmare a acestei politici inteligente, Steaua Roșie a trecut din nou patru tururi preliminare în Europa. De data asta, s-a calificat, în premieră, în grupele Champions League. A lăsat-o acasă pe „bogata” Red Bull Salzburg, după o dublă manșă dramatică. 0-0 la Belgrad, urmat de un 2-2 în Austria.
Mai mult, sârbii au dat bătăi de cap adversarelor „de gală” din grupa C. Au învins-o pe „Marakana” pe Liverpool, viitoarea câștigătoare a trofeului, și-au ținut-o în șah pe Napoli, 0-0 la Belgrad. Chiar dacă au pierdut de două ori cu PSG, băieții lui Milojević au lăsat-o o impresie excelentă.
Patru egaluri în ultimele două tururi din Ligă
Culmea, Zvezda n-are de gând să se oprească. Dacă în multe situații echipele din Est se mulțumesc cu o prezență în grupele UCL și apoi „îngroapă” banii europeni, belgrădenii au continuat să progreseze. Au mai luat un titlu la ei acasă, după un sezon în care au pierdut un singur meci, apoi s-au întărit pentru o nouă participare în Ligă.
Recent, clubul din Belgrad a plătit aproape două milioane de euro pentru un argentinian transferat de la Las Palmas. Ca de obicei, sârbii au și vândut vara asta, ce-i drept, dar în mare parte și-au păstrat nucleul de jucători care au obținut rezultate extraordinare. Și au fost răsplătiți.
În vară, Milojević și echipa sa au luat-o de la capăt, din tururile preliminare. Iarăși patru. Au scos-o mai întâi pe Suduva, din Lituania, la început de iulie, când marile cluburi europene abia se întorc din vacanță. A urmat dubla cu HJK Helsinki, câștigată cu 3-2 la general.
După care a venit FC Copenhaga, pe care Steaua Roșie a eliminat-o după o dublă din categoria „thriller”, încheiată la loviturile de departajare. Eroul de primă pagină a fost Milan Borjan, sârbo-canadianul trecut și pe la FC Vaslui și ajuns pe „Marakana” în 2017, odată cu antrenorul Milojević.
În play-off, sârbii au scos-o pe Young Boys Berna, tot după două egaluri. 2-2 în Elveția și un 1-1 acasă, în fața a 50 de mii de fani euforici, care au trăit cu sufletul la gură ultimele secvențe ale partidei.
Belgrădenii vor vedea din nou pe viu câțiva dintre „granzii” Europei fotbalistice. Dacă lucrurile vor merge în aceeași direcție, în următorii ani ar putea deveni un obicei. Cert e că, după ani mulți de chinuri și contraperformanțe, Steaua Roșie Belgrad își trăiește cea mai bună perioadă din ultimele două decenii.
