Povestea frumoasă a lui Wolverhampton Wanderers din acest sezon nu este chiar uimitoare. Traseul „lupilor”, aflați pe locul șapte după 30 de etape jucate în Premier League, nu e o mare surpriză.
La începutul stagiunii din Anglia, toată lumea vedea în Fulham și Wolves două echipe care nu vor cocheta cu retrogradarea și care, cine știe, poate chiar vor aspira la poziții în prima jumătate a clasamentului.
Nu totul a decurs conform previziunilor din pre-sezon. Trebuie doar să aruncăm un ochi în vestul Londrei, unde miroase deja a Championship, ca să vedem de ce. Însă adevărul e că nici la Wolves nu a mers totul chiar cum se așteptau experții. Pentru că totul a decurs chiar mai bine.
Revenirea lui Wolves în prim-plan: banii nu sunt îndeajuns
Revenirea lui Wolves a început în vara lui 2016, odată cu preluarea clubului de către Fosun International, un conglomerat chinez cu profituri de miliarde de lire. E adevărat, aici a început totul, dar nu a fost suficient. Ca în multe situații, banii sunt necesari, însă nu reprezintă o garanție pentru performanță.
Pe rând, s-au perindat pe banca tehnică a lupilor nume precum Kenny Jackett, Walter Zenga sau Paul Lambert, însă fără succes. Toți au fost dați afară, iar pe 31 mai 2017 a fost numit antrenor portughezul Nuno Espirito Santo.
Instalarea în funcție a lusitanului nu a fost nici ea surprinzătoare. Nuno este clientul controversatului agent Jorge Mendes, care mai are în portofoliu oameni precum Cristiano Ronaldo, Jose Mourinho, David de Gea sau Diego Costa. Relația dintre Nuno și Mendes e una de lungă durată. Pe vremea când era fotbalist, Nuno a fost primul client semnat de Mendes în cariera sa, în 1996.
Odată instalat, Nuno a urmat, ca la carte, exemplul lui Mourinho din vara lui 2004, la Chelsea. A adus la Wolves un contingent sănătos de portughezi – clienții lui Mendes – pentru a forța promovarea. Ruben Neves, Pedro Goncalves, Ruben Vinagre sau Diogo Jota, printre alții.
Urmarea acestor mutări a fost cumva logică. „Lupii” au terminat Championship pe primul loc, în primul sezon al lui Nuno pe bancă, clasare pe care și-au asigurat-o cu două etape înainte de final.
Sezonul actual nu e diferit. Echipa lui Nuno a strălucit pe cea mai importantă scenă a fotbalului englez, dar și în Cupa Angliei. Printre altele, Wolverhampton le-a învins pe Everton, Chelsea, Tottenham, Liverpool și Manchester United. Nimic nu e întâmplător însă, succesele venind în urma unei strategii de investiții bine gândite.
Chiar dacă relația clubului cu Jorge Mendes este una controversată – Fosun deține acțiuni în firma de impresariat a lui Mendes, Gestifute, lucru interzis de regulamentele din Anglia, ea a fost benefică. La Wolves au ajuns jucători portughezi tineri și talentați, care au avut astfel platforma perfectă să se dezvolte.
Nuno, un antrenor flexibil, care jonglează cu sistemele
Ce a adus, totuși, Nuno Espirito Santo? În primul rând, este important de menționat că antrenorul lusitan a ales să păstreze jucătorii importanți cu care a câștigat Championship anul trecut. Trei dintre cei cinci fotbaliști cu cele mai multe minute jucate în Premier League în acest sezon – Conor Coady, Matt Doherty și Ryan Bennett – au fost membri de bază ai echipei și-n sezonul trecut.
Trecerea la 3-5-2 și aglomerarea mijlocului terenului reprezintă factori importanți în succesele „lupilor”. În Championship și în prima parte a noului sezon, Wolves a jucat într-un 3-4-3, dispus însă ca un 3-4-2-1. Sezonul trecut, la mijloc, Ruben Neves (probabil cel mai talentat fotbalist de pe Molineux) și francezul Romain Saiss au fost determinanți.
Nuno a simțit însă că nivelul ridicat din Premier League va însemna o altă provocare, așa că în vară l-a adus de la Monaco pe experimentatul Joao Moutinho și a trecut la un nou sistem. Un 3-5-2 care le permite lupilor un control mai intens al mijlocului, datorită omului în plus.
E vorba de un mijloc dinamic, prin care „lupii” își pot ajusta tactica în timpul meciurilor. În partidele importante, Moutinho avansează pe poziția de număr zece clasic, iar Neves și Dendoncker, un belgian de 23 de ani, rămân retrași ca să acopere spatele echipei.
Moutinho este astăzi un jucător esențial pe Molineux. Portughezul a dat mai multe pase de gol (șapte) decât oricare alt coechipier, fiind capabil să controleze jocul și să distribuie mingea pe ambele flancuri. Mai mult, portughezul de 32 de ani a făcut mai multe tacklinguri decât oricare alt fotbalist din Premier League în acest sezon (164).
În meciurile în care nu au posesia (nu se întâmplă chiar des), „lupii” se apără într-un 5-3-2 compact, care le permite să contraatace tăios. Nicio echipă din Premier League nu a avut mai multe contraatacuri în acest sezon decât Wolves (24).
Ingeniozitatea tactică a lui Nuno a fost răsplătită. De când au trecut la acest 3-5-2, lupii au pierdut doar 25% din meciuri, față de 39% cu așezarea 3-4-2-1.
Wolves preferă, de obicei, să forțeze pe partea stângă, prin combinații între Boly, Moutinho, Jonny și Diogo Jota. Apoi, poate urma o pasă pe dreapta, către Doherty, capabil să-și depășească adversarul într-un duel unu contra unu. Pe care îl și câștigă, de cele mai multe ori: Doherty este fundașul de bandă cu cele mai multe goluri înscrise în acest sezon de Premier League (trei).
În față, parteneriatul dintre Diogo Jota și Raul Jimenez este probabil printre cele mai bune din Premier League. Cei doi se înțeleg din priviri, atât în jocul ofensiv, dar și în apărare. Ambii pun presiune pe fundașii adverși, încercând să recâștige posesia cât mai rapid. Când este cazul, se retrag pentru a crea acel 5-3-2 și îi „hărțuiesc” pe mijlocașii adverși la centrul terenului.
Jota și Jimenez sunt periculoși și datorită poziționării lor excelente. Cei doi aleg de multe ori să stea între fundașii de bandă și cei centrali, mișcări care duc astfel la contraatacuri extrem de periculoase, pentru că mijlocașii „lupilor” au mereu două variante de pase.
Tipul de tehnician care se adaptează lotului și învață lecțiile pe care fotbalul i le servește
Artizan al victoriilor lui Wolves, Nuno nu are nicio problemă să-și schimbe abordarea tactică în funcție de echipa pe care o antrenează sau de adversar. Cariera sa de portar nu a fost una glorioasă, petrecând cel puțin la fel de mult timp pe bancă, cât pe teren. Nuno a întors însă această experiență în favoarea lui: a observat și a analizat jocul încă de când era jucător activ.
Nuno a declarat că va fi întotdeauna inspirat de capacitatea lui Jose Mourinho – pe care l-a avut antrenor la Porto – de a-și motiva jucătorii să dea totul pe teren. Din punct de vedere tactic, experiențele sale ca secund al lui Jesualdo Ferreira, la Malaga și la Panathinaikos, au contribuit decisiv la viziunea sa.
Poate că relația apropiată cu agentul Jorge Mendes i-a oferit anumite avantaje de care alții nu au beneficiat, dar, fără îndoială, Nuno a fost întotdeauna capabil să se adapteze și să se autodepășească oriunde a antrenat. Nu a fost niciodată legat de o anumită așezare tactică, ci a preferat să schimbe mereu, păstrând în același timp anumite principii mereu valabile.
La Rio Ave, a adus clubul pentru prima oară în istorie în Europa League și în două finale de cupă. Pe atunci, jocul impus echipei era bazat pe contraatacuri, potrivit pentru fotbaliștii pe care îi avea la dispoziție.
Citește și: Cum l-au propulsat pe José Mourinho în „lumea bună” a fotbalului cele nouă luni petrecute la Leiria
La Valencia a fost nevoit să aibă o abordare mai ofensivă. A experimentat cu diferite așezări (4-3-3, 4-2-3-1 sau 3-5-2) și s-a asigurat că fundașii de bandă urcă în permanență, pentru a combina cu mijlocașii. Valencia a terminat pe patru în primul an cu Nuno pe bancă, dar portughezul a părăsit Mestalla după un început dificil în sezonul următor.
La Porto, pe care a antrenat-o în sezonul 2016/2017, a fost nevoie de o abordare care să permită echipei să penetreze apărările de tip „parcat autocarul”, pe care majoritatea cluburilor portugheze le preferă când întâlnesc formația de pe Dragao. Deși echipa își crea multe ocazii, rezultatele nu au fost chiar cele așteptate, cu mult prea multe egaluri.
Drept urmare, Nuno a trecut la un 4-4-2 mai direct, bazându-se în atac pe cuplul Andre Silva și Suarez. Nu a fost îndeajuns însă, iar Porto a încheiat (doar) pe poziția secundă.
Nu se poate spune că Nuno a avut succes peste tot pe unde a fost, dar e clar că portughezul tratează fiecare experiență ca pe o lecție. Iar rezultatele acestei atitudini sănătoase se văd pe Molineux.