Cine s-ar fi gândit că renașterea Interului și revenirea clubului din Lombardia în prim-planul Seriei A îl va avea drept catalizator chiar pe unul dintre cei mai de seamă fotbaliști și antrenori din istoria marii rivale, Juventus? Cu toate că părea imposibil, Antonio Conte este personajul care le redă fanilor nerazzurri entuziasmul dispărut acum circa un deceniu, odată cu plecarea lui Mourinho.
Ajuns pe Meazza în vara acestui an, Conte a dovedit că nu și-a pierdut personalitatea, carisma și nici entuziasmul pe care le-a arătat atunci când o pregătea pe Chelsea. Cum vor arăta lucrurile în continuare pentru Inter, având în vedere traseul lui Conte la Londra, cea mai recentă aventură a sa ca antrenor?
Sistemul său de joc, cheia titlului cucerit cu Chelsea, se potrivește de minune la Inter
Un antrenor deloc încăpățânat, spre deosebire de Maurizio Sarri, spre exemplu, Conte nu s-a grăbit să schimbe sistemul de joc al lui Chelsea imediat ce a preluat echipa, în 2016. Tehnicianul originar din Lecce a abordat mai întâi clasicul 4-2-3-1, atât de popular în Premier League la acea vreme.
Iar începutul pe Stamford Bridge n-a fost tocmai rău. Cu trei victorii în primele trei etape, Chelsea pornise promițător și italianul se bucura de credit din partea tuturor oamenilor de la club. Totuși, au urmat o remiză la Swansea și două înfrângeri dureroase pentru fanii „albaștrilor”, cu Liverpool și la Arsenal.
Meciul de pe Emirates a fost, de altfel, punctul de cotitură al sezonului, pentru că umilința cu 0-3 în fața rivalilor din oraș l-a determinat pe Conte să facă pasul către formula sa preferată: 3-4-3.
Au urmat 13 victorii consecutive, dintre care doar două nu au fost clean sheets. De altfel, victoria cu Everton (5-0), de pe The Bridge, l-a făcut pe comentatorul BBC John Motson să afirme că aceea a fost cea mai bună prestație pe care a văzut-o vreodată din partea unei echipe din Premier League. Anul 2016 se încheia pentru londonezi într-un mod la care nici nu visau, cu nou-venitul Kante fabulos la centrul terenului, Hazard magistral și Costa necruțător în atac.
La finalul sezonului, echipa avea să câștige titlul și să joace finala cupei, pe care a pierdut-o în fața lui Arsenal. Oricum, Conte devenise idol pentru fani și tactica sa revoluționară pentru Premier League era adoptată deja de tot mai mulți manageri, printre care Guardiola și Wenger.
La Inter, Antonio a adoptat din prima sistemul său preferat, care pare să dea roade mai ales în Serie A. Esențiali pentru această formulă de joc sunt cei trei fundași centrali, aripile și vârful de careu. Din acest punct de vedere, lotul nerazzurilor arată excelent, cu Godin, de Vrij și Skriniar solizi în centrul apărării, Candreva și Asamoah capabili să „are” benzile pe ambele faze și un Lukaku renăscut.
Conte are capacitatea de a genera un entuziasm incredibil în jurul echipei pe care o antrenează
La Chelsea, Conte a reușit să îi facă pe unii fotbaliști nu tocmai de top, precum Cahill și Matic, aflați pe final de carieră, dar și Moses ori Marcos Alonso, să aibă prestații formidabile și să își atingă potențialul maxim. Pentru Inter, acest lucru nu poate fi altfel decât îmbucurător, având în vedere că lotul milanezilor nu abundă de superstaruri. Dimpotrivă.
Dincolo de a fi un manager excelent, Conte are capacitatea de a genera entuziasm în jurul echipelor pe care le antrenează. După scenele memorabile de la Euro 2016, când era selecționerul Italiei, Antonio a oferit noi momente antologice. Ca atunci când a sărit în brațele fanilor din primele rânduri ale tribunei de pe Stamford Bridge, după ce Costa a marcat golul victoriei în fața lui West Ham.
Pentru suporterii londonezilor, sunt de neuitat și urletele specifice ale lui Antonio, care răsunau și la meciurile din deplasare, de parcă nici n-ar fi existat fani adverși în tribune.
În condițiile în care Inter nu a reușit să obțină nicio performanță majoră în ultimii ani, iar managerii care au pregătit-o nu au fost chiar cei mai carismatici oameni de pe planetă, atitudinea emanată de actualul antrenor de pe Meazza este mai mult decât binevenită.
Totuși, în momentul în care mirajul startului extraordinar va trece, rămâne de văzut în ce măsură trecutul juventin al lui Conte va putea fi ignorat. Dar, dincolo de toate, atitudinea fanilor față de antrenor va depinde tot de rezultatele echipei.
Unde și când apar problemele pentru echipele lui Conte
După un prim sezon la Londra care a arătat ca o lună de miere, pentru Conte au apărut primele dificultăți. În vara lui 2017, Diego Costa primea un SMS de la antrenorul său, prin care era anunțat că serviciile sale nu mai sunt necesare clubului. A fost prima eroare managerială a lui Conte, pentru că acest mod de abordare a stârnit nemulțumiri atât în rândul celorlalți jucători, cât și la nivelul conducerii.
Pus în situația de a avea de gestionat și participarea în Champions League, italianul a solicitat transferurile lui Alex Sandro, Koulibaly, Nainggolan și Lukaku. I-a primit doar pe Emerson, Zappacosta, Ross Barkley și Morata, jucători care n-au fost niciodată prima opțiune a managerului, iar tensiunile au continuat.
Chelsea n-a prins top patru, a avut un parcurs mai degrabă slab în Champions League, fiind eliminată clar de Barcelona, dar a reușit să câștige FA Cup. Chiar și așa, relația dintre club și antrenor era definitiv consumată, iar despărțirea a fost inevitabilă.
Citește și: „Fenomenul” Claudio Ranieri, sau cum palmaresul nu spune întotdeauna toată povestea
Modul în care au evoluat lucrurile demonstrează că latura distractivă propusă de Conte vine cu un preț: impulsivitatea și temperamentul coleric. Chiar dacă a avut dreptate să fie nemulțumit de transferuri, modul în care a gestionat situația lui Diego Costa este impardonabil și arată că italianului i se poate urî cu binele în orice moment.
Pentru fanii lui Inter, încurajator este că jucătorii problemă au dispărut de la echipă, atunci când Nainggolan, paradoxal, dar și Icardi au fost îndepărtați. Oricum, rămâne acest semn de înterbare cu privire la impulsivitatea antrenorului și va fi foarte interesant de urmărit cum va evolua relația dintre el și conducere, dar și legătura pe care o va forma cu jucătorii.
Mandatul de pe banca lui Chelsea a demonstrat că viața sub conducerea lui Conte poate fi un rollercoaster emoțional, însă fanii The Blues au rămas cu o impresie bună, per ansamblu, despre italian. În cele din urmă, chiar dacă va reuși un singur sezon bun pe Meazza, Conte poate fi exact omul potrivit pentru a reda speranța și gloria unui club care n-a părut a se regăsi de la plecarea portughezului Mourinho.
Prioritatea lui Antonio pare a fi o clasare cât mai bună în Serie A, însă despre un challenge la titlu este greu de vorbit, având în vedere că Juventus încă este un colos. Totuși, la fel se spunea și despre City-ul lui Guardiola în 2016.
