E prima zi din 2025 și site-urile de sport din România sunt deja pline de articolașe cu Gigi Becali. Ce mai pune la cale nea Gigi, ce mai scoate pe gură, ce-a visat azi noapte, pe cine a mai jignit cu cele 50 de cuvinte din dotare. Nimic nou, așa a fost și-n 2024, așa se întâmplă de vreo 10-15 ani.
Dar e o problemă. Ne aflăm la un moment de răscruce, pentru că Gigi Becali a ajuns parlamentar. În 2025, ar trebui să țiuie alarma în redacțiile și televiziunile de sport. Băieți, gata cu „vopsitul” personajului, gata cu hăhăiala fără glorie când subiectul debitează enormități. Din Parlament, Becali are potențialul să devină periculos pentru tot sportul românesc. I s-au oferit, în sfârșit, scena și contextul prielnic să distrugă orice urmă de profesionalism și model sănătos în sport.
Din păcate, presa mainstream nu va reacționa la alarmă. Unii pur și simplu nu o aud, alții o ignoră sistematic. Și o să explic, în detaliu, de ce.
O să reacționez eu. Am făcut-o în anii trecuți, pe sport.ro și pe Facebook, revoltat mai ales de nedreptatea că Gigi Becali continuă să fie un star pentru presă, cu toate că a furat mai bine de un deceniu identitatea clubului Steaua București. Destui colegi de breaslă, dintre cei care se închină zilnic la nea Gigi, au strâmbat din nas. M-au admonestat. „Cine e, bă, ăla? Stă în Spania și scrie el că FCSB nu e Steaua?”. Dar o să o reacționez negreșit și în 2025, aici, pe The Playmaker, și pe orice platformă care-mi dă glas.
Stai puțin, Ionuț. Păi Gigi Becali e patron la FCSB și echipa asta are un sezon de succes, a luat campionatul și face performanță în Europa. Cum adică „distruge orice urmă de model sănătos”?
Succesul FCSB-ului e bun pentru FCSB și Gigi Becali. Pentru fotbalul românesc și pentru generația care acum își caută valorile și drumul în viață, performanțele echipei lui Becali fac mai degrabă rău.
Nepuse în contextul real și corect, succesele echipei transmit maselor de oameni că modelul managerial al lui Gigi Becali este calea de urmat și pentru ceilalți. Că așa se face performanța, că așa se biruiește în sport. Într-o țară tot mai șubredă moral, tot mai lipsită de valori adevărate, de puterea de a distinge între bine și rău, sute de mii de oameni cad în plasă. Fani, microbiști de canapea, chiar și potențiali investitori.
Realitatea e că modelul FCSB este unul strâmb, iar succesul de azi e pur întâmplător. Un asemenea model nu ar trebui replicat niciodată. FCSB e un club condus autoritar, în care nu există respect pentru meserie și pentru cei care s-au școlit pentru ea. Un club unde organigrama se reduce, ca-n antichitate, la stăpân și sclavi.

Un club care zici că-i prank pe internet, unde patronul își lasă jucătorii amanet la cămătari și pariază pe echipa sa, așa cum a recunoscut el însuși după meciul cu Nordsjaelland, pierdut de FCSB cu 0-2. Un club la care patronul e antrenor, scouter, purtător de cuvânt și maseur, dacă așa i se năzare lui când se trezește dimineața.
Stai așa, dar FCSB vinde jucători pe bani mulți, nea Gigi e pe profit în fotbal. O face el bine ceva. Se pricepe la afaceri, nu?
Doar în măsura în care și tu te pricepi la afaceri dacă faci cico acasă și apoi îl vinzi drept Coca Cola. Dacă Gigi Becali nu ar fi folosit ilegal marca Steaua timp de 11 ani, n-ar fi făcut cine știe ce purici în fotbal. Becali ar fi sfârșit precum Valeriu Iftime, care se vaită că toate-s scumpe și viața-i grea, sau ar fi dat un „tun” și-ar fi ieșit din fotbal pe ușa din dos, ca Dumitru Bucșaru, șnapanul de la Urziceni.
Succesul FCSB-ului pe piața vânzării de fotbaliști s-a clădit mincinos, după un deceniu în care Becali a furat identitatea Stelei. S-a folosit de popularitatea clubului Steaua, de tot ce însemna la începutul anilor 2000 secția de fotbal a clubului Armatei, ca să-și facă loc în fotbal. A fentat milioane de suporteri, a intrat cu bocancii în viața publică. I s-au deschis ușile doar pentru că se lăuda că deține Steaua, pe care însă n-a avut-o niciodată.
Și așa a ajuns Becali să vândă jucători pe sume frumușele pentru România. Jucători care mergeau apoi la noile lor cluburi cu eticheta „Steaua” pe spate. O etichetă verificată în anii ‘90 prin munca unor fotbaliști de valoare, care au și confirmat peste granițe. Cei de afară trăiau cu impresia că transferă de la Steaua, așa că aveau încredere în „marfă”. Una e să îl cumperi pe Chiricheș de la Steaua, alta e să-l iei de la un club înființat în 2003, nu?
Odată ce Justiția a decis că FCSB nu a fost niciodată Steaua, vânzările de jucători au continuat din inerție. După mai bine de un deceniu de minciună, e complicat să mai distingi adevărul de fals. Mai ales când în România adevărul e rostit, de cele mai multe ori, cu jumătate de gură, fiindcă respectul pentru lege scârțâie serios.
Dar de ce Gigi Becali e mai periculos în 2025?
Acum, ca parlamentar, Becali are puterea să propună legi și să ia decizii care îi afectează pe toți românii. Iar Becali nu e acolo pentru a face bine poporului, ci ca să-și facă bine lui însuși. Așa a făcut, de altfel, toată viața. Nea Gigi, la care mulți colegi din presă se închină dimineața, la prânz și seara, a călcat în picioare pe oricine i-a stat în calea îmbogățirii. Gigi Becali nu are valori, nu are principii. Singurul lui țel sunt banii.
Gigi Becali e în Parlament să-și rezolve problemele, să plătească polițe, să se lupte cu puținii oameni care îi mai pun, firav, bețe în roate. Vrea să schimbe regulamentele FRF, vrea să distrugă Steaua, vrea să pună monopol pe fotbalul românesc. Vrea să prospere el, nu țara.

Micul nostru noroc e că Gigi Becali nu poate să promulge legi singur. Ghinionul e că, într-o țară condusă de oameni slab instruiți și debusolați moral, pentru care nu contează decât coșul de cumpărături sau vilele de vacanță, Becali își va găsi destui coleguți de Parlament gata să-l susțină.
Suntem, să nu uităm, în țara în care Gigi Becali l-a sunat pe Marcel Ciolacu, premierul României, ca să o bage pe FCSB pe stadionul Steaua. Am scris, pe sport.ro, despre asta, la vremea respectivă. Și-am fost printe puținii care au taxat anomalia ca un premier să intervină pe persoană fizică pentru un cetățean anume, cu atât mai mult pentru unul care a prejudiciat ani la rândul statul român, folosindu-se ilegal de un bun al său.
Cert e că Becali vrea „era becaliștilor” în România. A zis-o chiar el. Ăsta e marele pericol în 2025. Și toți jurnaliștii ar trebui să fie în alertă, să depășească refrenul stupid „îl avem pe Becali la telefon” și să-l prezinte exact așa cum e. Fost infractor condamnat, acum parlamentar de-a dreptul periculos.
Dar presa nu va face asta. Din mai multe motive.
Primul e comoditatea. E mai simplu să generezi trafic cu o propoziție silabisită stângaci de Gigi Becali decât să iei atitudine. E mai lejer să-l suni pe nea Gigi ca să râdă pe post de Șucu sau să proclame hegemonii decât să le explici oamenilor cine e omul ăsta. „Becali face”, așa se zice prin redacții. Adică știrile cu el produc click-uri. „Steaua nu prea face”.
Nivelul de „becalidependență” din media este uriaș. Când Giovanni Becali a scuipat un jurnalist în direct, într-o emisiune TV, redacțiile de sport au făcut front comun și s-au jurat pe roșu că nu-l mai promovează pe scandalagiu. După nici o lună, se băteau televiziunile care să-l ia mai repede în direct. De ce? E comod tare, cum ziceam. Dacă Gigi Becali ar scuipa mâine un jurnalist, peste două zile cei rămași neflegmați s-ar bate între ei pentru un „exclusiv cu patronul FCSB”.

Apoi vine lipsa de independență. În primul rând, financiară. Niciun angajat, de la cel mai mic la cel mai mare, nu-și riscă jobul ca să educe lumea. Când ești proaspăt absolvent, te angajezi la un site de știri și iei 3500-4000 de lei pe lună, zici că l-ai prins pe Dumnezeu de picior. Nu-ți arde ție să schimbi status-quoul din presă, n-ai pârghiile să te răzvrătești tu contra sistemului.
Ceilalți, care câștigă bani serioși din presă, sunt deja de prea mult timp în sistem ca să mai aibă porniri rebele. FCSB face trafic, deci aduce bani. „Ionuț, hai să nu mai scriem nasoale de Gigi și FCSB o perioadă, că după aia nu ne mai dau ăștia drepturile TV la meciurile lor”.
După care e și lipsa de independență morală. Pe la ziare și televiziuni se-nvârt o droaie de omuleți vechi, cu chelie și burdihane mereu nesătule, care au prins vremurile în care Gigi Becali cotiza ca să intre în direct. Gigi sărea cu dolarii, ăia rulau pe atunci, ca să aibă presă bună. Cum să-și permită acum acei omuleți să se ridice împotriva lui Becali, cel care i-a hrănit și le-a plătit casele, la propriu? Azi, fie îi ridică ode, fie merg pe burtă. Alții, mai tineri, îi ridică ode oricum, pentru că „dă case la oameni” și e „om bun”. N-au conștiință, n-au principii, nici școală prea multă, așa că nici măcar nu-și dau seama că fac rău.
Bun, și atunci, ce-i de făcut?
Publicul are nevoie de voci care să îi spună tot adevărul. Dacă nu le găsește în presa tradițională, care nu pare pregătită să se reinventeze, le va căuta în presa alternativă. E un fenomen care se întâmplă peste tot.
Esențial e să strige toți cei care simt că e timpul să strige. Cei care simt că e prea târziu să mai tacă. Cei care încă mai cred că binele trebuie să triumfe cu orice preț, chiar și atunci când e greu. Cei care vor modele sănătoase în sport și în societate, nu autointitulați Mesia care, pentru bani și în numele credinței, strivesc fără milă totul în jurul lor. Cei care nu-s de acord să se cocoșeze moral ca să-și plătească ratele.
Poate că vor pierde oricum războiul, fiindcă e greu să le explici maselor înfierbântate că nu există continuitate prin furt sau că degeaba îi faci casă unui om, dacă în trecut ai furat o sută de case de la o sută de oameni. Dar măcar vor ridica privirea, împăcați și mândri că au încercat.