De pe străzile din Malmo printre zeii fotbalului: ascensiunea capriciosului Zlatan Ibrahimovic

Zlatan a ieșit, cel puțin momentan, din elita fotbalului mondial, după ce s-a transferat în Statele Unite, la LA Galaxy. Și din echipa națională s-a retras, totuși a lăsat o portiță deschisă: „Dacă vreau, voi merge la Campionatul Mondial”. Numai că FIFA i-a interzis să participe, chiar dacă ar vrea, pentru că e proprietarul și ambasadorul unei case de pariuri, lucru care contravine regulilor fotbalului mondial. Cert e că banii primiți de la americani sunt mai puțini decât încasa la United, asta și pentru că MLS a introdus un plafon salarial. Ba mai mult, contractul din SUA e mai mic chiar decât alte oferte primite de suedez.

Ajuns la 36 de ani, „Ibra” încă se simte cel mai bine când e furios, după cum recunoaște chiar el. Tocmai de asta, de-a lungul anilor nu a fost acceptat de toată lumea. Stilul „sălbatic” l-a dobândit pe străzile din Malmö, unde a fost nevoit de mic să–și păzească spatele. Fiu de imigranți, dintr-o mamă croată și un tată bosniac, Zlatan a avut o copilărie marcată de atmosfera agitată din familie și de lipsuri, care l-au împins uneori către mici furtișaguri.

Legendă de neclintit a fotbalului, Ibrahimović încă nu s-a retras din activitate, dar autobiografia sa, „Eu sunt Zlatan!”, e publicată de ceva timp. A fost urât și iubit deopotrivă. Că are o relație caldă cu Mourinho și că pe Guardiola nu-l poate înghiți sunt lucruri de notorietate, dar au existat și alți actori importanți în viața suedezului.

O copilărie agitată, marcată de sărăcie și probleme în familie

Nu avea nici doi ani atunci când părinții lui s-au despărțit. „Nu era un mariaj bun, din câte îmi dădeam seama. Era mult zgomot. În plus, tata se căsătorise cu mama doar ca să obțină permisul de ședere”. Chiar dacă obiectivul căsătoriei fusese rezidența în Suedia, din relația lor au rezultat doi copii. Imediat după divorțul părinților, micuțul Zlatan a rămas la mama lui. Își amintește vag că a fost șocat când aceasta a fost arestată pentru furt din magazine. „Cineva îi spusese: «Ai grijă de colierul ăsta!». A făcut ce i s-a spus, nu realizase că e furat.” Totuși, în urma unei anchete a autorităților suedeze, mama lui a pierdut custodia lui Zlatan, care s-a mutat la tatăl lui. „Eram nevoiți să împărțim viața de zi cu zi. Am observat imediat că lipsea ceva din apartamentul lui. Poate o femeie”.

Din apartamentul dezordonat și mizer nu lipseau însă dozele de bere. Tatăl lui își îneca adesea amarul în alcool, ascultând muzică iugoslavă. Zlatan nu l-a acuzat în cartea sa, zicând chiar că „are o inimă mare și nu făcea altceva decât să încerce să–și mai aline suferințele”. Există doar un episod în care tatăl lui l-a bătut, atunci când a supărat-o pe sora lui, Sanela. Totuși, suferea lipsuri mari alături de părintele său. A fost atât de marcat de durerea de stomac cauzată de foame, încât acum frigiderul lui trebuie să fie mereu plin. Tatăl lui însă improviza, din cauza lipsei banilor: nu și-a putut permite să achite costul de livrare a unei saltele de la IKEA, așa că cei doi au cărat-o de la magazin până acasă. De câteva ori, sărăcia l-a condus spre mici furturi: biciclete sau dulciuri în valoare de 120 de lire. De altfel, cartierul Rosengård – o zonă săracă din Malmö, cu mulți imigranți – era mediul propice pentru așa ceva. Dar, chiar dacă peste tot există o legătură puternică între sărăcie și vicii, Zlatan nu obișnuia să bea sau să se drogheze.

În schimb, era tiparul de elev-problemă care nu prea trecea pe la școală, iar când mergea, era agitat și cauza scandaluri. Dar își făcea temele, iar matematica era materia lui preferată. Comportamentul lui nu era pe placul profesorilor, însă statura impozantă a tatălui său îi făcea să nu se plângă atât de mult de Zlatan pe cât și-ar fi dorit ei. Cu toate că nu se descurca rău, a abandonat școala pentru a se putea concentra pe fotbal.

Nici la juniori nu a avut parte de stabilitate; a oscilat între MBI (Malmö Ball and Sporting Association) și FBK Balkan. La prima echipă, cei mai mulți colegi ai lui erau suedezi, iar la cea de-a doua, copii ai imigranților din Balcani, la fel ca el, după cum sugerează și denumirea clubului. Tații suedezi își încurajau sportiv copiii, în timp ce la meciurile balcanicilor se pomeneau și mamele, chiar dacă doamnele nu erau neapărat prezente. Tatăl lui nu venea la meciuri, indiferent de echipă. Nemulțumirea față de jocul lui Zlatan era comună la ambele echipe: nu pasa. Episodul în care a fost introdus la pauză, după ce și-a manifestat nu tocmai politicos nemulțumirea față de antrenor, când echipa era condusă cu 5-0, dar apoi a câștigat cu 8-5, toate golurile fiind marcate de el, rămâne memorabil. Criticile obișnuite după astfel de incidente le-a pus mereu pe seama invidiei. Nu știa aproape nimic despre fotbaliștii suedezi până la 17 ani. Brazilianul Ronaldo era cel pe care îl studia atent. „Il Fenomeno” era modelul lui.

Țepuit de echipa din orașul natal, pe care a salvat-o de la faliment

Valoarea lui era evidentă, iar următorul pas logic a fost să semneze cu echipa fanion din oraș: Malmö FF. Clubul traversa dificultăți financiare, iar în anul în care „Ibra” a devenit profesionist, a retrogradat în divizia a doua, ceea ce pentru Zlatan a reprezentat o ocazie bună să joace. Câștiga 1.400 de euro lunar, bani care i-au permis să se mute de la tatăl său, să–și ia un telefon mobil și să se înscrie la cursuri intensive pentru obținerea permisului auto. După ce și-a luat permisul, prima lui mașină a fost o Toyota Celica, cumpărată în leasing. Avea să investească mulți bani în mașini, de-a lungul carierei.

După ceva timp, se zvonea că echipe din străinătate îl urmăresc. Naiv și timid la vremea aceea, a întrebat dacă e adevărat. I s-a spus să rămână cu picioarele pe pământ, să joace cinci meciuri bune și contractul i se va mări. Așa s-a întâmplat, iar Zlatan a primit încă 900 de euro la salariu. S-a dus apoi mândru la tatăl lui, să se laude, dar reacția acestuia l-a surprins. Tatăl lui nu a fost deloc încântat și i-a zis că ar merita să primească 10% dintr-un viitor transfer. I-a luat contractul și s-a dus direct la club, ca să ceară asta. „Am tot respectul pentru felul în care a negociat tata”, spune Zlatan.

Într-adevăr, cluburile se interesau de Ibrahimović, iar suedezul a plecat într-o excursie europeană împreună cu Hasse Borg, un oficial al clubului. Prima dată s-au dus la Londra și s-au întâlnit cu Wenger, care le-a propus ca fotbalistul să dea probe la Arsenal. Zlatan a refuzat. În carte, suedezul povestește că Borg nu l-a lăsat să dea probe pentru că astfel valoarea lui ar fi scăzut. Fără succes în Londra, cei doi s-au dus la Monte Carlo, ca să negocieze cu Monaco, iar apoi la Verona. Deși ambele echipe păreau interesate, niciuna n-a făcut pași concreți.

Mai hotărâtă a fost Ajax, care l-a urmărit îndeaproape. Leo Beenhakker, directorul sportiv al „lăncierilor”, Co Adriaanse, antrenorul, și șeful departamentului de scouting l-au urmărit pe suedez într-un cantonament, în Spania, de la fața locului. Au făcut pasul decisiv în schimbul sumei de șase milioane de lire. Astfel, Ibrahimović devenea cel mai scump fotbalist scandinav, depășindu-l pe John Carew de la Valencia, transferat pentru cinci milioane de lire la „lilieci”. Hasse Borg, cel care susținuse ulterior că „toți agenții sunt escroci”, s-a dovedit că apăra doar interesele clubului și deloc pe cele ale jucătorului. Când a venit vorba de procentul de 10% din suma de transfer – pentru care tatăl lui se luptase –, i-a spus că banii au fost investiți într-un fond. Zlatan însă nu a mai văzut niciodată acea sumă.

Citește și: Antrenorul care n-a jucat niciodată fotbal: Interviu cu tânărul nord-irlandez care a cucerit Africa

Acomodarea greoaie la Amsterdam și întâlnirea violentă cu Chivu

La Amsterdam, salariul i-a crescut serios, ajungând deodată la 14 mii de lire lunar. „Wow! Chiar o să iau atât? Habar n-am dacă e bine sau rău”, a fost prima sa reacție. În 2001, ajungeau în curtea „lăncierilor” Ibrahimović, Maxwell și Mido, egipteanul fiind colegul din atac al lui Zlatan. Maxwell a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai lui „Ibra”, cei doi evoluând împreună, după câteva sezoane, și la Inter. Încă de la meciurile de pregătire, Zlatan a simțit diferența dintre campionatul suedez și partidele cu echipele puternice din Europa. Spațiile nu erau deloc mari și pierdea mingea mult mai ușor. În plus, atmosfera din lot era destul de rigidă. Se simțea că toți jucătorii încercau să se remarce pentru a prinde transferuri la cluburi mai importante, atmosferă pe care și Cristi Chivu a descris-o de curând. Când a ajuns Ibrahimović, fostul căpitan al naționalei era de deja de doi ani la Ajax. Chiar dacă a fost coleg cu Zlatan și la Inter, Chivu nu e menționat în cartea lui. Românul a dezvăluit că, în primele zile ale lui Koeman ca antrenor, echipa era în pragul unui haos. Atunci l-a lovit pe Zlatan pentru că suedezul îl șicana. Când a văzut tupeul lui Chivu de a se duela cu puternicul Zlatan Ibrahimović, Koeman l-a pus căpitan a doua zi.

Doar șase goluri a reușit suedezul în primul lui sezon la Ajax, unul în care se întorcea foarte des acasă, iar forma lui era afectată din cauza oboselii acumulate pe drum. Cu toate că relația cu Borg era deja una precară, Zlatan l-a rugat să-l cumpere înapoi, pentru că nu se adaptează. Pe lângă dorul de casă, nu era total concentrat pe fotbal. Deși nu câștiga suficient cât să nu se pună problema banilor, investea foarte mult în mașini și în ceasuri.

Dezamăgit de vorbele oficialului lui Malmö referitoare la agenții hoți, a decis să angajeze unul. A fost mulțumit de Anders Carlsson, dar era clar că cei doi nu sunt pe aceeași lungime de undă. „E genul de om care nu trece niciodată pe roșu, dar tot vrea să pară puțin dur. Nu i se potrivește deloc”. Aflat într-o situație delicată din punct de vedere material, agentul l-a ajutat să deslușească chichițele legii și să rămână cu mai mulți bani în buzunar, pe care îi dădea pe o așa-numită „taxă în avans”.

Citește și: „Visul ziariștilor de cancan și coșmarul oricărui manager”: cariera distrusă de cocaină, alcool și pariuri a lui Paul Merson

Întâlnirea cu Raiola, omul care i-a schimbat cursul carierei

Talentul lui Ibrahimović era uriaș, dar în ciuda faptului că era comparat cu van Basten (cu care chiar ajunsese să vorbească, atunci când juca la Ajax), cariera sa stagna. Atitudinea lui avea să se schimbe după întâlnirea cu Mino Raiola, intermediată de prietenul Maxwell. Relația lor a început cu stângul. Brazilianul i-a propus lui Zlatan să-l întâlnească pe Raiola, dar suedezul a fost reticent. Aflând că nu e interesat, Raiola i-a transmis prin Maxwell „să se ducă dracului”, ceea ce i-a stârnit interesul lui „Ibra”. L-a căutat chiar el pe agent.

Raiola nu avea un portofoliu atât de bogat ca azi, însă reușise să intermedieze transferurile lui Dennis Bergkamp, de la Ajax la Inter, în 1993, și pe cel al lui Nedvěd, de la Lazio la Juventus, în 2001. La una dintre primele lor întâlniri, Raiola a venit cu o coală A4, pe care erau printate statistici: Christian Vieri: 27 matches, 24 goals; Filippo Inzaghi: 25 matches, 20 goals; David Trézéguet, 24 matches, 20 goals; and, finally, Zlatan Ibrahimović: 25 matches, 5 goals. Raiola i-a spus: „Nu cred că voi putea să te vând cu statisticile astea”. Răspunsul lui Zlatan? „Cu statisticile astea ar putea și mama să mă vândă. Și mama!”

Raiola l-a sfătuit pe suedez să–și vândă mașinile și ceasurile și să se antreneze mai bine. Nu îl menaja deloc și pretindea din ce în ce mai mult de la jucător. Ba chiar i-a spus franc: „Statisticile tale sunt de rahat!”. Cifrele lui Zlatan s-au îmbunătățit în sezonul următor, când a marcat 21 de goluri în campionat, cupă și Liga Campionilor. Întâmplător sau nu, în acea perioadă a cunoscut-o pe viitoarea lui nevastă, Helen, femeie cu 11 ani mai mare decât suedezul, cu o carieră de succes în marketing, care avea să-i devină soție și mamă a celor doi copii ai lui. Relația lor a fost ținută secretă, la început. „E o femeie stilată și m-a învățat cum arată un cuțit pentru pește sau că vinul nu se bea precum laptele. A reușit să mă liniștească”. Mourinho chiar i-a spus, la un moment dat: „Helen, ai doar o misiune. Hrănește-l pe Zlatan, lasă-l să doarmă și fă-l fericit”.

Prins în scandalul Calciopoli

Capello, atunci la Juventus și fost antrenor al lui van Basten, îl dorea enorm pe suedez. Obiectivul oricărui fotbalist de la Ajax era să plece la un club mai mare, dar transferul lui Zlatan a fost urgentat și de neînțelegerile cu van der Vaart, cu care se cam călca pe picioare pentru supremația în vestiar. „Bătrâna Doamnă” a plătit 16 milioane de euro pe suedez. Suporterii torinezi au fost cuceriți de jocul suedezului și, din simpatie, au fost primii care i-au spus „Ibra”. Clubul i-a angajat un meditator pentru limba italiană, dar Ibrahimović a refuzat colaborarea cu profesoara. „Gramatică?! Suntem cumva la școală?”, s-a întrebat el. I-a spus profesoarei să păstreze banii și să nu spună nimănui nimic, iar el a învățat limba singur.

În al doilea an, a stat în cameră de multe ori cu Mutu: „Nu aveam cum să mă plictisesc. Mutu era român, dar juca în Italia încă din 2000, puteam să-mi exersez limba cu el. M-a ajutat foarte mult. Îi plăcea să petreacă. Ce povești avea! Râdeam întruna. Îmi povestea de petrecerile de după transferul de la Chelsea. Desigur, distracția nu avea să dureze mult. A fost prins cu cocaină în sânge și a fost dat afară de la clubul londonez.”

Bomba Calciopoli a explodat în Italia în timpul Campionatului Mondial din 2006, ediție câștigată chiar de Squadra Azzura, trofeu care a venit ca o consolare în Peninsulă, după zbuciumul scandalului de corupție. Ibrahimović încă are mari reticențe cu privire la veridicitatea acuzațiilor, însă cert e că Juventus a fost retrogradată și forțată să joace în liga a doua. „Jucătorii au început să plece, unul câte unul: Thuram și Zambrotta la Barcelona, Cannavaro și Emerson la Real Madrid (n.a. – și antrenorul Capello), Patrick Vieira la Inter.” Își dorea și el asta, dar clubul nu îl lăsa să plece. Văzând că nu i se dă drumul, Zlatan le-a spus că e de acord să se antreneze, dar că nu va mai juca în niciun meci. A fost chiar amendat cu 30 de mii euro pentru asta. În cele din urmă, clubul s-a lămurit că Zlatan chiar vrea să plece și l-a dat la Inter, pentru 25 de milioane de euro.

Citește și: Drumul de Oscar al lui Jamie Vardy, dintr-o fabrică din Sheffield spre coroana din Premier League

Barcelona, vis frânt

La Inter s-a reîntâlnit cu colegul și prietenul de la Ajax, Maxwell, care a venit la Milano în același an cu el, la fel ca la Ajax. Un an mai târziu, la Milano a sosit și Chivu. Primii doi ani pe banca nerazzuri-lor s-a aflat Roberto Mancini, într-o perioadă în care Moratti investea foarte mulți bani la Inter. Profitând de declinul lui Juve, milanezii au defilat în campionat. Se dorea însă și Liga Campionilor, iar pentru asta a fost adus Mourinho. Zlatan doar auzise despre el, însă nu-l știa personal. Între cei doi s-a dezvoltat o relație foarte bună, care s-a păstrat de-a lungul anilor, însă suedezul dorea mai mult – credea el – de la cariera lui. În ziua în care prietenul Maxwell și-a luat la revedere de la colegi, înainte să plece la Barcelona, Zlatan a spus: „Vin și eu”. Toată lumea a râs, crezând că glumește, dar nu, chiar asta voia.

Guardiola nu îl dorea neapărat, însă conducerea Barcelonei a ținut să-i ia fața Realului în acel mercato, plătind mai mult pe suedez decât au dat cei din Madrid pe Kaká, Milanului. 70 de milioane de euro a costat transferul lui Zlatan, cea mai mare sumă care s-a plătit pe Ibrahimović în toată cariera lui. Mutarea făcuse mare vâlvă printre catalani. „Pe Ronaldinho au venit să-l întâmpine 30 de mii, iar pe Henry la fel. Au venit de două ori mai mulți să mă vadă pe mine!”. Se gândea ca la cea mai fericită perioadă din viața lui. „Ce putea merge prost?”, se întreba.

La una dintre primele întâlniri cu Guardiola, spaniolul i-a pus în vedere că nu e acceptabil ca jucătorii să vină cu mașini de lux la antrenamentele Barcelonei. Ibrahimović l-a aprobat inițial, dar apoi s-a întrebat: „Care o fi problema lui cu ce mașină vin eu la antrenament?”. Nu-i venea natural să aibă atitudinile umile ale lui Messi, Xavi sau Iniesta, jucători crescuți în spiritul Barcelonei, dar se străduia, iar asta îl făcea foarte nefericit, pentru că nu i se permitea să fie furios, ceea ce pe el îl ajuta să joace bine. Într-o zi, un prieten i-a spus: „Zlatan, e ca și cum Barcelona a cumpărat un Ferrari și îl conduce ca pe un Fiat”. Ca dezamăgirea unei mutări proaste să fie completă, în primul an al lui la Barça, Inter a cucerit Liga Campionilor.

În ciuda faptului că inițial era extrem de entuziasmat de venirea la Barcelona, Zlatan a răbufnit până la urmă: „De ce să rămân? Am bani suficienți. Nu trebuie să fiu sclav pentru antrenorul ăsta idiot. Vreau să mă distrez și să am grijă de familia mea.” După doar un an, s-a întors în Italia, la Milan, mai întâi, sub formă de împrumut, iar apoi cumpărat definitiv. În Europa, a mai evoluat la PSG și la Manchester United, unde a fost dorit insistent de Mourinho, dar nicăieri nu a reușit să câștige Liga Campionilor. Probabil că e cel mai mare fotbalist din istorie căruia acest trofeu îi lipsește.