Satu Mare numără circa 100.000 de locuitori și două echipe de fotbal cu numele Olimpia. Ambele joacă astăzi în grupa 10 din a treia ligă. Pe de-o parte, CSM Olimpia Satu Mare, un club înființat de primărie în 2007 și a cărui secție de fotbal a pornit la drum în 2018. Apoi e Olimpia Satu Mare, rebotezată MCMXXI, după anul în care a fost fondată, 1921. 

Prezentă ultima oară în prima ligă în sezonul 1998/1999, când a retrogradat de pe ultimul loc, Olimpia Satu Mare se află acum în subsolul Ligii III. MCMXXI se remarcă însă prin modul în care e organizată și prin contingentul străin care visează ca orașul din nord-vestul țării să-și regăsească gloria fotbalistică de altădată. 

Din ianuarie 2024, Olimpia e patronată de SoccerViza, o companie care caută talente în toată lumea și încearcă să le ofere tinerilor jucători o șansă în fotbalul profesionist. SoccerViza a fost înființată în 2012 de Giuseppe „Joe” Funicello, un italian crescut în Statele Unite. Fost fotbalist la cluburi din America, Anglia, Islanda sau Finlanda, Funicello este astăzi și antrenorul Olimpiei Satu Mare. Partenera lui de afaceri, suedeza Cecilia Lihv, este președinta clubului sătmărean. 

Iar drumul lor până aici este o poveste în sine.

Cum au ajuns Cecilia Lihv și Joe Funicello la Satu Mare

În urmă cu câțiva ani, când Lihv și Funicello își derulau operațiunile în Costa Rica, au primit un telefon de la Satu Mare. Olimpia, pe atunci în liga a patra, căuta jucători. „Aveam fotbaliști trecuți prin centrul nostru de dezvoltare din Costa Rica, pe care i-am considerat perfecți pentru ce căuta clubul. Am trimis șapte jucători care au ajutat-o pe Olimpia să promoveze, în 2023, și așa am început o relație”, povestește Cecilia Lihv, pentru The Playmaker.

Cecilia Lihv și Giuseppe „Joe” Funicello, în Costa Rica.

În octombrie 2023, Lihv și Funicello au aflat că Olimpia are mari probleme financiare. Au fost întrebați dacă ar fi interesați să-și mute compania în România și să investească la Olimpia. După lungi dezbateri între ei, au zis da. „Obiectivul nostru a fost mereu să revenim în Europa, fie ca proprietari ai unui club profesionist, fie ca membri în consiliile de administrație. Dar nu știam ce ne așteaptă înainte să ne facem bagajele și să vindem tot în Costa Rica”, explică președinta Olimpiei.

Cine e Cecilia Lihv, suedeza care conduce Olimpia Satu Mare

Născută în Suedia, Lihv a plecat în Statele Unite la 18 ani, ca să trăiască „visul american”. A fost bonă la început, a urmat mai multe cursuri și a avut câteva joburi până când a ajuns să lucreze în finanțe, pe Wall Street. După cinci ani, s-a hotărât să înceapă pe cont propriu, ca antreprenor care ajuta alte companii să crească. 

Pe Funicello l-a cunoscut când colabora cu un club de juniori. Ea era directoare în consiliul de administrație, el director tehnic. „Mi se părea că e o valoare imensă pentru club, dar era plătit mult prea puțin pentru experiența lui. Așa că i-am sugerat să-și înființeze propriul club de tineret. În 2017, m-am alăturat și eu SoccerViza, ca partener, și am fondat împreună un club. L-am crescut până la aproape o mie de copii și tineri, cu vârste între patru și 23 de ani. Fotbalul a fost un sport important în familia mea, așa că am devenit interesată de partea lui de business”, povestește Cecilia.

Surpriza neplăcută care i-a așteptat în România

Odată ajunși la Satu Mare, în iarna trecută, Cecilia și Joe s-au lovit de probleme ascunse. Lucrurile erau chiar mai dezastruoase decât le fuseseră prezentate. „Jucătorii și staff-ul erau neplătiți de patru-cinci luni. Existau datorii către creditori care ajutaseră clubul, dar își voiau banii înapoi. Clubul, auditat înainte de venirea noastră, avea datorii fiscale. Chiria apartamentelor jucătorilor era neplătită de două luni, iar proprietarul trimisese un preaviz de evacuare. Facturile de lumină, internet, apă, gaz erau toate restante, la fel și cele pentru ambulanță. Clubul nu avea nici echipamente de antrenament pentru jucători și antrenori”, spune Lihv.

Fanii Olimpiei Satu Mare, la un meci de Liga 3.

„Când am venit, am crezut că există relații cordiale cu cei care administrează stadionul, terenurile de antrenament, cu sponsorii. Nu era cazul. În vechea conducere nu erau oameni de afaceri și nici oameni de fotbal, ceea ce înseamnă că uneori au luat decizii greșite. Am preluat noi datoriile, dar ele au continuat să crească încă cinci-șase luni după ce-am venit noi. Când am ajuns, am făcut o analiză financiară și am identificat lucruri care ridicau semne de întrebare. Totul era foarte vag. În acest context, am decis să punem piciorul în prag și am spus că vom deveni 100% proprietarii clubului sau nu vom investi deloc”, mai zice ea.

„Oamenii de aici nu au răbdare pe termen lung!”

Lihv susține că au fost nevoiți să refacă, ușor-ușor, clubul de la zero. „Chiar dacă are o istorie bogată, un club în ruină trebuie să se reconstruiască pe o fundație solidă. Una îndeajuns de puternică pentru a crea o nouă cultură și o nouă organizație care să genereze progres. Un lucru pe care l-am observat aici este că oamenii nu au răbdare pentru proiecte pe termen lung. Și noi exact asta facem, un proiect pe termen lung.”

Potrivit lui Lihv, orice proiect are nevoie de cel puțin cinci ani ca să dea roade. „Primul an e de învățare, al doilea e probabil cel mai dificil, al treilea și al patrulea sunt pentru stabilizare. Al cincilea an ar trebui să aducă profit și succes. Privim acest proiect ca pe un maraton, nu ca pe o viziune pe termen scurt în care succesul se întâmplă mâine.”

Viziunea și obiectivele: promovarea și vânzarea de jucători

În următorii doi-trei ani, Olimpia Satu Mare are obiectiv să promoveze în liga a doua. Până atunci, Lihv vrea ca Olimpia să aibă „un acasă” al ei: propriul stadion – acum joacă pe arena „Someșul”, pentru că „Daniel Prodan”, principalul stadion din oraș, e folosit de echipa primăriei – și terenuri de antrenament. Când au venit în România, credeau că gruparea sătmăreană dispune de toate aceste facilități. „Dar cu o altă echipă din liga a treia în același oraș, cea deținută de Primărie, oamenii încearcă să ne refuze accesul la unele lucruri, pentru că suntem un club privat. Asta e cea mai mare provocare”, explică Lihv.

Vânzarea de jucători, descoperiți prin SoccerViza și apoi „căliți” în cadrul clubului, reprezintă celălalt mare obiectiv. „Fotbalul e o afacere. Ca să supraviețuiești, trebuie să ai talente care nu doar să ducă clubul la un nivel superior, ci să producă și un randament al investițiilor. Nu e normal ca un jucător să semneze cu un club pentru șase luni sau un an, decât dacă vine cu multă experiență. Un jucător are nevoie să crească, să câștige experiență și încredere. Apoi vine succesul. Obiectivul nostru e să vindem jucători nu numai echipelor din România, ci mai ales în străinătate”, spune conducătoarea de la Satu Mare.

Viața în România și ce lipsește în fotbalul nostru

Înainte să vină la Satu Mare, mulți i-au zis că România nu e o țară bună să te muți. După un an, Cecilia Lihv susține, din toată inima, exact opusul. „Sunt mândră că locuiesc aici”, spune ea. S-a mutat în Satu Mare cu toată familia, iar fiul ei învață la o școală din Baia Mare, unde și-a făcut prieteni și a învățat limba română. „Mi-am mutat viața toată aici. Rămân aici indiferent dacă promovăm, retrogradăm sau suntem în liga a treia. La finalul zilei, acesta este jobul meu și nu investesc doar bani, ci și expertiză.”

Lihv e de părere că, în România, fotbalul suferă pe mai multe planuri. „În unele momente, ies la suprafață sângele latin și impulsivitatea. Planificarea, structura și organizarea sunt lucruri care lipsesc. Apoi, aș sublinia aspectul cu juniorii. E extraordinar că Federația a introdus regula cu trei juniori mereu pe teren. Doar că, imediat ce un junior nu mai e junior, am văzut echipe care îi ‘aruncă la gunoi’. Aici trebuie lucrat. Să nu-i folosești numai în anii de juniorat, ci să-i înveți profesionalismul și ce înseamnă o carieră.”

Investitor străin și femeie în fotbalul românesc

Cecilia Lihv e una dintre puținele femei care dețin un club de fotbal și ocupă funcția de președinte. Ca să reziști „trebuie să nu fii sensibilă”. „De multe ori, oamenii din fotbal mă privesc și își pierd respectul doar pentru că sunt femeie. Am văzut asta atât în România, cât și în Costa Rica. Nu-i bag în seamă, continui să muncesc pentru ceea ce iubesc cu adevărat. Când am intrat în această industrie, acum opt ani, mi-am spus că dacă vom ajunge să avem propria noastră echipă profesionistă, vreau ca la un moment dat să devin cea mai puternică femeie din această industrie”, mărturisește Cecilia.

„Am auzit povești despre investitori care vin, schimbă și pleacă lăsând cluburile în condiții mai rele decât erau înainte. Fotbalul e o afacere, iar noi trebuie să luăm decizii inteligente pentru a face clubul profitabil. Nu cheltuim la fel de mulți bani ca alte cluburi. La noi, fiecare dolar contează. Dacă cheltuiești 500.000 de dolari pe an pentru o echipă, trebuie să ai un plan despre cum vei recupera acei bani și apoi cum vei fi pe plus. Repet, eu sunt aici pe termen lung. N-am venit să ne facem dușmani, ci să avem relații bune cu toată lumea și să continuăm construcția acestui club”, mai spune Lihv.

Cecilia Lihv despre:

SoccerViza „În 2012, după ce și-a încheiat cariera de fotbalist, Joe a fondat SoccerViza cu scopul de a le oferi jucătorilor șansa să fie văzuți de scouteri, directori sportivi, președinți și antrenori din întreaga lume. La început, organiza probe de joc în SUA și invita cluburile să urmărească jucători. Când m-am alăturat, am schimbat puțin modelul. Clubul nostru a mers în țări unde jucătorii evoluau împotriva unor echipe profesioniste, care-i vedeau direct la lucru. Până acum, am plasat circa 500 de jucători în fotbalul profesionist. Am colaborat cu echipe din Mexic, SUA, Portugalia, Suedia, Estonia și am construit o rețea puternică.”

Proiectul din Costa Rica „După pandemie, am deschis un centru de pregătire în Costa Rica. Jucătorii veneau să se antreneze cu noi timp de până la trei luni, jucau împotriva echipelor profesioniste și aveau șansa de a se remarca. După șase luni, ni s-a oferit ocazia să avem propria echipă profesionistă, în a treia ligă. Ne-am asumat riscul, am fondat clubul și am avut obiectiv să promovăm. Oportunități am avut, am fost în play-off-uri, dar n-am reușit promovarea. A trebuit să construim propriul teren și complex sportiv, ceea ce vrem să facem și în România. Fotbalistic, e mult talent în Costa Rica, dar jucătorii nu au cea mai bună mentalitate. Ca străin, te văd negativ până când le câștigi încrederea. Am fost păcăliți de câteva ori până am învățat ce trebuie și ce nu trebuie să facem.”

Viața în Costa Rica„Cel mai magic loc din lume. Să te bucuri zilnic de natură, de viața sălbatică, de junglă. Multă lume vorbește despre corupția din Costa Rica, dar dacă eviți belele, nu vei avea probleme. Locuri periculoase există în toată lumea. Costa Rica, cu oamenii ei și stilul lor de a trăi mai relaxat decât cum eram eu obișnuită, mi-a schimbat modul de a vedea viața.”

Comentarii