AS Monaco a arătat un fotbal extrem de spectaculos în ultimii ani, dar toată magia clubului monegasc pare că s-a risipit. Rămasă fără 90% dintre vedetele care au contribuit la titlul istoric câștigat în fața PSG-ului, precum și la impresionanta campanie din Liga Campionilor în aceeași stagiune, echipa din Principat plutește acum în derivă și traversează un sezon de-a dreptul dezastruos.

Cât de rău a ajuns AS Monaco? Pe scurt, monegascii au disputat 15 partide oficiale în acest start de sezon, înregistrând nouă înfrângeri, cinci remize și o singură victorie. Considerat principalul vinovat, omul care i-a dat lui Kylian Mbappe șansa de a evolua la cel mai înalt nivel și care a revoluționat echipa de pe Louis II, Leonardo Jardim, a fost demis la jumătatea lui octombrie.

În locul său, pe bancă a venit Thierry Henry, cel care și-a început spectaculoasa carieră de fotbalist chiar în Principat. Chiar dacă a fost un jucător uriaș, considerat de unii cel mai bun atacant care a evoluat vreodată în Premier League, Henry e la început de drum în meseria de antrenor. Până acum, a fost doar analist la Sky Sports și secundul lui Roberto Martinez la naționala Belgiei.

Situația catastrofală în care se află Monaco pare prea delicată pentru un tehnician tânăr, aflat totuși la prima experiență ca principal. Pentru început, Henry trebuie măcar să scoată echipa din zona roșie, pentru că despre cupele europene nu se poate vorbi în acest punct.

Monaco vinde mult și scump, dar nu aduce în loc fotbaliști la fel de buni

Când Dmitry Rybolovlev a preluat clubul, în decembrie 2011, AS Monaco se afla în Ligue 2. Fotografie via Sport.fr

Nu doar AS Monaco are un început slab de sezon în marile ligi de pe continent. Și VfB Stuttgart, Southampton sau Rayo Vallecano au înregistrat un singur succes în campionat. Ba există și formații care încă n-au triumfat în actuala stagiune, precum Chievo Verona sau Newcastle United.

Însă problema monegascilor e că în ultimii ani s-au bătut de la egal la egal cu bogații de la PSG, iar acum se află pe ultima poziție în Ligue 1. Aproape de necrezut, Monaco și Guingamp împart statutul de „lanternă roșie”, singura diferență e că trupa lui Henry stă mai bine la golaveraj (-5 față de -12). Ambele grupări au acumulat doar șapte puncte în primele 11 etape.

Cum s-a ajuns aici? Monaco a vândut la foc automat în ultimele sezoane, iar miliardarul rus Dmitry Rybolovlev, proprietar al clubului din decembrie 2011, a căutat mereu să transfere alți jucători de perspectivă. Unii au confirmat, alții nu.

La 32 de ani, Radamel Falcao încă e principala gură de tun a echipei, dar accidentările nu îi dau pace. Belgianul Youri Tielemans, venit în vara lui 2017, s-a integrat rapid și a devenit om bază la mijlocul terenului, chiar un dirijor al formației, dar e prea puțin pentru o grupare la care în urmă cu puțin timp se-nvârteau „o tonă” de fotbaliști. Fotbaliști în adevăratul sens al cuvântului.


Citește și: De la o finală europeană la liga a treia: declinul clubului pentru care au jucat Stelea și Gâlcă


Chiar dacă Rybolovlev a încasat sute de milioane de euro în ultimii ani, suma maximă achitată pentru transferul unui jucător a fost de 30 de milioane de euro. În două rânduri au plătit monegascii acești bani: în 2017, pentru transferul lui Keita Balde de la Lazio, și în vara acestui an, pentru aducerea lui Aleksandr Golovin de la ȚSKA Moscova.

Balde e în prezent împrumutat la Internazionale Milano, iar Golovin a livrat trei pase decisive de când a venit. A impresionat la turneul final din Rusia, însă imaginea creată la Mondial pare că a fost, mai mult sau mai puțin, o iluzie. Nu degeaba spunea un scouter englez, pentru The New York Times, că „eşti obligat să urmăreşti un jucător pentru mai mulţi ani, nu doar la Campionatul Mondial. Acolo e doar zgomot. Meciurile internaţionale au un ritm diferit”.

În sezonul 2015/2016, AS Monaco a vândut de 185 de milioane de euro, primind o sută numai pentru Martial și Kondogbia, cedați la Manchester United, respectiv Inter. A folosit pentru noi jucători doar 101 milioane, cel mai scump venit fiind portughezul Ivan Cavaleiro, care s-a dovedit un eșec și între timp a părăsit Franța.

Ce s-a ales de primul 11 care uimea Ligue 1 în sezonul 2016/2017

Falcao, unul dintre puținii supraviețuitori ai echipei care o întrecea pe PSG și lua titlul în 2017. Fotografie via CNN

În 2016/2017, lucrurile s-au inversat. Cei din Principat au vândut „doar” de puțin peste 18 milioane de euro, investind însă circa 50 în transferuri. Atunci au ajuns în Principat nume importante ca Benjamin Mendy, Glik sau Djibril Sidibé, care au ajutat enorm la cucerirea titlului.

Monaco a reușit în acel an să câștige 15 meciuri consecutive în Ligue 1, record absolut în istoria fotbalului francez. Plus 23 de meciuri la rând fără înfrângere. Jardim și băieții săi au terminat sezonul 2016/2017 cu 159 de goluri marcate în toate competițiile. Falcao a punctat de 30 de ori, Mbappe de 26, Germain de 17, Lemar de 14, chiar și Fabinho a marcat de 12 ori. În total, 19 jucători au înscris cel puțin un gol pentru Monaco în acea stagiune de vis, dintre care șase au învins de cel puțin zece ori portarii adverși.

După ce a triumfat în Ligue 1, Monaco a început să vândă și mai scump, pe sume amețitoare, demne de Premier League. Rând pe rând, vedetele monegascilor au părăsit echipa. Au plecat Benajamin Mendy, Bernardo Silva, Tiemoue Bakayoko, Kylian Mbappe-Lottin, Thomas Lemar, Fabinho, dar și jucători cu experiență cum ar fi Joao Moutinho sau Valere Germain.

În 2017/2018, clubul a încasat 244,5 milioane de euro, iar în vara trecută 316, printre care și restul de 135 pentru starul în ascensiune Kylian Mbappe. Proprietarul lui Monaco n-a închis robinetul. A reinvestit o parte din bani, în jur de 250 de milioane de euro, dar fără succes.

Astăzi, doar șapte jucători din lotul care a câștigat campionatul se mai află în Principat. Numai trei dintre ei sunt piese de bază: Sidibe, Glik și Falcao. Ultimul însă nu poate trage echipa după el. Nu de unul singur.

Accidentările nesfârșite și ghinionul lui Henry

Thierry Henry a semnat pe trei ani cu gruparea din Principat, unde are misiunea imediată să scoată echipa din „zona roșie”. Fotografie via The Star

Pe lângă toate acestea, trebuie remarcat și faptul că infirmeria monegascilor e aproape plină. În acest moment, Falcao, Stevan Jovetic, Rony Lopes, Pietro Pellegri, Kevin N’Doram, Danijel Subasic și Willem Geubbels sunt indisponibili, iar absențele lor au contribuit din plin la declinul brusc al lui Monaco.

Thierry Henry a decis să intre în scenă într-un moment extrem de delicat, iar venirea sa nu a produs „șocul” despre care se vorbește mereu în cazul schimbării antrenorului. Monaco a pierdut la Strasbourg, scor 1-2, după care a remizat cu Bruges (1-1) și Dijon (2-2).

Ce-i drept, fostul internațional francez a avut și parte de o doză de ghinion. La debutul său, cei de la Strasbourg au deschis scorul după ce portarul senegalez Seydou Sy a scăpat mingea în propria poartă. A urmat un cartonaș roșu acordat cu ușurință puștiului Grandsir, iar apoi trupa din Alsacia s-a impus fără mari emoții.


Citește și: Poveștile „stranierilor” români care în perioada interbelică au jucat în campionatul Franței


Dacă în campionat mai sunt 81 de puncte puse în joc și timp suficient pentru a repara lucrurile stricate, în Liga Campionilor situația e destul de clară. Monaco se luptă cu belgienii de la Bruges doar pentru locul trei, care asigură prezența în fazele eliminatorii ale Europa League.

După 1-1 în Belgia, francezii vor avea avantajul terenul propriu în partida retur. Din păcate pentru cei din Principat, Dortmund și Atletico Madrid sunt deja departe și probabil că vor merge împreună în optimile de finală din Champions League.

Una peste alta, situația de la Monaco e un exemplu de „așa nu” pentru cluburile de pe continent. Indiferent cât de puternic este un club de fotbal, el poate fi îngropat aproape peste noapte de un managment defectuos. Real Madrid poate fi un alt exemplu în acest sens. Chiar dacă acolo nu se vobește despre evitarea retrogradării, locul nouă ocupat momentan de „albi” e unul rușinos pentru cel mai titrat club din Europa.

Comentarii