Derby-ul violent al orașului Mostar, meciul care simbolizează conflictul etnic și politic din zonă

Pe zidurile din estul orașului Mostar, al patrulea ca mărime din Bosnia și Herțegovina, domnesc graffiti-urile cu „Red Army 1981”, denumirea sub care se identifică ultrașii clubului Velež. Mesajele inscripționate, multe dintre ele cu iz politic de stânga, vor să transmită că această parte a orașului aparține exclusiv lui Velež, club care întruchipează sentimentele naționaliste ale bosniacilor musulmani din zonă.

În partea opusă a râului Neretva, în vestul orașului, se află „cartierul” celor cărora le sunt adresate mesajele. Această jumătate a Mostarului e locuită în principal de catolici croați, legați sufletește de cealaltă echipă a orașului: HŠK Zrinjski. Aici trăiește cea mai mare comunitate de croați din Bosnia și Herțegovina, iar asta se vede atât din numele străzilor sau din existența singurei universități în limba croată din Bosnia, cât și din numărul de steaguri ale Croației.

Când Velež și Zrinjski joacă între ele, orașul paralizează. Toți localnicii știu prea bine că derby-ul reprezintă mai mult decât un banal meci de fotbal. E o prelungire a unui conflict dureros între croați și bosniaci, un prilej ideal pentru ca o tabăra sau alta să-și dovedească supremația în oraș.

Stadionul e întodeauna arhiplin, se scandează sloganuri naționaliste, iar forțele de ordine fac cu greu față ultrașilor cărora le curge ură prin vene. În septembrie 2011, când cele două echipe s-au întâlnit în optimile cupei, partida a fost abandonată după ce suporterii lui Zrinjski au sărit gardurile și-au pătruns pe teren pentru a se răfui cu jucătorii lui Velež, care au fugit din stadion ca să scape teferi.

Două cluburi care au suferit din cauza ideologiilor pronunțate

Mostar, unde trăiesc puțin peste o sută de mii de oameni, e astăzi o localitate divizată din toate punctele de vedere. Etnic, ideologic, cultural, până și geografic, datorită podului istoric situat în centrul orașului, care desparte estul de vest. După Războiul Croato-Bosniac, din 1992-1994, relația dintre cele două tabere a devenit ireconciliabilă.

Dar rivalitatea dintre cele două cluburi locale, deși la intensitate mai mică, a existat de la începuturi. Zrinjski a fost fondată în 1905 de câțiva studenți croați, într-o perioadă în care orașul Mostar se afla sub stăpânire austro-ungară, după ce secole la rând făcuse parte din Imperiul Otoman. În contextul instabilității politice din zonă, naționalismul croat era în plină ascensiune.

Velež, care și-a luat numele după un munte aflat în apropierea orașului, s-a înființat ceva mai târziu, în 1922, în ideea de a reprezenta clasa muncitoare din Mostar. Încă de la apariție, Velež a avut conexiuni puternice cu politica de stânga, fiind perceput ca un club multietnic, antimonarhist și apropiat de Partidul Comunist.

Din pricina ideologiilor lor atât de pronunțate, cele două formații au avut serios de suferit de-a lungul anilor, expuse mereu capriciilor regimurilor politice aflate la putere. De exemplu, Velež a încetat să existe timp de șapte ani, între 1929 și 1936, după ce toate persoanele care aveau legături cu clubul au ajuns la închisoare.

Zrinjski avea s-o pățească și mai rău. În 1945, din cauza afinităților sale cu naționalismul croat, clubul a fost dizolvat și interzis peste noapte de autoritățile comuniste din Iugoslavia. Avea să dispară de pe harta fotbalului până în 1992, când Bosnia și Herțegovina a devenit stat independent.

De la succesele continentale ale lui Velež la momentul care a declanșat ura

Odată cu prăbușirea lui Zrinjski, Velež a rămas singura echipă din Mostar și a jucat fără întrerupere în prima ligă a Iugoslaviei. Cu foarte mult succes. A ieșit de trei ori vicecampioană, a cucerit două cupe naționale și a ajuns până în sferturile Cupei UEFA în ediția 1974/1975. În perioada aceea, la Mostar au venit și au pierdut Borussia Dortmund, Derby County, Spartak Moscova sau Rapid Viena.

De altfel, în acei glorioși ani ’70, Velež căpătase pe continent titulatura de „Barcelona din Balcani”, iar performanțele sale o transformaseră într-o echipă simpatizată în tot orașul. Deoportrivă de bosniaci, de sârbi și de croați. În acea perioadă, localnicii deveniseră tot mai toleranți unii cu alții, iar procentul de căsătorii inter-etnice era cel mai ridicat din toată Iugoslavia.

Liniștea a durat până în 1993, când forțele militare croate au ocupat vestul Mostarului și i-au alungat pe bosniaci în partea de est a orașului. Cel mai mare stadion din oraș, arena pe care Velež evolua din 1958, a devenit peste noapte casa lui Zrinjski, club care totodată a redevenit elementul autentic al identității croaților din zonă.

Velež a fost astfel nevoită să se mute într-o suburbie din nord-estul Mostarului, pe un stadion modest de șapte mii de locuri. Deloc surprinzător, cele două cluburi au devenit inamici de moarte. Dar au așteptat o vreme până să se dueleze: prima lor întâlnire în noul context a avut loc abia în martie 2000, într-un amical jucat pe teren neutru, la Sarajevo.  

Începând cu 1993, Mostar s-a divizat complet. Iar în condițiile în care sârbii au părăsit în masă orașul după război și croații (deveniți majoritari) au ales s-o susțină pe Zrinjski, Velež și-a pierdut alura de echipă multietnică.

Astăzi, suporterii „Red Army” sunt în majoritate bosniacii musulmani, care însă duc mai departe renumele de echipă de stânga, anti-fascistă. În peluza lui Velež se afișează adesea imagini cu Che Guevara și cu Tito, uneori și diverse însemne comuniste.

Inversarea rolurilor, cu Zrinjski forță dominantă a orașului

Segregarea orașului a afectat-o pe Velež și sportiv, nu numai administrativ. În timp ce Zrinjski a cucerit deja șase titluri ale Bosniei și este o prezență obișnuită în cupele europene, Velež s-a chinuit ani întregi în a doua parte a clasamentului, iar la ora asta evoluează în a doua divizie a țării. A retrogradat în 2016, la capătul unui sezon lamentabil, în care a strâns doar nouă puncte în 30 de meciuri.

La Zrinjski a jucat un sezon și Luka Modric, Balonul de Aur din 2018. S-a întâmplat în 2003/2004, când croatul a macar opt goluri în 22 de meciuri. Dincolo, Velež se mândrește că prin curtea ei au trecut nume ca Hasan Salihamidžić și Sergej Barbarez. Sunt referințe prețioase pentru cele două, mai ales în condițiile în care fotbalul intern din Bosnia și Herțegovina, în special din cauza lipsei banilor, nu se ridică la un nivel prea competitiv.

Citește și: De la meciul cât un război până la generația lui Modric. Cum a uimit lumea o țară cu doar patru milioane de oameni

De altfel, pasiunea nebună a suporterilor e probabil singurul motiv pentru care în Europa se vorbește, din când în când, despre mediocrul campionat bosniac. Clipurile și imaginile spectaculoase de la derby-urile încinse ale orașelor Sarajevo și Mostar fac înconjurul continentului.

Nu se știe exact când Zrinjski și Velež se vor întâlni din nou. Momentan, Velež e lider în a doua divizie, cu un punct peste locul secund, dar mai sunt trei etape până la final. Dacă va promova, la anul vor urma noi episoade din războiul fotbalistic local.

„Red Army” versus „Ultras Mostar”. Adică bosniacii musulmani versus croații catolici. Adică est versus vest. Adică stânga versus dreapta. Velež și Zrinjski au atât de multe de împărțit, pe atâtea paliere, încât rivalitatea lor capătă dimensiuni de neimaginat în alte colțuri ale lumii. 

Fotografie de deschidere via Mondo Futbol.