Revoltele pornite în statele americane în urma morții lui George Floyd au readus în atenția oamenilor din toată lumea problema rasismului.

Subiectului îi sunt alocate spații largi în presa de peste tot, precum și în social media. Din nefericire, atenția pare a fi concentrată mai mult pe modul de derulare a protestelor decât pe motivul pentru care acestea au pornit.

Puternic înrădăcinat în mentalul colectiv, rasismul poate distruge vieți atunci când este însoțit de putere, iar cazul lui George Floyd este grăitor în acest sens. Nici în România discriminarea pe criterii rasiale nu este un subiect de domeniul trecutului, iar ce se întâmplă în lumea fotbalului stă mărturie în acest sens.

Cazul Gueye Mansour, din 2010

În 2010, la Timișoara, Gueye Mansour răbufnea în timpul unui interviu în care mărturisea că jucătorii de culoare ai echipei, printre care și Nibombe sau Winston Parks, sunt atacați constant de suporteri din cauză că au origini africane.

Senegalezul care a fost unul dintre cei mai buni atacanți din istoria recentă a bănățenilor declara că fanii îi numesc pe fotbalișți „maimuțe” și, în loc să fie susținut de conducerea clubului, devenea pasibil de amendă!

Patronul echipei, Marian Iancu, declara la acea vreme că Mansour riscă să fie amendat pentru că a încălcat „regulamentul clubului”, însă nu preciza ce regulă nu ar fi respectat senegalezul. Totodată, Iancu nu a vrut să comenteze declarațiile fotbalistului său și a preferat să nu îl apere, deși fusese clar o victima a abuzului verbal pe criterii rasiale.

Cazul Wellington, din 2014

În toamna lui 2014, Rapidul se deplasa la Chiajna unde trebuia să joace contra celor de la Concordia. În minutul 59 al partidei, vârful brazilian al ilfovenilor, Wellington, era lovit cu o banană aruncată de rapidiștii din tribune.

Fotbalistul i-a explicat arbitrului Marian Balaci incidentul, însă reacția centralului a fost una halucinantă. Wellington a fost avertizat cu cartonaș galben și meciul a continuat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Numai că scandările rasiste ale rapidiștilor au continuat, iar fotbalistul a vrut să iasă de pe teren.

După joc, brazilianul a plâns în vestiar și a declarat că a fost profund afectat de mesajele fanilor, mai ales că la meci erau prezenți și soția, și copiii săi. Comisia de disciplină a FRF a sancționat clubul din Giulești cu o amendă de 22.500 de lei și două meciuri disputate la 60 de kilometri distanță de București. Rapidul a contestat decizia.

Cazurile Gnohere și Cooper

https://www.youtube.com/watch?v=vGR56Ta8XGw&feature=youtu.be

Dinamoviștii reprezintă o forță pe plan ultras și cea mai puternică voce din peisajul tribunelor și peluzelor din prima ligă, în condițiile în care vechile galerii se confruntă fie cu problemele de identitate ale cluburilor pe care le susțin, fie cu lipsa acestora de pe prima scenă.

Din păcate, câinii nu se remarcă doar prin coregrafii impresionante și gesturi admirabile pentru propria echipa, ci au avut și episoade nu tocmai de lăudat. După ce a plecat la FCSB, Harlem Gnohere a fost o țintă permanentă pentru suporterii dinamovișți, care n-au ratat nicio ocazie să-l atace pe francez. Acesta a trebuit să se confrunte cu sunetele care i se adresau dinspre peluza câinilor și care imitau zgomotele produse de o maimuță.

De asemenea, în octombrie 2018, Armando Cooper era atacat de fanii dinamoviști în timpul unui meci de la Chiajna. Mijlocașul, care juca chiar pentru Dinamo, se bucura de același tratament la care era supus și Gnohere, dar avea să reacționeze violent. Ulterior, fanii și-au cerut scuze și conflictul a fost aplanat.


Citește și: Fotbalul și cultura punk: Bohemians, clubul „underground” din capitala Cehiei


Cazul de Noojer, din 2019

Poate cea mai recentă situație de acest fel din fotbalul românesc este cea în care căpitanul Craiovei, Nicușor Bancu, l-a atacat pe Bradley de Noojer, de la Viitorul, numindu-l „cioară împuțită”, în timpul unui meci disputat în Bănie. Scandalul a avut loc în 2019 și a fost unul uriaș. Din păcate, Bancu a fost apărat de cei din staff-ul Craiovei și nu a avut puterea să recunoască gesturile. Totuși, a primit o amendă în valoare de 10.000 de lei.

Declarații ciudate oferite de oamenii de fotbal

Nu doar suporterii români își fac de cap atunci când vine vorba de rasism. Legenda lui Dinamo, Cornel Dinu, l-a numit în vara lui 2014 pe Ousmane N’Doye „o ciudățenie de vrăjitor african”.

Fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, declara și el despre Mariko Daouda, în 2005, cu o nonșalanță dezarmantă, că dacă i l-ar prezenta fetiței lui s-ar speria, pentru că arată ca o maimuță care vorbește.

Actual director la Viitorul, Cristian Bivolaru avea o reacție abominabilă după niște incidente din 2005. FCSB, pe atunci Steaua, înfrunta Shelbourne în Cupa UEFA, iar fanii scandau împotriva jucătorilor negri din echipa irlandezilor. Bivolaru, care era secretar general adjunct la FRF și șeful departamentului internațional, declara următoarele:

„Englezii au folosit două ciori, iar spectatorii au scos sunete de ciori. Au făcut ca ciorile spre ciori și asta e tot. UEFA i-a amendat, dar nu cred că au fost probleme mari de rasism”.

De departe, premiantul discriminării în fotbalul românesc nu poate fi altul decât Gigi Becali. Patronul FCSB-ului este o adevărată enciclopedie ambulantă de declarații și opinii controversate la adresa rasei, etniei, orientării sexuale ori a religiei fotbaliștilor sau fanilor din fotbal. Pe lângă desele comentarii despre rivalii Rapid, pe care îi numea „ți” ori de câte ori avea ocazia, Becali a declarat de foarte multe ori că face selecția la FCSB pe baza unor criterii precum religia sau culoarea fotbaliștilor. În 2008, după ce l-a transferat pe Semedo, Becali declara că „N-am vrut să mai iau negri la echipa, dar el e prea bun”.

Incidentele de acest fel au fost mult mai numeroase și ar fi nevoie de multe rânduri pentru a le putea aminti pe toate, însă reacțiile suporterilor și chiar ale oamenilor cu funcții de conducere în cadrul cluburilor ori forurilor fotbalistice din România demonstrează că subiectul rasismului este departe de a fi înțeles și tratat cu seriozitate.

Opiniile victimelor acestor atacuri pălesc în fața explicațiilor și scuzelor aberante pe care le oferă de multe ori cei acuzați, dar încă există speranța că lucrurile se vor schimba în bine.

Comentarii