Condusă de pe banca tehnică de Marco Rose, un tânăr antrenor german care s-a remarcat mai întâi la academia de juniori a clubului, Red Bull Salzburg a uimit Europa în acest an. Real Sociedad, Borussia Dortmund sau Lazio sunt giganții eliminați de exuberanta grupare „alb-roșie”, în timp ce Marseille a suferit cumplit în Alpii Austrieci ca să obțină biletele pentru finala Europa League. Dacă Salzburg ar fi reușit să-și ducă opera până la capăt și s-ar fi calificat în ultimul act al competiției, atunci ar fi egalat cea mai bună performanță din istoria de peste 80 de ani a clubului. În 1994, Salzburg, care pe atunci purta denumirea de Casino, a pierdut finala Cupei UEFA în fața italienilor de la Inter, după ce trecuse în drumul ei de Sporting sau Eintracht Frankfurt.
Fondată în 1933 sub numele de Austria Salzburg, echipa fanion a orașului lui Mozart s-a impus târziu în fotbalul din Austria. Abia în 1971 a debutat în cupele europene, unde a fost eliminată în primul tur al Cupei UEFA de românii de la UTA. Iar pentru primul trofeu din existența lor, cei din Salzburg au așteptat mai bine de 60 de ani. S-a întâmplat în primăvara lui 1994, când Casino Salzburg devenea campioana Austriei, performanță pe care avea s-o repete și în următorii doi ani. Însă în perioada imediat următoare, clubul a traversat o criză financiară acută, care a dus, în 1997, la o altă schimbare de identitate: SV Wustenrot Salzburg, după numele sponsorului – o companie de servicii financiare. Apoi, în 2005, după aproape un deceniu de performanțe submediocre, situația economică a clubului era din nou pe muchie de cuțit, moment în care și-a făcut apariția compania de energizante Red Bull, care își are sediul la mai puțin de 20 de kilometri de orașul Salzburg. Deținută de miliardarul Dietrich Mateschitz, corporația austriacă a fost privită inițial ca o salvatoare de către suporterii locali.
Ruptura dintre Red Bull și suporterii din Salzburg
„Când am auzit zvonurile că Red Bull ar putea sponsoriza clubul nostru, cu toții am fost foarte fericiți”, mărturisește David Re, unul dintre fanii trupei din Salzburg, într-un reportaj realizat de Copa90. Pe 7 aprilie 2005, zvonurile au devenit realitate: s-a oficializat preluarea clubului de către compania de energizante, mutare prin care Red Bull își făcea intrarea în sporturile de echipă. Însă speranțele și visele susținătorilor lui Salzburg s-au năruit rapid, pentru că noii proprietari aveau altă filosofie decât a lor. Pe 4 iunie, la mai puțin de două luni de la achiziționarea clubului, Red Bull a decis să renunțe la logo-ul și culorile tradiționale alb-violet ale echipei și să le înlocuiască cu cele alb-roșii ale companiei. De asemenea, firma de energizante a decis ca gruparea din Salzburg să îi poarte numele. „Am înțeles că Red Bull nu dorea să fie sponsor, ci tocmai cumpărase licența clubului nostru pentru a o folosi în scopuri de marketing”, continuă același David Re.
Imediat după aceste hotărâri de neacceptat, fanii nemulțumiți au protestat vehement. Nu doar în Salzburg și Austria, ci și în alte orașe europene. Dar fără succes. După cinci luni de manifestări intense, perioadă în care compania lui Dietrich Mateschitz nu a dat deloc înapoi, suporterii au înțeles că echipa pe care o iubeau nu mai există. „Punctul culminant a fost oferta făcută de Red Bull. Ne-au zis: «Dacă chiar vreți să jucăm în alb-violet, tot ce putem face e ca șosetele portarului să fie în aceste culori». Atunci ne-am spus că noi vom merge pe drumul nostru”, rememorează David Rettenbacher, un susținător al echipei, într-un documentar realizat de Part of the GAME. „A fost teribil, ne simțeam ca și cum ne-am fi pierdut cel mai bun prieten”, explică Rettenbacher. Suporterii au considerat o insultă atitudinea noilor proprietari, așa că s-au decis să pună bazele unei noi echipe, pe care s-o finanțeze chiar ei. În octombrie 2005, au înregistrat marca Austria Salzburg și vechea emblemă a clubului, cu planul de a porni din ligile regionale și a promova an de an până în prima divizie austriacă.
În timp ce fanii au mers pe ideea conservării și continuării tradiției clubului local, Red Bull și-a afirmat clar intențiile de a construi o grupare complet nouă, fără nicio legătură cu vechea echipă a orașului. Iar corporația austriacă, hotărâtă să se impună mai întâi în fotbalul din Austria, iar apoi să câștige faimă continentală, a investit masiv încă din primele luni. În vara lui 2005, a scos din buzunar peste zece milioane de euro pentru transferuri, dintre care patru numai pentru vedeta Andreas Ivanschitz, adus de la Rapid Viena. În mai 2006, RB Salzburg a trecut la nivelul următor: l-a angajat în rolul de antrenor principal pe legendarul Giovanni Trapattoni, cel care avea să cucerească titlul în primul său an în orașul lui Mozart.
Un proiect de succes, dar care (încă) nu-i emoționează pe fanii locali
În ciuda succesului inițial, Trapattoni n-a rămas multă vreme la Salzburg. În sezonul următor a ratat câștigarea campionatului, terminând pe poziția a doua, în spatele lui Rapid Viena. Dincolo de asta, echipa a fost eliminată din Europa încă din tururile preliminare, așa că șefii lui Red Bull l-au înlocuit pe italian cu un alt nume important, olandezul Co Adriaanse. Acesta a stat un singur an la Salzburg, unde a câștigat campionatul, fără a impresiona însă în Europa, unde în tururile preliminare a trecut de echipe din Armenia și Lituania, pierzând apoi categoric (0-4 la general) în fața Sevillei. Povestea s-a repetat în următorii ani. RB Salzburg și-a schimbat antrenorul principal cel puțin o dată la fiecare două sezoane, a cucerit titluri și cupe naționale cu regularitate, dar fără a impresiona în competițiile continentale. De altfel, de la preluarea clubului de către Red Bull, „alb-roșii” n-au reușit să pătrundă niciodată în grupele Ligii Campionilor. Mai mult, în vara lui 2012 au suferit o rușine istorică, fiind eliminați în al doilea tur preliminar de luxemburghezii de la Dudelange.
Totuși, ceva s-a schimbat de-a lungul anilor. Dacă în primă fază conducerea a cheltuit sume exorbitante pentru transferurile unor fotbaliști de top, odată cu dezvoltarea academiei de copii și juniori, clubul a promovat tot mai mulți jucători tineri, crescuți în propria curte. Atât de puternică a devenit academia lui Red Bull încât echipa U18 a cucerit, în 2017, UEFA Youth League – echivalenul Ligii Campionilor la juniori, după ce le-a învins pe Barcelona, PSG, Atletico Madrid, Manchester City sau Benfica. Deloc surprinzător, trupa din Salzburg a început să încaseze bani serioși pentru fotbaliștii săi, deveniți atractivi pentru formații din campionatele puternice ale Europei. Spre exemplu, austriecii au primit șapte milioane de euro pe Marc Janko, 12 pe Kevin Kampl, 11 pe Alan sau 23 pe Sadio Mane, vândut la Southampton în toamna lui 2014. Iar suma încasată pentru senegalezul care acum face senzație la Liverpool nu e cea mai mare plătită pentru un fotbalist de la Salzburg. Recordul e deținut Naby Keita, vândut în 2016 pe 24 de milioane de euro la „surioara” RB Leipzig. Viitorul clubului e axat pe puștii crescuți în propria curte. „Vrem ca 70-80% dintre jucătorii primei echipe să provină de la academie”, spune directorul sportiv Christoph Freund.
Deși la conducerea formației s-au perindat nume mari, de la mai sus amintitul Trapattoni până la Huub Stevens, Roger Schmidt sau Oscar Garcia, gruparea din Salzburg a impresionat pe continent sub bagheta neamțului Marco Rose, în vârstă de 41 de ani. Asemănat deja cu conaționalul său Jurgen Klopp, acesta a preluat banca „taurilor” în vara trecută și cu toate că a ratat calificarea în Champions League – unde Salzburg a pierdut în turul trei preliminar contra croaților de la Rjeka, a dus echipa până în semifinalele Europa League. Și nu oricum, ci într-o manieră entuziasmantă, cu un stil de joc extrem de ofensiv, care a cucerit inimile fanilor. Fani care, de la preluarea echipei de către Red Bull, nu s-au înghesuit deloc la stadion, clubul având o medie de șase-șapte mii de spectatori la partidele de pe teren propriu, în ciuda faptului că Red Bull Arena poate găzdui 31 de mii de oameni. Și nu doar momentul controversat din 2005 i-a îndepărtat pe suporteri de la stadion, ci și un episod petrecut în 2016, după ce clubul a câștigat al zecelea titlu din istorie. Atunci, fanii au solicitat steaua care se acordă tradițional unei echipe cu zece campionate cucerite, însă conducerea lui Red Bull s-a opus, pe motiv că trei dintre aceste titluri au fost câștigate sub vechiul nume. Cu toate aceste probleme, poate că succesul european din acest sezon să fie povestea emoționantă de care fanii din Salzburg au nevoie pentru a se atașa de gruparea patronată de Red Bull.
Fanii care continuă tradiția Austriei Salzburg
Însă oricâte cupe ar adăuga în vitrină și oricât de spectaculos ar evolua, Red Bull nu va reuși niciodată să le câștige inimile vechilor ultrași ai Austriei Salzburg, cei care au fondat o nouă echipă, pe modelul FC United of Manchester (sau, mai aproape de noi, ASU Poli). „Nu poți omorî un club ca acesta. El va supraviețui mereu. Dacă ai oameni care au încredere și vor să conducă o echipă, atunci va merge”, explică David Rettenbacher. Și, într-adevăr, planul fanilor răzvrătiți a funcționat. Alb-violeții au pornit din liga a șaptea, în sezonul 2006-2007, iar în primii patru ani au obținut patru promovări consecutive. La meciuri, atât acasă cât și în deplasare, au venit constant între o mie și o mie cinci sute de spectatori, care au cântat și au afișat coregrafii spectaculoase. „Nu stăm ca la operă, ca suporterii lui Red Bull, care aplaudă politicos golurile adversarilor”, se laudă susținătorii Austriei Salzburg, formație care, în primele sezoane, evolua în sate și comune cu mai puțini locuitori decât fanii care o însoțeau în deplasări.
După cinci ani în liga a treia, a urmat o nouă promovare, una istorică, în Erste Liga, a doua divizie a fotbalului austriac. „Atunci au fost emoții pe care nu le mai avusesem niciodată. Și pe care, probabil, nici n-o să le mai avem vreodată”, își amintește David Re. Din păcate, gruparea suporterilor din Salzburg n-a rezistat decât un sezon în a doua ligă, retrogradând în vara lui 2016. Ajunsă atât de aproape de prima scenă a fotbalului austriac, tânăra grupare s-a lovit de grave probleme financiare, acumulând datorii de aproape un milion de euro. Situația i-a făcut pe suporteri să caute un investitor dispus să preia 51% dintre acțiunile clubului, cu condiția ca acesta să nu schimbe numele, logo-ul sau culorile formației. Deocamdată, investitorul nu s-a ivit, iar rezultatele s-au înrăutățit. În vara trecută, Austria Salzburg a mai coborât o treaptă, până în a patra divizie, acolo unde va mai rămâne cel puțin un sezon.
Însă mai importantă decât rezultatele e însăși existența proiectului. „Povestea noii Austria Salzburg arată fanilor din toată lumea că nu trebuie să se supună oricărei decizii a președintelui clubului. Există momente în care trebuie să faci și acești pași radicali. E important ca atât suporterii, cât și patronii de peste tot să știe că se poate”, explică Reinhard Krennhuber, un jurnalist austriac.
Citește și: RB Leipzig, clubul controversat care a crescut într-un deceniu cât alții într-un secol
