Istoria fotbalului târgoviștean a început în urmă cu aproape o sută de ani, iar povestea sa este una tumultoasă. Petrolul, clubul care acum își dispută meciurile din liga a patra pe un stadion aflat la marginea orașului, dotat cu doar două tribune, ambele măcinate de rugină, este cel mai consecvent din punct de vedere al identității.
Rămas în picioare după zeci de ani de existență, clubul are o echipă formată din fotbaliști amatori, care vin la meciuri doar din plăcere. Nu există copii de mingi, nici tabelă de marcaj, iar atmosfera boemă aduce aminte de vremuri de mult apuse. Din păcate pentru petroliști, la Târgoviște publicul nu este pasionat de fotbalul old-school.
Punctul de atracție al orașului rămâne clubul găzduit de stadionul Eugen Popescu. Nu mai departe de finalul sezonului trecut, Chindia Târgoviște a fost la un pas de accederea în prima ligă. Din păcate pentru fanii locali, experiența superioară a adversarilor de la baraj, FC Voluntari, s-a văzut în timpul loviturilor de departajare.
Fosta capitală a Țării Românești n-a reuşit să obţină vreo mare performanţă fotbalistică de-a lungul anilor. Chiar și așa, numele orașului este legat de jucători importanți, care au marcat istoria acestui sport în România.
După meciuri, la o bere cu „Gâscanul”
Cornel Dinu s-a născut, a copilărit și a făcut junioratul lângă Turnul Chindiei, înainte să devină un simbol dinamovist. „Procurorul” a și antrenat echipa locală, timp de două sezoane, în anii ’80. Amuzant este că, în prezent, la Chindia evoluează pe postul de fundaș stânga un alt Cornel Dinu, dar în afară de nume, cei doi nu au altceva în comun.
În 1994, Cătălin Hîldan era împrumutat de Dinamo la Târgoviște și contribuia la două promovări consecutive: din Divizia C în B, iar apoi în A. În 1997, Hîldan se întorcea în Ștefan cel Mare, iar restul e istorie.
Alte nume emblematice ale fotbalului românesc care au jucat la Târgoviște sunt Laurenţiu Reghecampf, Iulian Chiriţă, dar și Eugen Popescu, cel care dă și numele arenei de 12.500 de locuri. Popescu a fost un excelent antrenor de juniori, „creator” al tinerei echipei care promova în prima ligă la mijlocul anilor ’90.
Una dintre poveștile nemuritoare din urbea dâmbovițeană rămâne cea a lui Nicolae Dobrin, care surprindea pe toată lumea în 1980, când pleca de la Argeș Pitești la CS Târgoviște. Pe lângă un salariu regesc, „Gâscanul” a fost atras cu un apartament în zona centrală a orașului, ca semn de prețuire pentru alegerea de a renunța la decizia de retragere ca să dea o mână de ajutor dâmbovițenilor.
Ajuns la 33 de ani, Dobrin devenise foarte atașat de orașul său natal și se deplasa la Târgoviște doar pentru meciuri, așa că apartamentul primit era mai mult gol. Piteșteanul a contribuit semnificativ la promovarea din 1981 a CS-ului. Localnicii își amintesc cu nostalgie că, după meciuri, atacantul rămânea cu ei la o bere. Poate și de aceea, Dobrin se bucura de o popularitate uriașă în oraș. În 1982, s-a retras și a revenit la Pitești ca antrenor.
La ora actuală, jucătorii cei mai importanți ai Târgoviștei sunt Cherchez, Daniel Florea, Martac, Dumitrașcu, Liviu Mihai, Crinel Stoica, precum și tânărul portar Mihai Aioani, dar vedeta Chindiei este antrenorul, fostul internațional Viorel Moldovan.
„FCSB vs. Steaua”, varianta dâmbovițeană
Dacă ar fi hipsteri, suporterii târgovișteni s-ar putea lăuda că echipa lor preferată, actualmente Chindia, a avut probleme de identitate înainte ca asta să fie o temă la modă în România. Puțină lume știe că Micul Ajax, așa cum era alintat clubul în 1996/1997, când impresiona în Divizia A, s-a zbătut până de curând prin liga a șasea și acum este pe cale să devină o instituție dedicată exclusiv fotbalului feminin.
FCM Târgoviște a apărut în 1948 și s-a mai numit Metalul, Energia, CS, Oțelul și Chindia Târgoviște, înainte de a ajunge în situația de astăzi. Conflictul dintre autoritățile locale și patronul Ghiorghi Zotic l-a determinat pe acesta din urmă să mute echipa la Șotânga, o comună dâmbovițeană cu câteva mii de locuitori.
Contextul a fost unul favorabil lui Gică Popescu. Cu sprijinul oficialităților din localitate, fostul căpitan al „tricolorilor” a înființat un nou club, în 2010.
Citește și: Talentul neîmplinit al lui Ovidiu Maier, „motanul” rebel care mângâia mingea ca nimeni altul
Ultima perioadă petrecută în Divizia A a rămas în inima târgoviștenilor, care s-au atașat fără echivoc de titulatura Chindia. Numele, schimbat de Zotic în 2003 cu cel de FCM Târgoviște, a fost imediat adoptat de clubul înființat de Popescu. Fostul căpitan al naționalei a ajutat noua echipă cu jucători aduși de la propria sa academie și cu un președinte de marcă, în persoana lui Ion Crăciunescu.
O nouă Chindia răsărea la Târgoviște, o Chindie cu planuri mărețe și fără niciun fel de problemă întâmpinată în drumul ei spre înlocuirea adevăratei echipe a orașului. Suporterii au adoptat imediat această nouă entitate, mai ales în contextul în care Zotic nu era deloc un personaj drag lor.
Un oraș legat de fotbal, în ciuda indiferenței autorităților locale
De altfel, de la ultima promovare în liga a doua, petrecută în 2015, Chindia are constant un număr ridicat de spectatori la meciurile disputate pe teren propriu. Media de puțin peste o mie de oameni nu spune toată povestea.
Stadionul, aflat acum într-o stare deplorabilă, a ajuns să primească la unele partide chiar și peste cinci mii de spectatori. Discutăm despre o arenă aproape plină, având în vedere că, din motive de securitate, tribuna a doua și jumătate din unica peluză sunt inchise. Chiar dacă atmosfera de la meciuri este una liniștită, experiența unui joc, ca spectator, e captivantă.
Chindia e unul dintre singurele cluburi rămase în fotbalul românesc care încă mai editează programe de meci, la fiecare partidă. Intrarea este gratuită, iar bătaia cea mare se dă pe locurile centrale de la tribuna întâi, cele care beneficiază și de scaune.
În ciuda pasiunii evidente pentru fotbal a oamenilor din oraș, autoritățile locale nu au părut niciodată cu adevărat dispuse să acorde un sprijin serios clubului, mai ales după plecarea lui Gică Popescu, în 2013. Astfel că singurele reușite notabile ale ultimilor ani, precum optimea de finală din Cupa României, pierdută în fața lui Dinamo – pe vremea când Chindia era în Liga 3 – ori barajul pentru promovarea în Liga 1 au fost obținute pe bază de mult entuziasm și ajutor venit din partea sponsorilor privați.
Citește și: Tactica în urmă cu un secol: Școala Dunăreană și începuturile fotbalului de posesie
Pe de altă parte, echipele locale de baschet și volei feminin au beneficiat ani buni de sprijin financiar solid. Unele sportive reușeau să câștige până la opt mii de euro lunar. În schimb, salariile fotbaliștilor de la Chindia de abia dacă sar de o mie, în cazurile fericite.
O altă dovadă a lipsei de interes a autorităților este reprezentată de infrastructura dezastruoasă. Stadionul Eugen Popescu nu a fost reabilitat de zeci de ani, astfel că tribuna a doua stă să cadă. De altfel, pe întreaga sa suprafață a fost așezată o pânză de culoare albă, inscripționată cu elementele de identitate ale sponsorilor echipei.
Stadionul nu are nocturnă și nu poate găzdui meciuri de Liga 1, astfel că o promovare ar însemna și o mutare din oraș a echipei. De altfel, meciul jucat recent în Cupa României, contra CFR-ului, a fost organizat la Mioveni.
Candidații la postul de primar al orașului nu au ezitat să includă în promisiunile de campanie ideea că vor construi un nou stadion, dar imediat ce s-au văzut cu sacii în căruță, totul s-a transformat în iluzie. Nicio surpriză. O surpriză ar fi ca noile planuri de realizare a unei arene moderne la Târgoviște să fie cândva puse în aplicare. Deocamdată, există doar promisiuni și planuri.
Oraș industrial, fosta capitală a Țării Românești nu oferă oamenilor prea multe posibilități de distracție și relaxare, așa că fotbalul este încă o adevărată gură de oxigen. Consecvența fanilor și entuziasmul local nu vor permite fotbalului de lângă Turnul Chindiei să dispară, chiar dacă nu se știe când (și dacă) o echipă târgovișteană va juca din nou pe prima scenă a țării.
