La capătul unui sezon în care Brondby a condus mai mereu Superliga din Danemarca și părea că nu va avea emoții să câștige primul său titlu după 12 ani de secetă, FC Midtjylland, o formație înființată în iarna lui 1999, a fost totuși cea care a ieșit campioană. Brondby, marea favorită, a cedat pe final de campionat și nu a reușit să câștige în ultimele patru etape. În schimb, „lupii negri” din peninsula Iutlanda au terminat în forță sezonul, cu cinci victorii în ultimile cinci runde, printre care și un succes decisiv pe terenul contracandidatei.
Deși surprinzător pentru mulți, triumful grupării din Herning nu a venit întâmplător. Încă de la startul său, la sfârșitul secolului trecut, proiectul FC Midtjylland a fost unul calculat, gândit la milimetru, axat pe creșterea de jucători capabili pe viitor să ridice nivelul clubului, atât pe plan național, cât și continental. În 2001, conducătorii grupării au pus bazele unei colaborări cu o academie din Nigeria, acolo unde au investit în juniori de perspectivă pe care ulterior i-au adus la clubul-mamă din Danemarca. Ceva mai târziu, în 2004, Midtjylland a inaugurat o altă academie, de această dată acasă, pe modelul prestigioasei academii a lui FC Nantes.
Primul pas: o academie de succes
FC Midtjylland a apărut în februarie 1999, în urma fuziunii dintre două cluburi obscure din zona Iutlandia, Ikast FS și Herning Fremad. Drumul „lupilor” a pornit din a doua ligă, pe care au câștigat-o fără probleme în chiar primul an de existență. De atunci, gruparea din Herning a evoluat neîntrerupt pe prima scenă fotbalistică din Danemarca, iar în ultimele zece sezoane nu a coborât decât o singură dată mai jos de poziția a patra. În total, în mai puțin de două decenii de existență, Midtjylland a jucat patru finale ale cupei Danemarcei (toate pierdute), a terminat de două ori campionatul pe locul secund și a cucerit două titluri naționale, primul dintre ele în sezonul 2014-2015.
De-a lungul anilor, șefii grupării au continuat să investească bani, timp și multă pasiune în munca de la academie. Juniorii lui Midtjylland, aleși pe sprânceană din toate zonele țării, locuiesc chiar în interiorul academiei aflate în orășelul Ikast, se antrenează de nouă ori pe săptămână, dar în același timp sunt trimiși la școală și încurajați să nu neglijeze educația. În scurt timp, proiectul a dat roade. Zeci de jucători talentați au făcut pasul la prima echipă a clubului, iar unii dintre ei au fost mai apoi transferați în străinătate pe sume importante. Simon Kjaer, Winston Reid și Pione Sisto, pentru care Midtjylland a încasat cumulat circa 15 milioane de euro, sunt cei mai cunoscuți fotbaliști care și-au început carierele la academia clubului danez.
În plus, și academia parteneră din Nigeria a produs numeroși fotbaliști care au impresionat în prima ligă daneză și au contribuit din plin la dezvoltarea clubului. Impactul acestora a fost atât de mare încât FC Midtjylland a fost multă vreme clubul european cu cei mai mulți jucători nigerieni în componență. Și acum, din lotul „lupilor” fac parte trei fotbaliști din Nigeria, cel mai valoros fiind vârful Paul Onuachu, în vârstă de 23 de ani, autor a zece goluri în sezonul care tocmai s-a încheiat și cotat de transfermarkt la 1,35 milioane de lire.
Matthew Benham și „fotbalul-matematică”
În vara lui 2014, proiectul de la Herning a primit un upgrade neașteptat. Matthew Benham, un milionar englez care s-a îmbogățit din prezicerea rezultatelor sportive folosind exclusiv metode matematice, a plătit circa opt milioane de euro pentru a deveni acționar majoritar al clubului. Absolvent de Oxford și patron al companiei britanice Smartodds, care se ocupă cu analiza statisticilor din meciurile de fotbal de pe întreaga planetă și oferă consultanță pentru pariuri, Benham prelua al doilea club, după ce din 2006 era patron la Brentford FC, din a doua ligă engleză. Interesat să construiască academii de fotbal în Africa și America Centrală, milionarul britanic și-a dorit inițial să investească într-un club din Belgia, țară în care e mai simplu să aduci juniori din afara Uniunii Europene. Totuși, impresionat de atmosfera din jurul lui Midtjylland și atras de nivelul scăzut de corupție din Danemarca, „unde agenții și impresarii nu încearcă să forțeze lucrurile”, Benham a ales în cele din urmă clubul din Herning.
Imediat, englezul l-a numit președinte al clubului pe Rasmus Ankersen, un fost fotbalist în vârstă de 31 de ani. Apropiat al lui Benham, acesta și-a luat angajamentul că va revoluționa modul în care se conduce un club de fotbal și că o va transforma pe Midtjylland într-o echipă respectabilă la nivel european. Totul prin utlizarea eficientă a datelor statistice și înlocuirea deciziilor emoționale cu metodologie științifică. Obsesia pentru cifre a lui Benham și a lui Ankersen reiese din prima discuție dintre cei doi, care a avut loc cu mulți ani în urmă. Ankersen l-a întrebat pe englez ce șanse are Brentford (pe atunci în divizia a treia) să promoveze în a doua ligă. „De la un tip din fotbal te-ai aștepta să zică «Da» sau «Nu», ori să răspundă emoțional. Dar el s-a uitat la mine și mi-a spus: «Sunt 42,3% șanse să promovăm». Am înțeles atunci că vede complet diferit fotbalul”, își amintește actualul președinte al lui Midtjylland.
Citește și: Locul în care trofeele nu contează: Hammarby, clubul cu spirit latin din inima Scandinaviei
Concret, ce înseamnă „fotbalul-matematică” propus de gruparea daneză? Prima inovație e sistemul de recrutare a jucătorilor, așa numitul „Moneyball”, concept utilizat pentru prima oară în baseball, de clubul Oakland Athletics. Practic, înseamnă identificarea fotbaliștilor potriviți echipei – dar subevaluați în piață – exclusiv prin analiza indicatorilor de performanță (alții decât cei clasici și pe care cei de la Midtjylland nu îi dezvăluie public), nu prin metoda tradițională de scouting. „O mulțime de cluburi plătesc prea mulți bani pe jucători de calitate scăzută. Noi avem instrumente prin care evaluăm echipele și jucătorii mai exact decât o face ochiul uman”, spune Ankersen. El consideră că opinia unui scouter care urmărește un jucător în câteva meciuri nu e relevantă și că analizele video sunt infinit mai eficiente. Midtjylland are totuși scouteri, însă treaba lor e să analizeze jucătorii strict din punct de vedere psihologic și personal.
Cel mai de succes exemplu al acestei abordări avangardiste este transferul mijlocașului defensiv finlandez Tim Sparv, adus în 2014 de la Greuther Furth pentru doar 300 de mii de euro. „Conform analizelor noastre, Greuther Furth, care atunci evolua în a doua ligă germană, a fost în acel sezon suficient de bună încât ar fi putut juca în Premier League. Iar Sparv a fost printre cei mai performanți jucători ai echipei”, spunea Ankersen. Sparv, care ajuns la Herning se declara surprins că e atât de bun în statistici, s-a dovedit un transfer excelent, fiind om de bază în echipa care tocmai a devenit campioană a Danemarcei. „Se poziționează foarte bine și vede problemele înainte ca acestea să apară. De asta nu trebuie să facă prea multe tacklinguri sau să alerge la fel de mult precum alți mijlocași defensivi, mai bine cotați”, a explicat atunci Ankersen.
Domnia de neclintit a cifrelor
Conceptul revoluționar de scouting e completat de o analiză a jocului făcută cu „precizie criminalistică”. Conducătorii clubului danez marșează pe ideea că cifrele nu mint niciodată, așa că își bazează pe ele absolut toate deciziile importante. Jucătorii și antrenorii lui Midtjylland, de la cei de la academie până la cei de la echipa de seniori, sunt judecați în funcție de indicatori de performanță specifici, pe care Ankersen și Benham îi consideră mai relevanți chiar decât poziția din clasament. Spre exemplu, în 2014, într-o perioadă în care echipa se afla detașat pe primul loc în campionat, având nouă puncte peste poziția secundă, conducerea a calculat că diferența este exagerată în raport cu datele statistice. Concluzia a fost că distanța de nouă puncte se datorează (și) norocului, lucru greu de comunicat antrenorilor și jucătorilor, pentru că nimeni din fotbal nu vrea să audă că a câștigat cu șansă vreo partidă.
Una dintre caracteristicile „fotbalului-matematică” implementat de gruparea daneză este atenția aproape obsesivă pentru fazele fixe. Ankersen, antrenorii și jucătorii au întâlniri lunare cu consultanți externi care îi sfătuiesc cum să valorifice la maximum aceste momente ale jocului. Inclusiv patronul Benham se implică și nu o dată a ținut conferințe pe Skype cu staff-ul și componenții lotului pentru a le arăta diverse clipuri în care sunt analizate cornere și lovituri libere. Rezultatele sunt uimitoare. În 2014-2015, sezon în care Midtjylland a devenit campioană, echipa a înscris 23 de goluri (35% din numărul total de reușite) din faze fixe, fiind – alături de Atletico Madrid – cea mai prolifică echipă la acest capitol al jocului.
Citește și: De la Mercedes pe banca lui Schalke: Domenico Tedesco, italianul de 32 de ani care a revoluționat Bundesliga
Datele influențează inclusiv ce le spun antrenorii jucătorilor și jurnaliștilor. La pauzele jocurilor, antrenorii primesc mesaje în care le sunt prezentați indicatorii de performanță ai echipei, astfel încât să le transfmită jucătorilor lucrurile relevante. În esență, întreaga strategie a lui Midtjylland se bazează pe identificarea și exploatarea la maximum a slăbiciunilor din fotbal, de la cele de pe teren ale adversarilor până la cele din piața transferurilor. Până acum, această tactică a funcționat de minune. Pe lângă cele două titluri naționale câștigate, clubul danez a reușit să ajungă în premieră în primăvara europeană a Europa League, în sezonul 2015-2016, când a pierdut împotriva lui Manchester United.
„Am proiectat clubul pe baza unei întrebări: cum ar arăta o organizație fotbalistică dacă nu ar avea ochi și urechi? Sigur, e nevoie și de elementul uman. Dar dacă pornești de la început cu ideea că trebuie să fie un mix între oameni și statistici, atunci nu vei fi îndeajuns de radical încât să poți face diferența”, explică Ankersen.
