Fotbalul de județ a avut întotdeauna o savoare aparte, în ciuda tuturor obstacolelor de care se lovește sâmbătă de sâmbătă. De la terenuri noroioase și spectatori hâtri până la jucători cam dolofani sau arbitri începători care nu-s stăpâni pe regula ofsaidului, fotbalul „sătesc” te face să călătorești câteva decenii în trecut.

În România, fiecare județ are (cel puțin) un campionat oficial. Deloc intuitiv, liga județeană din Vaslui este una dintre cele mai bine organizate din țară. Pe site-ul oficial al Asociației Județene de Fotbal Vaslui găsești date actualizate despre cluburi și anunțuri în timp util. La fel și pe pagina de Facebook a asociației.

În acest peisaj al fotbalului vasluian se remarcă A.S Hușana, gruparea care reprezintă municipiul Huși, al treilea ca mărime din județ (după Vaslui și Bârlad) și oarecum faimos pentru vinurile sale. Clubul actual a apărut în 2012, cu obiectivul de a crește copii talentați din oraș și din împrejurimi, iar astăzi se bate cu șanse serioase la promovarea în a treia ligă a țării. Însă la Huși se juca fotbal cu mult înainte de asta.

De la clubul care funcționa pe lângă „fabrici și uzine” la proiectul de astăzi

Programul de meci al partidei istorice cu Flacăra Moreni. Fotografie via

Mai exact, încă din anii 1960, în era în care fenomenul sportiv era tangențial cu susținerea venită pe filiera industriei locale. De altfel, echipa a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri, de la Hușana până la Metalul sau Steaua Mecanica, în funcție de fabrica sau uzina care sprijineau clubul. Pe vremuri, jucătorii făceau parte din organigrama fabricii, de unde primeau și salarii.

Meciul de „pomină” din istoria fotbalului hușean s-a jucat în februarie 1989, în Cupa României. Adversară? Flacăra Moreni, echipă apropiată regimului ceaușist. S-a jucat cu patru mii de oameni în tribune, iar la pauză, când scorul era 0-0, hușenilor li s-a sugerat să o lase mai moale. S-a terminat 3-4, cât să fie publicul mulțumit de spectacol. La final, jucătorii celor două echipe au petrecut împreună, că așa erau vremurile.

În această formulă „romantică” s-a mers și după anii ‘90, când clubul a continuat să funcționeze sub numele de Steaua Mecanica. Mai târziu, la începutul anilor 2000, echipa s-a rebotezat din nou. De această data mai simplu, Fotbal Club Municipal Huși, sprijinită de primărie și de diverși oameni de afaceri locali. Era perioada în care orașul se coagulase fantastic în jurul echipei, iar localnicii mergeau cu religiozitate la stadion, ca la biserică.

Și tot atunci, la începutul acestui secol, Hușiul a avut cele mai mari performanțe fotbalistice. A jucat câteva sezoane în Divizia C, după care a sucombat din motive financiare. De altfel, istoria echipei a fost mereu în spirală. După perioade de succes, urmau altele complicate, problemele fiind mai mereu de ordin financiar.

În acest context de căutare perpetuă a stabilității, a apărut A.S Hușana, la inițiativa unor foști jucători locali. Clubul nu și-a propus să escaladeze rapid eșaloanele din fotbalul românesc, ci să formeze tineri. Să canalizeze energiile puștilor din zonă spre mișcare.

Misiune destul de complicată, într-o eră digitală în care copiii sunt mai atrași de clickuri decât de sport. „Tocmai de asta, baza noastră de selecție este destul de redusă”, spune Mihai Rotariu, un hușean mutat la București, dar care sprijină cum poate gruparea din orașul natal.

Cum arată un buget de județ și câți bani câștigă un fotbalist

Înaintea intrării pe teren pentru un meci din liga județeană Vaslui. Fotografie via

Ca la orice club de „județ”, finanțele sunt limitate la A.S Hușana. Un club de liga a patra cheltuiește anual între zece și 40 de mii de euro, bani care se strâng din mai multe surse. De la firme locale, fani sau pur și simplu oameni apropiați de comunitate și pasionați de sport. Autoritățile locale oferă și ele ceva sprijin, prin acoperirea cheltuielilor logistice, adică tot ce ține de baza de antrenament și de stadionul Municipal.

Evident, nu e de ajuns. „Legislația actuală nu creează premise favorabile pentru firmele care doresc să facă donații sau să sponsorizeze diferite proiecte. Pe lângă aceasta problemă, municipiul Huși se află într-o zonă în care mediul de afaceri este mai puțin dezvoltat, iar investițiile publice stau mult mai slab în comparație cu restul țării. Astfel devine și mai dificilă atragerea de noi sponsori”, explică Mihai Rotariu.

Chiar și așa, Hușana se descurcă și supraviețuiește. Sigur, jucătorii care evoluează pentru club nu câștigă cine știe ce. Vorbim totuși de liga județeană Vaslui. „Interesul unui fotbalist pentru a face performanță pornind de la nivelul ligii a patra provine din pasiunea pentru fenomen, nu din latură financiară.  În funcție de meciurile jucate și câștigate, un sportiv de la Huși poate obține între două sute și o mie de lei lunar. Clar, nu se poate trăi exclusiv din asta”, mai spune Rotariu.

Ca punct de reper, la Hușana este implicat și Bogdan Miron, fostul portar al Astrei Giurgiu. Nu doar cu sufletul și cu buzunarul, ci și cu expertiza tehnică, pentru că fostul goalkeeper este la începutul carierei sale de antrenor.

Cum e să joci fotbal în satele din Vaslui

Ultrași de Huși. Fotografie via

Chiar dacă multe „legende” de la partidele inter-județene nu au nimic real la bază, adevărul e că romantismul rămâne în picioare. Sigur, nu mai există găini sau oi care întrerup meciurile când intră inopinat pe tarla și nici jucători luați de pe teren cu roaba. Însă pitorescul unor deplasări la Vulturești sau Fălciu e de actualitate.

„Dușmania” nu mai e ca acum câteva zeci de ani, dar se-ntâmplă ca jucătorii de la Hușana să fie tachinați de adversari, ba chiar amenințați uneori de suporterii pătimași de la sate. Peste toate însă, problema cea mai arzătoare o reprezintă lipsa oricărei infrastructuri sportive.

„Formațiile sunt nevoite să joace pe terenuri noroioase pe timp ploios și pe unele tari ca asfaltul vara, spre final competițional. Sau, cel mai adesea, terenuri care-ți ridică mingea instantaneu la papion, fără să ai vreo vină”, povestește Mihai Rotariu.

În ciuda acestor condiții potrivnice și (pe alocuri) comice, A.S Hușana a scos deja câțiva jucători de perspectivă. Spre exemplu, Octavian Nicolau, un puști care azi joacă la tineretul italienilor de la Hellas Verona, și Valentin Mihăiță, care în 2018 a debutat pentru naționala U-15 a României. Par succese mici, însă pentru un club aflat la început de drum reprezintă garanția că proiectul pornit e sănătos.


Citește și: Fotbal în orașul Nadiei: meteorica și exotica aventură a lui FC Onești în prima ligă, în plină eră a „Cooperativei”


Iar ca să-și pună și mai tare amprenta pe comunitatea locală, A.S Hușana s-a implicat inclusiv în proiecte caritabile. „Scopul nostru e să ajutăm nu doar pe plan sportiv, ci și pe plan social”, explică Mihai Rotariu. Astfel, clubul se ocupă cu strângerea de fonduri și de produse alimentare, organizând numeroase evenimente caritabile în ultimii ani.

Feedback-ul localnicilor? Cel puțin decent. La meciurile de pe Municipalul din Huși, construit încă din anii 1950 și unde se văd semnele deceniilor trecute, se adună între 800 și o mie de spectatori, cifre la care multe cluburi de liga a doua nici nu visează. Ba există și câțiva suporteri fanatici care-și însoțesc favoriții în deplasări. Pe viitor, stadionul va fi modernizat, cu ajutorul autorităților locale.

Vibe-ul de la Huși ar putea fi un exemplu și pentru alte orașe mici din România. „Principala idee ar trebui să fie Support your local team!, așa cum vedem în fotbalul european de tradiție. Spre această mentalitate ar trebui să se tindă și la noi”, zice Mihai Rotariu.

Dacă-n fotbalul britanic, spre exemplu, acest fenomen are mai bine de-un secol vechime, în România e încă la început. Dar poate că pe viitor vor fi tot mai mulți suporteri care să simpatizeze în primul rând gruparea locală și abia apoi giganți naționali, precum Dinamo sau Steaua.

Comentarii