În Cehia, la fel ca în cele mai multe state din Estul Europei, rasismul de pe stadioanele de fotbal încă reprezintă o problemă. Spre exemplu, în 2016, documentarul intitulat „FC Roma” scoate în evidență dificultățile cu care se confruntă o echipă, FC Decin, care evoluează într-o ligă regională din Cehia și e alcătuită numai din jucători romi. De multe ori, adversarii refuză să evolueze cu FC Decin din motive strict rasiale, iar atunci când meciurile au totuși loc, fotbaliștii de etnie romă sunt adesea jigniți de spectatori, ba uneori chiar și de rivalii lor de pe gazon. Pe deasupra, Sparta, Slavia și Viktoria Plzen, cele trei mari forțe fotbalistice ale țării, au avut de-a lungul anilor terenurile suspendate ori au fost nevoite să plătească amenzi consistente din cauza scandărilor discriminatorii ale fanilor.
Însă în Cehia există și Bohemians 1905, care, spre deosebire de majoritatea cluburilor din țară, și-a câștigat renumele de grupare tolerantă. „Cangurii”, așa cum sunt alintați cei apropiați de Bohemians, s-au remarcat pe continent prin lupta lor continuă împotriva discriminării de orice fel și sunt considerați o adevărată FC St. Pauli a orașului Praga. Această comparație e probată mai ales de prezența steagurilor și bannerelor anti-fasciste pe stadionul Dolicek sau a diversității oamenilor din tribune. Ce-i drept, și datorită puternicului miros de marijuana care emană meci de meci din peluza ultrașilor lui Bohemians, după cum remarcă numeroși turiști care au călcat pe micuța arenă din sud-estul capitalei Cehiei.
Povestea cangurului verde de pe emblemă

Fondată în 1905, în cartierul praghez Vrsovice, Bohemians a fost întotdeauna diferită de rivalele ei din oraș. Dacă Sparta, Slavia și chiar Dukla au beneficiat de bugete consistente și s-au bucurat de nenumărate succese sportive pe plan intern, Bohemians a trăit mereu pe muchie de cuțit. De-a lungul istoriei sale de mai bine de un secol, a pendulat între prima și a doua ligă, a cucerit un singur trofeu (campionatul Cehoslovaciei în 1982-1983), iar în 2005 a intrat în faliment, moment în care a fost salvată de fani. Fani care, după cum observă un simpatizant american al echipei, sunt „o combinație de persoane în vârstă, oameni care aparțin clasei muncitoare, hipsteri, punkeri și turiști străini”.
Deloc intuitiv pentru un club din Cehia, simbolul lui Bohemians e inedit: un cangur verde, care se regăsește și pe emblema clubului. Povestea cangurului datează din 1927, când Federația Australiană de Fotbal încerca să convingă un club european să efectueze un turneu la Antipozi, pentru a populariza sportul cu balonul rotund. Misiune complicată, mai cu seamă din cauza distanței imense. O mulțime de echipe, din Anglia și din alte țări europene, au refuzat propunerea australienilor, moment în care aceștia s-au gândit să încerce și în Cehoslovacia. Mai întâi au invitat-o pe Sparta, care a refuzat pe motiv că are programul încărcat. Apoi pe Slavia, care, la rândul ei, a răspuns negativ. A treia încercare a federației de la Antipozi avea să fie reușită. AFK Vrsovice a acceptat invitația, ocazie cu care s-a rebranduit ca Bohemians, denumire aleasă pentru a reprezenta mai bine teritoriul cehoslovac. „Echipa a decis să meargă în Australia. A luat câțiva jucători de la națională și s-a dus. Din câte știu, noi am fost primul club din Europa Continentală care a jucat în Australia”, povestește un fan al lui Bohemians.
Turneul australian a durat patru luni și a fost un succes. Praghezii au jucat 20 de partide (19 în Australia și una în Ceylon, actuala Sri Lanka), dintre care au câștigat 15 și au pierdut doar trei. La plecarea de la Antipozi, straff-ul lui Bohemians a primit doi canguri de la guvernul australian, cadou pentru Tomas Garrigue Masaryk, fondatorul și primul președinte al Cehoslovaciei. Un jucător, Havlin pe numele său, a fost responsabil pentru transportul cangurilor, care au ajuns în siguranță la Praga și i-au fost prezentați lui Masaryk. Acesta i-a donat unei grădini zoologice din oraș, iar după consumarea ineditului episod, cei de la Bohemians și-au însușit cu mândrie apelativul Klokani, care înseamnă „cangurii” în limba cehă.
2005, anul în care fanii au reînființat clubul intrat în faliment

Spiritul boem al clubului a reprezentat dintotdeauna o atracție pentru suporterii revoltați de ce se întâmplă în jurul lor. „În perioada comunistă, Sparta și Dukla erau echipele aparatului de stat. Pentru cei care nu se împăcau cu regimul exista Bohemians, club care nu avea legături cu comunismul. Eram îmbrăcați în tricourile noastre verzi, deci nici măcar culoarea nu te ducea cu gândul la socialism”, explică unul dintre suporterii „cangurilor”. Atitudinea mai degrabă ostilă față de regimul totalitar din Cehoslovacia le-a creat destule probleme „alb-verzilor”. Spre exemplu, în 1987, atunci când autoritățile au găsit-o pe Bohemians singura vinovată de gestionare defectuoasă a finanțelor, în ciuda faptului că și alte formații din Cehoslovacia comiseseră infracțiuni similare.
Dar cel mai dificil episod din istoria „cangurilor” s-a petrecut în acest mileniu. Mai exact, în 2005, când clubul a fost la un pas să dispară. Din cauza unui management prost, întins pe o perioadă de zece ani, Bohemians a intrat în faliment, iar la jumătatea sezonului 2004-2005 a fost exclusă din liga a doua, unde evolua pe atunci. Cum un necaz nu vine niciodată singur, proprietarul lui FC Strizkov, o grupare obscură din suburbiile capitalei, a închiriat numele „Bohemians”, cu tot cu emblemă și culori. Evident, fanii „cangurilor” nu aveau cum să accepte o asemenea inginerie, așa că au reacționat prompt. S-au organizat rapid într-o asociație, iar cu ajutorul prietenilor de la FC. St. Pauli și Bohemian Dublin au strâns trei milioane de coroane cehești (circa o sută de mii de euro), sumă cu care au achitat o parte dintre datoriile vechii societății și au reînființat clubul.
Citește și: Clubul simbol al toleranței, ai cărui fani se luptă cu rasismul și discriminarea sexuală
Astăzi, noua grupare are palmaresul, joacă pe stadionul Dolicek și e considerată unanim drept succesoare a echipei originale, înființate la începutul secolului trecut. Ba chiar evoluează în prima ligă neîntrerupt din 2013, iar în actualul sezon ocupă un loc confortabil la mijlocul clasamentului. În plus, suporterii dețin în jur de 15% dintre acțiunile lui Bohemians 1905, ceea ce le oferă un cuvânt de spus când vine vorba despre managementul clubului. „Acel moment greu a întărit familia Bohemians. L-aș compara cu puciul anti-comunist din noiembrie 1989, când unitatea și speranța într-un viitor fără minciună erau atât de puternice încât oamenii se sprijineau unii pe alții”, rememorează un alt suporter al echipei.
Președintele clubului este legendarul Antonin Panenka, cel care a evoluat pentru „canguri” timp de 23 de sezoane, începând cu vârsta de nouă ani. De altfel, modul surprinzător în care Panenka a executat acel penalty memorabil cu Germania de Vest, în finala Europeanului din 1976, fusese, de fapt, exersat ani de-a rândul pe arena din sud-estul capitalei Cehiei. În 1981, mijlocașul cehoslovac a părăsit echipa și s-a dus în Austria, la Rapid Viena, ratând astfel singurul titlu din existența lui Bohemians, obținut doi ani mai târziu, în 1983. În același an, cel mai bun din istoria praghezilor, gruparea din cartierul Vrsovice ajungea în semifinalele Cupei UEFA, unde era eliminată de Anderlecht. „Cangurii” au fost aproape să câștige din nou campionatul în 1985, când au strâns același număr de puncte ca Sparta, dar au încheiat pe doi din cauza golaverajului mai slab. Fanii mai în vârstă sunt și azi convinși că regimul comunist, supărat pe Bohemians, a contribuit decisiv la ratarea acelui titlu.
Dolicek, mai mult decât un stadion

„Stadionul Dolicek aparține clubului, iar Bohemians e legat de Dolicek. Dacă spunem «Dolicek», toți știm că ne referim la Bohemians. Dacă spunem «Bohemians», oamenii automat se gândesc la Dolicek. Sunt legate între ele, ca doi gemeni”, explică Panenka ce înseamnă arena din Vrsovice pentru suflarea „cangurilor”. Cu o capacitate de doar cinci mii de locuri, stadionul a fost deschis în primăvara lui 1932, în momentul în care clubul câștigase atât de mult în popularitate – în special datorită succesului din turneul australian – încât vechea arenă, aflată lângă o fabrică din cartier, devenise neîncăpătoare. De atunci, Dolicek a devenit casa lui Bohemians, cu o excepție: sezoanele 2010-2011 și 2011-2012, când praghezii nu au putut evolua aici din cauză că stadionul nu îndeplinea condițiile prevăzute de Federația Cehă.
Cât n-a avut voie să joace pe propriul teren, Bohemians s-a mutat pe Eden, arena rivalei Slavia, aflată la două stații de tramvai și doar câteva sute de metri depărtare. Dar fanii echipei n-au privit cu ochi buni mutarea, fie ea și temporară. Asistența a scăzut dramatic în acei doi ani. „Nu vom renunța la Dolicek. Dolicek, mai mult decât un stadion!”, au protestat ei, nemulțumiți de situație. „Fiecare oraș are un simbol” a fost mesajul de pe un banner afișat de ultrași, care au juxtapus stadionul Dolicek cu simboluri precum Statuia Libertății, Turnul din Pisa și Turnul Eiffel. Praghezii s-au întors pe Dolicek abia după ce au retrogradat din prima ligă, însă suporterii au fost fericiți. După doi ani în care mulți dintre ei boicotaseră jocurile echipei favorite, puteau în sfârșit să revină pe arena de suflet, una învechită și înghesuită, însă cu un farmec aparte.
Pe Dolicek se bea multă bere, se fumează iarbă, iar atmosfera e mereu relaxată. Nimeni nu e încrâncenat, indiferent de rezultatul de pe tabelă. Fotbalul e doar un pretext pentru a bea bere și a petrece timp cu prietenii. „Am început să merg la meciurile lui Bohemians în 2003. La pauzele meciurilor, lumea își rulează liniștită jointurile”, povestește un fan al echipei pentru VICE.
Bob Marley și steagul lui Bohemians, la metroul din Praga

Un alt fan spune că, în Cehia, „Sparta e clubul sistemului, Dukla e al armatei, Slavia e al studenților, în timp ce Bohemians e al «mișcării underground»”. Însă Bohemians nu e un club exclusivist. E loc pentru toată lumea pe micuțul stadion din Vrsovice: „În tribunele noastre vezi copii mici, femei, bătrâni. Nu e ca la Sparta sau Banik Ostrava, unde o să întâlnești doar bărbați cefoși și chei”, completează un alt suporter, tot pentru VICE.
Citește și: Ascensiunea de Football Manager a clubului înființat de refugiații kurzi din Suedia
După căderea comunismului, fanii lui Bohemians, veniți din toate mediile sociale, au devenit cunoscuți pentru pozițiile lor categorice anti-fascism și anti-rasism. Un studiu al profesorului de științe politce Jan Charvat, de la Universitatea Charles din Praga, concluziona că punkerii anti-rasiști din Cehia sunt impulsionați, în principal, de trei lucruri: muzică, cluburi de skinheads și echipa Bohemians 1905. Deloc surprinzător, suporterii „cangurilor” au fost printre primii din Europa de Est care au afișat mesaje de susținere pentru refugiați. „Bohemka (n.a. – denumirea folosită pentru fanii clubului) împotriva rasismului!” se putea citi pe un banner afișat la partida cu Usti nad Labem, disputată pe Dolicek, în octombrie 2006. Altădată, în 2007, fanii de pe Dolicek au lipit în metrourile din Praga postere cu Bob Marley jucând fotbal și cu steagul clubului pe fundal, ca măsură de protest față de două demonstrații neo-naziste din capitala Cehiei.
Acțiunile similare au continuat și în următorii ani. În 2015, în plină criză a migranților și într-o țară mai degrabă ostilă acestora, suporterii lui Bohemians au organizat la Praga un turneu pentru refugiați, sub sloganul „Love football, hate racism!”. În același an, la o partidă de acasă cu Jablonec, au afișat mesajul „Refugees Welcome!”, ca răspuns la un banner islamofob al ultrașilor oaspeți. Chiar dacă atitudinea fanilor nu e întotdeauna unitară, mai ales că Bohemians e una dintre echipele cu destui suporteri în Cehia, filosofia de viață a susținătorilor clubului e cel mai bine surprinsă de un american îndrăgostit de club. În 2009, acesta spunea că „sunt extrem de incluzivi. E singura echipă din Cehia unde am văzut suporteri de culoare, asiatici sau țigani, care vin la meciuri și stau lângă localnici.”