Fotbalul e un sport inegalabil și pentru că are capacitatea să te poarte în grabă de la o stare la alta, uneori pe parcursul unui singur minut. Răsturnările de scor sau golurile marcate în ultima secundă provoacă emoții imprevizibile, nu doar suporterilor din întreaga lume, ci și oamenilor implicați direct în fenomen. Consecința? Nașterea unor rivalități strașnice.

Exemple sunt nenumărate, de la Pele versus Eusebio sau Cruyff versus Beckenbauer până la cele mai apropiate zilelor noastre, precum Zidane contra Materazzi ori Mourinho contra Guardiola. De regulă, toate aceste rivalități se mențin în limite rezonabile. Dar în cazul disputei dintre Gérard Houllier și David Ginola, care a început brutal într-o seară de toamnă din 1993, lucrurile au escaladat spectaculos.

Pe 17 noiembrie 1993, Franța pregătită de Gérard Houllier a întâlnit-o pe Bulgaria, la Paris, în ultimul joc din preliminariile Mondialului american. Ca să se califice în SUA, „cocoșii” aveau nevoie doar de un egal în fața vecinilor noștri. Iar la intrarea în minutul 90, oamenii lui Houllier erau în grafic, după ce Cantona deschisese scorul în minutul 31 și Emil Kostadinov egalase până la pauză.

Însă lucrurile aveau să se schimbe în doar câteva secunde. Când francezii au primit o lovitură liberă aproape de colțul terenului, Guerin a jucat scurt la Ginola, în ideea de a ține cât mai mult de minge, departe de propriul careu. Numai că David Ginola, care intrase pe gazon în minutul 69, în locul lui Jean-Pierre Papin, avea alte planuri. A simțit că-i poate surprinde nepregătiți pe bulgari, așa că a preluat mingea, a driblat scurt un adversar, după care a centrat. Foarte slab, din păcate pentru ai săi.

Balonul a ajuns pe partea opusă, la Kremenliev, care a declanșat un contraatac fulgerător. Din câteva pase, mingea a ajuns aproape de careul francez, la același Kostadinov, care a controlat excelent și, deși în unghi și cu fundaș în spate, a tras perfect, sub bara porții apărate de Lama. 2-1 pentru Bulgaria, o adevărată dramă pentru întreaga Franță, învinsă și eliminată în extremis.

Rezumatul dramei Franței din noiembrie 1993

La interviul de la final, Gérard Houllier a descris meciul ca „cel mai catastrofal scenariu imaginabil” și a izbucnit la adresa lui Ginola. „Am fost aproape de calificare, dar am fost înjunghiați în spate în cel mai prost moment cu putință. Ginola a centrat în loc să țină de minge, iar asta i-a permis Bulgariei să ne prindă pe contraatac”, a tunat antrenorul.

După 24 de ore, când șocul se mai diminuase, toată lumea se aștepta ca furia lui Houllier să se mai domolească. În fond, regula nescrisă a tuturor antrenorilor este să nu nominalizeze vinovați la eșec, cel puțin nu cu atâta vehemență. Însă selecționerul francez a continuat să-l acuze fără menajamente pe Ginola pentru ratarea calificării. L-a numit chiar „asasinul echipei”, afirmând că ce a făcut la acea fază din minutul 90 este o „crimă” la adresa coechipierilor săi.

Vorbele dure ale lui Gérard Houllier și-au găsit ecou în toată țara. În scurt timp, David Ginola avea să fie rebotezat drept „asasinul fotbalului francez”, atât de presă, cât și de fani. Cu această etichetă pe frunte, mijlocașul a fost nevoit să părăsească Franța. A lăsat-o pe PSG și s-a mutat în Anglia, unde avea să evolueze tot restul carierei sale. Pentru echipa națională avea să mai apară doar sporadic în următoarea perioadă, iar în 1995, la doar 28 de ani, a jucat ultima dată pentru „cocoși”.

După ratarea Mondialului, Houllier a părăsit postul de selecționer al Franței. Avea să continue să antreneze echipele de tineret ale „cocoșilor” până în 1998, când a preluat-o pe Liverpool, în Premier League. Adică în același campionat cu David Ginola. De-a lungul anilor, cei doi s-au întâlnit în câteva rânduri, dar fără să-și vorbească sau să aibă vreo tentativă de împăcare. Fiecare dintre ei se simțea nedreptățit de acțiunile celuilalt.

Cariera lui David Ginola a fost marcată de acea greșeală făcută în partida cu Bulgaria. Fotografie via Twitter

În anul 2000, Ginola scria în autobiografia sa că încă e bântuit de acel „asalt verbal” al lui Houllier. „Crima mea din acel meci a fost că am centrat prea lung pentru Eric Cantona”, mai spunea fotbalistul, pe atunci la Tottenham, adăugând că acel moment îl va urmări toată viața. „O persoană mai slabă ar fi fost distrusă”, a adăugat Ginola, care, conform propriilor spuse, nu s-a bucurat în 1998, când Franța a devenit campioană mondială.

Șase ani mai târziu, eroul negativ din acea noapte de pe Parc des Princes părea să fi depășit cel mai delicat moment al carierei. „A fost cu multă vreme în urmă. Da, am făcut o greșeală. De atunci însă, Franța a câștigat Mondialul și Europeanul”, spunea Ginola într-un interviu. Însă conflictul era departe să se încheie.

În 2011, Gérard Houllier a ieșit din nou la atac. Trecuseră aproape 20 de ani de la golul lui Kostadinov, dar tehnicianul francez nu uitase și nu iertase. Într-un volum intitulat „Secretele antrenorilor”, semnat de Daniel Riolo și Christophe Paillet, Houllier l-a criticat încă o dată pe Ginola. Pentru acea fază blestemată din partida cu Bulgaria, dar și pentru că înaintea acelui joc i-a vorbit de rău pe colegii săi, Eric Cantona și Jean-Pierre Papin.

„Am greșit că nu l-am dat afară din lot atunci. Aime Jacquet, secundul meu, m-a oprit s-o fac”, a afirmat antrenorul, care l-a numit „bastard” pe fostul său jucător. Revoltat, Ginola l-a dat în judecată pe Houllier pentru defăimare, însă în aprilie 2012 a pierdut procesul.


Citește și: Cum a doborât-o PSG pe Real Madrid în 1993, într-o noapte magnifică pentru toți parizienii


Antipatia dintre cei doi a rămas de actualitate și în următorii ani. În 2015, Gérard Houllier și-a adus iar aminte de Ginola, într-un interviu pentru un radio din Franța. „Înainte de meciul acela cu Bulgaria, el a declarat în presă că ar trebui să fie titular în locul lui Cantona și Papin. Cu toții am suferit după jocul ăla, nu doar Ginola.”

Pe fază, fostul fotbalist a sunat la postul respectiv de radio și a cerut un drept la replică. Ginola a susținut că Houllier minte, pentru că el nu le-a spus niciodată jurnaliștilor c-ar trebui să joace în primul 11 în locul foștilor săi colegi. „N-o să-i permit unui om ca el să-și bată joc de tot ce-am făcut în carieră. A arătat slăbiciune în toți acești ani. E ușor să spui că Ginola e criminal, dar în fotbal câștigi sau pierzi în 11. Eu am pierdut singur”, a mai spus, mâhnit, „Gin”.

Mai târziu, într-un interviu acordat FourFourTwo, fostul star al lui Newcastle și Tottenham a vorbit din nou despre coșmarul din 17 noiembrie 1993, spunând că atunci s-a simțit abandonat inclusiv de colegii săi de la națională. „N-au spus nimic după meci, s-au ascuns după faptul că am fost scos singurul vinovat”, s-a plâns Ginola.

Anii au trecut, iar Gérard Houllier a ajuns la 71 de ani. Ginola are și el o vârstă, 52 de ani. Plus doi copii, o carieră de actor, una de analist TV și câteva afaceri. Cei doi tot nu s-au împăcat, poate că nici n-o vor face vreodată, dar măcar atacurile verbale au încetat. Ba mai mult, David Ginola spunea, cu doi ani în urmă, că poate ar ieși cândva la o cafea cu fostul selecționer. Deocamdată, totul se află doar la stadiul de proiect. Până să-și dea mâna și să-ngroape securea războiului, mai durează. Sunt 26 de ani de când s-au certat.  

Comentarii