Dincolo de Liga 1, Liga II, FCSB, CFR ,Dinamo și Rapid, există încă o față a fotbalului românesc. Este vorba despre fotbalul pasionaților, al oamenilor care se folosesc de acest sport pentru a se distra, dar și pentru a duce mai departe bucuria născută pe maidane. Mai mult sau mai puțin talentați, jucătorii din ligile de amatori se prezintă vinerea sau sâmbăta pentru a-și măsura forțele pe terenuri denivelate, dar pe care ei dau tot ce au mai bun. Să asiști la un meci de amatori după o partidă de Liga 1 e ca și cum te-ai duce în vizită la bunicii de la țară, după ce ai luat masa cu șefii de la corporație.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează fotbalul amator și ce îi motivează pe cei care-l practică, am stat de vorbă cu Bogdan Albu. Trecut pe la juniorii Chindiei Târgoviște și la un pas să ajungă la Concordia Chiajna, Bobo, așa cum îl strigă prietenii și colegii, a jucat ani buni și pentru Petrolul Târgoviște. De stadionul Petrolului poți da atunci când ieși din Târgoviște spre Mănăstirea Dealu și în diminețile călduroase de vară este semnalizat de fetele care așteaptă la marginea șoselei. Doar că Petrolul s-a desființat în 2019, din cauza problemelor financiare, iar Bobo joacă acum la Victoria Comișani.
The Playmaker: La ce vârstă te-ai apucat de fotbal?
Bobo Albu: Am jucat fotbal de când mă știu, dar am început o carieră în cadru organizat pe când aveam 10-12 ani. Destul de tarziu, mai ales că, în copilarie, fotbalul era unicul mod în care îmi petreceam timpul liber.
Care e cel mai inalt nivel la care ai jucat?
Am luat parte și la activitățile unor echipe de Liga a III-a, dar în cea mai mare parte a carierei am evoluat în cadrul gupelor de juniori și în ligile județene. Fotbalul a primat pentru mine doar până pe la 19 ani, așa că n-am avut timp să ajung la un nivel foarte ridicat. Apoi, au fost altele prioritățile mele.
Ce s-a întâmplat după juniorat? De ce nu ai făcut pasul către un nivel mai ridicat?
Imediat după terminarea junioratului, au fost discuții pentru un transfer la Concordia Chiajna, dar la momentul respectiv am avut de ales între cariera de profesionist și continuarea studiilor. Așa că am ales să merg la facultate. Din acel moment fotbalul a rămas în planul secund, ca simplă pasiune.
Care sunt fotbaliștii alături de care sau împotriva cărora ai jucat, iar apoi au ajuns să fie cunoscuți?
Pe când eram junior la Chindia, Școala de Fotbal Gică Popescu a fost dezafiliată, iar o mare parte dintre copiii de perspectivă, care fuseseră aleși din toată țara de către cei de la academie, au fost relocați la Târgoviște. Acest parteneriat dintre Gică Popescu și Chindia a stârnit multe controverse pe plan local. Destulă lume a acuzat că se urmăresc interese personale cu ajutorul fondurilor pe care municipalitatea le alocase fotbalului.
Oricum, în acel context am ajuns să am colegi care au continuat în fotbal și au cariere de succes. Doi dintre ei ar fi Alex Băluță și Bogdan Gavrilă, amândoi fotbaliști foarte talentați, care au jucat la echipe precum Dinamo, Petrolul, U Craiova sau Slavia Praga. Alex a ajuns chiar și la prima reprezentativă a României. Amândoi erau foarte talentați, iar diferența dintre ei a fost făcută de ambiție, nu de talent.
Gavrilă era tehnic și avea un picior stâng de invidiat, dar Băluță a fost mereu foarte dedicat și nu o lăsa niciodată mai moale. De aceea a și reușit să ajungă la cel mai înalt nivel. Cei mai buni adversari de care am dat au fost Romario Benzar, Alexandru Buzbuchi și Valentin Cojocaru.
Cum e fotbalul la liga a patra si a cincea?
Fotbalul în ligile inferioare are un farmec aparte și deși nivelul tehnic este vizibil mai scăzut decât în fotbalul profesionist, pasiunea și dorința de victorie sunt de multe ori mai mari. Principala diferență fata de ligile de fotbal amator din străinătate este infrastructura, care de cele mai multe ori lipsește cu desăvârșire pe asa-zisele stadioane comunale.
De asemenea, corupția este binecunoscută și chiar tolerată de cei mai mulți participanți la competiții. Există multă pasiune, dorință de evoluție, dar astea sunt umbrite de corupție și de metehnele vechi ale unor oameni care pun interesele proprii înaintea progresului general. Cred că ligile fobalului mic sunt o metaforă destul de bună pentru a descrie și starea actuală a societății noastre.
Citește și: INTERVIU | Florentin Petre, despre viața în izolare, amintiri din derby-uri și singurul regret din carieră
Apropo de corupție, ai jucat în meciuri prietenești?
În zece ani de fotbal județean, cu siguranță am vazut multe astfel de meciuri. De cele mai multe ori, n-am jucat atunci când știam că se fac manevre. Dar meciurile prietenești sunt printre cazurile fericite, pentru că pricipalele focare de corupție țin de arbitraje și de aranjamentele care se fac la nivelul asociațiilor județene de fotbal.
Există motivație financiară la nivelul acesta?
Surprinzator, multe echipe investesc sume importante deși potențialul câștig financiar este pur simbolic. Pentru jucători nu e neapărat rău. La nivelul ligii a patra din Dâmbovița, una destul de modestă în comparație cu Prahova, București, Ilfov sau Argeș, sunt salarii de până la 1000 – 1500 de lei lunar. Asta la echipele care vizează promovarea în Liga a III-a. Sigur că există și destule echipe care nu plătesc jucătorii, iar fotbaliștii de acolo joacă doar din pasiune.
Cum sunt antrenamentele? De câte ori va vedeți pe săptămână și cât de intens vă pregătiți?
În contextul pandemiei, a fost imposibil să participi la acțiuni comune ale echipelor. Sunt curios cum vor reacționa jucătorii amatori după această situație și câte echipe vor avea capacitatea să continue la același nivel. Cred că la foarte multe cluburi se va pune problema sistării existenței. Înainte de pandemie, foarte puține dintre participantele în cele trei ligi județene aveau antrenamente organizate.
Acum joc pentru Victoria Comișani, echipa comunei în care am copilărit. După desființarea Petrolului, ne-am strâns câțiva prieteni sau colegi de la juniori și încercam alaturi de cei care erau deja aici să promovăm în primul eșalon județean. Dar suntem oameni cu programe de lucru diferite, cu priorități care variază de la caz la caz, așa că nu ne vedem pentru antrenamente. Ne întâlnim doar la meciuri.
Ești și jucător de minifotbal. Care sunt diferențele față de fotbalul pe teren mare? Cum crezi că se explică rezultatele mult mai bune ale românilor la minifotbal decât pe teren mare?
Da, joc și pentru Mustang Forte, una dintre favoritele la câștigarea campionatului de minifotbal din județul Dâmbovița. Diferențele sunt foarte mari intre fotbalul clasic si minifotbal. Tipul de efort este diferit, minifotbalul se bazează foarte mult pe agilitate, ruperi de ritm și nu pe anduranță, cum este cazul fotbalului pe teren mare. Cred că rezultatele bune din minifotbal sunt și ele o cauză a scăderii interesului pentru fotbalul pe teren mare.
Mulți pasionați care au trebuit să se lase de fotbal s-au refugiat în versiunea asta a sportului, în minifotbal, mai ales odată cu dispariția multor echipe de tradiție din fotbalul nostru. Totodată, după ce s-a schimbat conducerea FRF-ului, minifotbalul a primit fonduri consistente și asta a ajutat mult. România a putut să avanseze atât de mult la nivel internațional, la minifotbal, pentru că acest sport acordă importanță mai mare atuurilor decât slăbiciunilor fotbaliștilor români: îți trebuie tehnică, execuție, sclipire și nu sunt atât de importante pregătirea fizică, tactică și profesionalismul desăvârșit. Chiar și în contextul ăsta, performanțele românilor la minifotbal sunt absolut lăudabile, în opinia mea.
Cum vezi trecerea de la fotbalul pe maidan la cel jucat pe consola? Crezi că, pe termen lung, va disparea interesul copiilor pentru fotbalul real?
Sunt foarte pasionat și de fotbalul jucat pe consolă și asta m-a ajutat enorm de-a lungul pandemiei. Doar așa am reușit să am parte de ceva fotbal, chit că a fost virtual. Oricum, văd dezvoltarea tehnologiei ca pe o arma două tăișuri pentru fotbal. Computerizarea asta poate ajuta la dezvoltarea și perfecționarea ideilor tactice, la monitorizare și așa mai departe, dar pe viitor i-ar putea îndepărta pe copii de dorința de a reuși ca profesioniști. Dar sunt optimist și cred totuși că interesul pentru fotbal nu va dispărea niciodată. Fotbalul naște o pasiune atât de puternică, încât puține sunt cazurile în care ea nu este transmisă mai departe către copii.
În România, cred că scăderea interesului față de fotbal este cauzată de managementul defectuos și de corupție, nu de apariția e-sports. Fotbalul real și cel virtual pot conviețui într-un mod productiv pentru ambele arii.
După tot ce ai văzut și ai trăit la nivel de juniori și în ligile inferioare, ți-ai îndemna copiii să facă fotbal în România?
Cu siguranță! Transmiterea pasiunii în cadrul familiei rămâne principalul mod prin care fotbalul supraviețuiește. Sigur că în România e greu să găsești un club serios, care să ofere copiilor șansa de a crește într-o mentalitate profesionistă și care să-i pregătească pentru o carieră de succes. Cu toate astea, cred că fotbalul, la fel ca alte sporturi de echipă, ajută orice copil să fie altruist și să pună preț pe relațiile cu ceilalți oameni.
