Iarna lui 1995 a fost una dintre cele mai grele și lungi din ultimii zeci de ani. Temperaturile s-au menținut constant sub minus zece grade, ninsorile abundente au început încă din luna noiembrie, iar stratul de zăpadă a atins, în București, și 40 de centimetri. Într-un asemenea peisaj, pe 6 decembrie, Juventus Torino ateriza într-o capitală a României aflată sub nămeți, pentru partida cu Steaua, din ultima etapă a grupei C a Ligii Campionilor. Din cauza capriciilor vremii, care le-au îngreunat zborul, torinezii, pregătiți de legendarul Marcello Lippi, soseau la București abia la ora 16, cu doar cinci ore și jumătate înaintea jocului.

Deja calificați în sferturile competiției, campionii la zi ai Italiei au venit în România fără o serie de vedete, precum Gianluca Vialli, Angelo Di Livio, Paulo Sousa, Pietro Vierchowod și Alessio Tacchinardi. „Avem campionat greu, iar aici e iarnă siberiană”, a explicat Lippi numeroasele absențe din lotul „Bătrânei Doamne”. Italianul știa ce știa. Deși cu trei zile în urmă o demolase pe rivala din oraș, Torino, cu 5-0, Juventus ocupa abia poziția a cincea în Serie A, la șase lungimi de liderul Milan.

În schimb, Steaua lui Dumitru Dumitriu domina autoritar campionatul României în acea perioadă. „Militarii” stăteau confortabil pe primul loc, cu opt puncte peste Rapid, și priveau meciul cu Juventus ca pe o revanșă – după înfrângerea drastică de la sfârșitul lui septembrie, 0-3, pe Delle Alpi –, dar și ca pe o oportunitate de a obține un rezultat istoric pentru club. Cu cinci puncte adunate în precedentele cinci partide, roș-albaștrii erau deja eliminați din competiție. Borussia Dortmund, aflată pe poziția a doua în grupă, avea deja opt și stătea mai bine la rezultate directe cu roș-albaștrii, după ce câștigase cu 1-0 în Germania și remizase, 0-0, la București. Chiar și așa, posibilitatea de a a o învinge pe marea Juventus era o miză suficient de mare pentru steliști.

Fotbal la -12 grade, pe un teren înzăpezit

Embed from Getty Images

Înaintea partidei, s-au făcut eforturi uriașe pentru curățarea suprafaței de joc, însă viscolul necontenit a făcut (aproape) inutilă truda organizatorilor. La startul jocului se înregistrau -12 grade, vântul bătea crâncen, iar terenul era în întregime acoperit de zăpadă. „Țin minte că Moreno Toricelli a venit la noi și ne-a întrebat cu ce ghete să joace pe terenul ăla. Noi aveam încălțări pentru gheață, cu crampoane mici și dese din cauciuc. El a jucat, până la urmă, cu niște crampoane normale”, rememora Bogdan Stelea, portarul Stelei în acea seară. De altfel, goalkeeperul român era una dintre piesele de bază ale militarilor. Revenit în acea vară în țară, după o experiență în Turcia, la Samsunspor, Stelea apărase în toate cele șapte partide (inclusiv cele din turul preliminar, cu Casino Salzburg) din campania europeană a roș-albaștrilor. Evoluase excelent și primise gol doar în trei dintre ele: acel 0-3 cu Juventus, un 0-1 cu Dortmund și un 1-1 cu Rangers, toate în deplasare.

„Stelică” nu era singurul nume cu rezonanță din lotul echipei din Ghencea. Toni Doboș, căpitanul echipei în acea partidă, și Daniel „Tătuca” Prodan, autorul golului din victoria cu Rangers de pe Ghencea, formau cuplul de apărători centrali, Constantin Gâlcă era „creierul” de la mijlocul terenului, unde juca alături de experimentatul Damian Militaru, iar Ion Vlădoiu era arțăgosul vârf al steliștilor. Din păcate, antrenorul Dumitru Dumitriu avea doi absenți de marcă în acea seară: Marius Lăcătuș, suspendat, și Adrian Ilie, accidentat.

Chiar și așa, Steaua, cu puștii Sabin Ilie, Laurențiu Roșu și Narcis Răducan pe bancă, spera să profite de aparentul dezinteres al italienilor și să obțină un succes de palmares. „De Moș Niculae, Juve ia bătaie!”, scandau, încrezători, cei aproximativ 2700 de suporteri zgribuliți prezenți pe stadionul Ghencea.


Citește și: Marius Lăcătuș, șeptarul de poveste: lobul care i-a amuțit pe scoțieni și execuțiile de artist ale „Fiarei”


Un penalty refuzat și „nebunia” lui Vlădoiu

Embed from Getty Images

Pe lângă jucătorii care n-au făcut deplasarea la București, Lippi i-a lăsat pe bancă și pe titularii Angelo Peruzzi și Alessandro Del Piero. Totuși, pe teren s-au aflat de la început fotbaliști de clasă, ca Ciro Ferrara, Didier Deschamps, Antonio Conte sau Fabrizio Ravanelli. Ultimul a avut și prima șansă de a deschide scorul, în minutul doi, însă Stelea s-a opus. Cinci minute mai târziu, Pessotto a șutat din marginea careului, însă goalkeeperul român a fost din nou la post. După această ocazie, italienii s-au mulțumit să se apere și să evolueze la trecerea timpului, iar inițiativa au preluat-o roș-albaștrii, care s-au adaptat mai repede la condițiile precare de joc. Gâlcă, din lovitură liberă, Vlădoiu, cu o boltă de la 30 de metri, și Iulian Filipescu, la un pas să împingă mingea în poartă după o lovitură de cap a lui Ronald Nagy, au fost aproape să dezghețe tabela. N-au reușit, așa că s-a intrat la cabine cu un scor alb, după o repriză în care italienii au părut că nu-și prea găsesc reperele pe o asemenea suprafață de joc.

După pauză, Juventus l-a introdus pe teren pe Del Piero, în timp ce la Steaua a intrat Roșu, în locul lui Ionel Pîrvu. Italienii au avut, din nou, prima oportunitate de a marca, prin Marocchi. Veteranul juventin l-a depășit pe Stelea, însă, aflat în unghi, n-a putut șuta spre poarta goală; a trimis mingea la marginea careului, de unde steliștii au recuperat-o fără probleme. După aceea, roș-albaștrii au preluat frâiele jocului și, după un șut în blocaj expediat de Nagy, au reclamat două penalty-uri în decurs de câteva minute. Mai întâi, Vlădoiu a pătruns în careu, dar a fost deposedat (regulamentar) în ultima clipă de Massimo Carrera. Apoi, în minutul 54, Doboș a dejucat pasul la ofsaid al italienilor, l-a driblat pe Rampulla, fiind agățat de portarul italian. Din nefericire pentru gazde, arbitrul austriac a considerat că libero-ul Stelei a simulat, așa că i-a acordat cartonaș galben. După meci, presa vremii a acuzat dur prestația centralului, considerat principalul responsabil pentru faptul că roș-albaștrii au ratat o izbândă istorică.

Peste alte cinci minute, austriacul avea să-l elimine justificat pe Ion Vlădoiu, după o intrare violentă a militarului asupra portarului Rampulla, în marginea careului lui Juventus. Rămași în zece, steliștii au continuat să atace, însă acțiunile lor au devenit tot mai palide. De partea cealaltă, chiar și cu un om în plus, torinezii au continuat jocul la „alibi”, fără să pună în pericol poarta lui Stelea. Așa că ultima jumătate de oră s-a scurs fără evenimente notabile. Bucureștenii au fost cel mai aproape de gol după o neînțelegere între Pessotto și Rampulla, chiar dacă Țiți Dumitriu a forțat pe final, trimițându-l pe teren pe Sabin Ilie, în locul lui Militaru. Fluierul final al lui Gerd Grabher a consemnat un 0-0 destul de „viu”, în ciuda condițiilor cumplite de joc. Ce-i drept, într-un meci în care Juventus n-a forțat deloc, fiind mai degrabă preocupată să evite accidentările. De altfel, speriați serios de iarna bucureșteană, torinezii au părăsit România imediat după terminarea partidei.

Rezumatul partidei

În acel sezon, băieții lui Marcello Lippi aveau să încheie pe doi în Serie A, în spatele lui Milan, dar să dobândească glorie europeană. După ce-au trecut în sferturi de Real Madrid și în semifinale de Nantes, torinezii au învins-o pe Ajax în finală, cucerind a doua Cupă a Campionilor din istoria clubului. În schimb, Steaua lui Dumitriu s-a impus lejer în Divizia A, iar în sezonul următor, după ce a trecut fără emoții de FC Bruges în turul preliminar, s-a calificat din nou în grupele Champions League.


Citește și: Stelistul rebel care a marcat pe Camp Nou: a fugit de Ceaușescu și a ajuns „regele petrecerilor” în Italia


Comentarii