Hammarby, gruparea romantică unde „iubirea reprezintă cel mai important lucru”, după cum spune un jurnalist suedez citat de ESPN, tocmai a câștigat derby-ul orașului Stockholm, în fața rivalei de-o viață Djurgardens. Cu acest succes obținut dramatic, în ultimele secvențe ale meciului, clubul din sudul capitalei Suediei s-a instalat nesperat în fruntea Allsvenskan, o postură aparte pentru „alb-verzi”. Și asta pentru că Hammarby, cu toate că a fost mereu una dintre cele mai iubite echipe din Scandinavia, nu e deloc obișnuită cu performanțele sportive. În istoria sa tumultuoasă de peste o sută de ani, caracterizată de numeroase suișuri și coborâșuri, clubul din cartierul muncitoresc Sodermalm a cucerit un singur trofeu: campionatul Suediei, în toamna anului 2001.
Izbânda surprinzătoare de la începutul secolului a venit neașteptat și pentru fani. „Atunci a fost haos în Stockholm. Nimeni nu a crezut că e posibil să luăm titlul. Noi nu câștigăm niciodată trofee, tocmai ăsta e farmecul de a fi suporter al lui Hammarby”, rememora Goran Rickmer, un susținător înfocat al „alb-verzilor”. Un alt fan, Peter Stempel, mărturisește că „și în ziua de azi, acel triumf se resimte ciudat. Nouă nu ne pasă de clasament, Bajen (n.a. – numele sub care sunt cunoscuți suporterii lui Hammarby) sunt oricum cei mai tari.” De altfel, „magia” grupării din sudul Stockholmului o reprezintă suporterii dedicați și pasionali, care fac din Hammarby „echipa perfectă de care să se îndrăgostească romanticii fotbalului”, așa cum o caracterizează jurnalistul britanic Michael Yokhin.
„Echipa tuturor”, cea mai susținută din toată Scandinavia
Clubul sportiv Hammarby IF s-a înființat în 1889, însă abia în 1915, odată cu construcția primului stadion în Stockholm, a apărut și secția de fotbal. În 1922, tânăra grupare din Sodermalm a jucat finala campionatului Suediei, pierdută în fața lui GAIS, însă apoi au urmat decenii întregi de mediocritate. Până la începutul anilor ’50, Hammarby s-a zbătut prin ligile inferioare din Suedia (a coborât chiar și în divizia a patra) și a stat în umbra marilor rivale din oraș, Djurgardens și AIK. Însă în ciuda lipsei îndelungate de rezultate și de expunere la cel mai înalt nivel, „alb-verzii” au reușit să atragă mereu simpatizanți – din toată Suedia, nu doar din Stockholm –, mai ales datorită faimei de „echipă a poporului”.
În timp ce Djurgardens e considerată gruparea elitelor din Suedia, iar AIK are reputația de „club singur împotriva tuturor”, Hammarby este echipa tuturor suedezilor. „În tribunele stadionului nostru sunt oameni de toate felurile. Unii de stânga, alții de dreapta, alții complet neinteresați de politică. Nu contează cine ești. Dacă o susții pe Hammarby, ești binevenit”, spune Mikael Haalbom, un fan devotat al clubului, într-un documentar realizat de COPA90. Cultura suporterilor lui Hammarby a fost influențată de fanii englezi și s-a dezvoltat puternic în anii ’70, imediat după ce echipa s-a mutat pe Soderstadion. Cu tribunele foarte apropiate de teren, arena din sudul Stockholmului a fost primul loc din Suedia în care suporterii au cântat organizat și au fluturat steaguri ale favoriților. De-a lungul acelui deceniu, perioadă în care Bajen au adus în peluză inclusiv o formație de samba pentru a le acompania cântecele, asistența la partidele lui Hammarby a crescut remarcabil. Soderstadion a devenit celebru și în afara Suediei, fiind considerată una dintre cele mai zgomotoase arene din lume.
Tradiția s-a păstrat până în ziua de azi. În 2016, 25 de mii de oameni au venit, în medie, la partidele lui Hammarby, ceea ce transformă trupa din Stockholm în cea mai susținută echipă din toată Scandinavia. Chiar și-n 2014, atunci când clubul se afla în a doua ligă, Hammarby a fost formația cu cea mai ridicată medie de spectatori din Suedia. „Hammarby e echipa fanilor de «vreme rea». Suntem foarte buni la asta”, explică aceste cifre formidabile o veche susținătoare a clubului, Katarina Kuick, în același documentar al celor de la COPA90.
Citește și: De pe străzile din Malmo printre zeii fotbalului: ascensiunea capriciosului Zlatan Ibrahimovic
Minunea din 2001 și coșmarul de la începutul deceniului
La sfârșitul anilor ’90, Hammarby a traversat o acută perioadă de criză financiară, care a dus-o aproape de faliment, iar în anul 2000 a fost la un pas să retrogradeze din Allsvenskan. Nimic nu anunța succesul incredibil din 2001. Mai ales că, la jumătatea anului, conducerea clubului l-a anunțat pe antrenorul Soren Cratz că nu-i va prelungi contractul care expira la finalul sezonului, pe motiv că echipa nu practică un fotbal îndeajuns de atractiv. Totuși, cu un spirit de luptă fantastic, din pretendentă certă la retrogradare, Hammarby a ajuns să joace în penultima etapă cu trofeul de campioană pe masă. O victorie acasă, pe Soderstadion, cu Orgryte le-ar fi adus „alb-verzilor” primul titlu din istorie. „Cu trei zile înaintea partidei, la antrenamente au venit să ne încurajeze în jur de 600-700 de fani”, își amintește cu emoție Kennedy Bakircioglu, una dintre legendele grupării din Stockholm. În 2003, Bakircioglu, fotbalist cu 14 selecții în naționala Suediei, a părăsit clubul. A jucat nouă ani în Grecia, Spania și Olanda (inclusiv la Ajax), însă a revenit la Hammarby în 2012, într-un moment de cumpănă, în care clubul înota fără direcție în a doua divizie.
Înaintea partidei de referință cu Orgryte, din 21 octombrie 2001, cererea de bilete era imensă. La stadion, cineva i-a oferit unui puști de 14 ani, Jonas Tigerstrand, patru mii de coroane suedeze (în jur de 400 de lire) în schimbul biletului său. Adolescentul a refuzat generoasa ofertă și nu avea să regrete nicio clipă decizia. Chiar dacă oaspeții au deschis scorul, Hammarby s-a impus cu 3-2, rezultat care a declanșat o noapte albă pe străzile din Stockholm. Aproximativ 70 de mii de fani au petrecut în centrul orașului, alături de jucători și staff. De la sărbătoare a lipsit tocmai artizanul ei, antrenorul Soren Cratz, care s-a dus acasă pentru a urmări meciul dintre Inter și AC Milan. „Regret că n-am fost acolo”, mărturisea, la zece ani după marele succes, tehnicianul suedez.
În următorii ani, Hammarby s-a menținut în elita fotbalului suedez. Însă în 2009, deși pornise la drum cu obiectivul de a se clasa în top patru, echipa a retrogradat din prima ligă. Revenirea în Allsvenskan părea o formalitate, dar gruparea din sudul capitalei Suediei avea să rămână în a doua divizie timp de patru ani. Cu toate astea, suporterii i-au rămas aproape și s-au înghesuit de fiecare dată în tribune pentru a-și susține favoriții. Promovarea a venit abia în 2014, cu larga contribuție a lui Bakircioglu, în același an în care Hammarby a părăsit Soderstadion pentru a juca pe mai modernul Tele2 Arena, pe care de atunci îl împarte cu rivala Djurgardens. „Dacă mă întrebai cu trei-patru ani în urmă, aș fi spus că noul stadion e mult prea mare pentru noi. Mă gândeam că ne ajunge o arenă de 18 mii de locuri și că 31 de mii sunt prea multe. Acum însă, îmi dau seama că nici Tele2 Arena nu e îndeajuns de încăpător pentru noi”, spune Katarina Kuick.
Citește și: Ascensiunea de Football Manager a clubului înființat de refugiații kurzi din Suedia
Marșul anual spre stadion, o tradiție la Hammarby
Odată cu mutarea pe Tele2 Arena, vizibilitatea și încasările clubului au crescut considerabil. Totuși, Hammarby n-a dat semne că poate deveni o echipă performantă, măcar la nivel național. După revenirea în prima ligă, „alb-verzii” s-au clasat de două ori pe poziția a 11-a și o dată pe a noua, în sezonul precedent. Succesele răsunătoare au venit tot în planul imaginii. În acești ani, „alb-verzii” și-au consolidat imaginea de club romantic – nu doar din cauza lipsei de trofee, ci și datorită stilului de joc ofensiv și plăcut ochiului. Această boemie (parcă) fără sfârșit face din Hammarby o formație extrem de atractivă în rândul tinerilor din capitala Suediei. Conform unui sondaj realizat în 2014, nu mai puțin de 580 de mii de oameni din Stockholm o susțin pe Hammarby.
În acest sezon, formația din cartierul Sodermalm s-a întărit serios, cu diverși fotbaliști veniți din campionatele din Danemarca, Olanda sau Turcia, precum și cu un vârf norvegian transferat de la Molde pentru 500 de mii de euro. Nu sunt bani mulți în comparație cu ce se întâmplă în marile campionate din Europa, însă pentru Allsvenskan reprezintă o sumă importantă. În plus, cu un tehnician nou pe bancă, fostul secund din sezonul precedent, care a implementat un fotbal bazat pe atac (echipa a marcat 15 goluri în primele șase runde), Hammarby ar putea anul acesta să încurce calculele hârtiei în campionatul Suediei, unde Malmo FF și AIK Stockholm pornesc ca mari favorite.
Dar chiar dacă asta nu se va întâmpla, un lucru e cert: fanii loiali ai clubului vor fi mereu lângă Hammarby. Anul acesta, înaintea primei partide de acasă din Allsvenskan, suporterii au mărșăluit de la Medborgarplatsen (cea mai mare piață din Stockholm, aflată chiar în cartierul Sodermalm) înspre stadionul Tele2 Arena. Marșul e o tradiție a fanilor „alb-verzi”, una care datează din 1998 și atrage, de regulă, și numeroși ultrași ai altor echipe din Europa. În jur de zece mii de fani entuziasmați și energici s-au adunat luna trecută, înaintea meciului cu Sirius. „Este atât de multă dragoste peste tot”, a spus, impresionată, Klara Sundholm, o tânără susținătoare a lui Bajen. Până la urmă, despre asta e vorba în fotbal, în orice colț al planetei s-ar juca.
