În urmă cu fix 70 de ani, în martie 1949, era fondată Raja Casablanca, echipa clasei muncitoare din cel mai mare oraș al Marocului, astăzi cea mai populară grupare sportivă din țară. Fanii „vulturilor verzi”, nominalizați de Ultras World ca fiind printre cei mai spectaculoși de pe planetă în anul 2018, au sărbătorit momentul printr-un show memorabil, desfășurat la complexul Oasis, centrul de pregătire al clubului:
https://www.facebook.com/Original.Ultra.Style/videos/471143086755198/
Manifestările pătimașe nu sunt o raritate în Maroc, o țară cu o cultură fotbalistică puternică, unde cluburi precum Raja, Wydad, Moghreb Tetouan sau FAR Rabat stârnesc pasiuni uriașe și sunt susținute de zeci de mii de suporteri fanatici.
Deloc surprinzător, din 2005, când au apărut primele grupări ultra, și până astăzi, fenomenul a crescut rapid în țara nord-africană. De la Rabat până la Agadir, fotbalul e o religie pentru ultrașii marocani, care au ca model scena din Italia și susțin că nu ar ezita să-și dea viața pentru culorile clubului.
Stadioanele, singurele locuri în care marocanii își pot striga nemulțumirile
Dar odată cu ascensiunea acestui fenomen vibrant s-au înmulțit și incidentele violente. La începutul acestui deceniu, scandalurile brutale între fani, adesea soldate cu răniți și chiar morți, deveniseră tot mai dese.
În ziua meciurilor, mulți localnici evitau să iasă din case de teama suporterilor recalcitranți, care se luptau pe străzi cu forțele de ordine și distrugeau tot ce întâlneau în cale. O lege care pedepsește aspru vandalismul în sport, adoptată în 2011, n-a avut aproape niciun efect pozitiv. Dimpotrivă.
Spre exemplu, în 2013, la un meci între Raja și FAR Rabat, 213 persoane au fost arestate, după o bătaie ca-n filme, cu bâte, pietre și săbii. Mai mult, în 2014, 150 de huligani ai lui Wydad Casablanca, supărați pe rezultatele favoriților și înarmați cu cuțite, au dat buzna la antrenamentul propriei echipe, pentru a se răfui cu jucătorii și antrenorul. Anul trecut, câțiva fani ai lui Raja au procedat asemănător, atacând cu pietre autocarul „verzilor”, care tocmai pierduseră un meci în deplasare.
În același timp, fanii cluburilor din Maroc, un stat conservator și controlat din scurt de regimul politic, au avut dintotdeauna aplecare spre proteste sociale. Încă din 1956, anul în care statul din nordul Africii și-a câștigat independența, stadioanele s-au transformat în locuri ideale pentru marocanii care simțeau nevoia să-și strige ofurile față de sistem.
În 2011, când a avut loc celebra „Primăvara Arabă”, ultrașii marocani – la fel ca cei egipteni, tunisieni sau libieni – au protestat zile întregi pe străzile marilor orașe. Deziluzionați, au cerut o țară mai democrată și accelerarea luptei anti-corupție, iar regele Mohamed al VI-lea a răspuns, într-o oarecare măsură, vocii energice din stradă.
Interdicția anti-ultrași a autorităților locale
Un moment critic pentru lumea ultra din Maroc a avut loc în aprilie 2016. Atunci, câțiva suporteri ai lui Raja Casablanca s-au bătut între ei, chiar pe stadion, iar în urma altercațiilor doi oameni și-au pierdut viața. Ca răspuns, Ministerul de Interne le-a interzis fanilor, pe termen nelimitat, să mai afișeze bannere și coregrafii, să fluture steaguri și chiar să cânte pe stadioane.
Interdicția, contestată luni la rând de ultrașii marocani, s-a menținut până spre sfârșitul lui 2017. Pentru a-i determina pe oficialii statului să renunțe la măsura restrictivă, fanii au ajuns chiar să boicoteze meciurile echipelor favorite. O mică „tragedie” pentru fotbalul de club marocan, care și-a câștigat faima peste hotare nu datorită nivelului de joc din campionatul național, ci tocmai datorită entuziasmului și creativității suporterilor.
În ultimii doi ani, scena ultra din Maroc a devenit tot mai preocupată de problemele sociale din țară. Grupările de suporteri, formate în majoritate din tineri răzvrătiți și nemulțumiți de lipsa oportunităților economice din propria țară, au început să fie tot mai vocale la adresa autorităților.
La adăpostul anonimității pe care o oferă peluzele ticsite de oameni, ultrașii au posibilitatea să se manifeste împotriva conducerii țării, fără să-și riște libertatea.
„În Maroc nu e simplu să protestezi pe străzi. Există o teamă istorică în sensul ăsta, așa că tinerii nu prea o fac. Protestele pe stadion sunt un mod de a evita arestările”, explică un fost ultras al lui Raja Casablanca. Ca dovadă, diverși jurnaliști și activiști din Maroc au fost amendați și chiar închiși pentru că au vorbit public despre problemele din țara lor.
Răzvrătirea și maturizarea din ultimele luni
În 2017, Gruppo Aquile – o facțiune ultras care susține clubul Raja – a creat un cântec devenit „viral” pe stadioanele din Maroc și nu numai. Se cheamă „F’ Bladi Delmouni”, adică „Asuprit în țara mea”, iar versurile reprezintă o adevărată revoltă a tineretului față de situația complicată din țară și față de „somnul” autorităților.
Ultimele versuri ale cântecului sunt elocvente: „Ați furat bogăția țării/ Ați împărțit-o cu străinii/ Distrugând o generație întreagă”. Atât de bine a prins compoziția manifest a ultrașilor lui Raja, încât mulți marocani cântă astăzi „F’ Bladi Delmouni” în timp ce încearcă să pătrundă ilegal în Spania, în căutarea unei vieți mai bune.
În septembrie 2018, ultrașii lui Moghreb Tetouan au protestat vehement după ce Hayat Belkacem, o studentă de 19 ani care încerca să ajungă clandestin în Spania, a fost ucisă de autoritățile marocane.
Îmbrăcați în tricouri negre, au mărșăluit pe străzile orașului, au strigat împotriva sistemului, iar pe stadion au fluierat imnul Marocului, au fluturat steaguri ale Spaniei și au scandat diverse sloganuri anti-naționale.
Citește și: Top 5 lucruri pe care trebuie să le știi despre Al Ahly, cel mai de succes club din lume
De altfel, după ce statul a anunțat că serviciul militar a devenit din nou obligatoriu pentru tineri, în august 2018, grupurile ultra din toată țara au început să boicoteze sau chiar să huiduie imnul național, cântat pe toate stadioanele înaintea partidelor din campionatul intern. Unii dintre ei au fost identificați și puși sub acuzare de autoritățile din Maroc, un stat în care libertatea de exprimare a fost mereu îndoielnică.
Nici mișcarea ultrașilor din Tetouan nu a rămas fără urmări. Inițiatorul protestului, cel care a îndemnat fanii, prin intermediul paginii sale de Facebook, la demonstrații, a fost condamnat la doi ani de închisoare. Alți suporteri sunt încă anchetați pentru distrugere și pentru că au protestat fără să aibă autorizație.
Într-o oarecare măsură, se poate spune că lumea ultra din Maroc, altădată haotică și feroce, s-a maturizat. De la violențele fără sens care făceau înconjurul lumii la începutul deceniului, ultrașii din țara nord-africană au devenit astăzi veritabili purtători de cuvânt ai generației tinere. Tineri marocani care, în lipsa locurilor de muncă și din cauza sistemului represiv din țară, migrează în număr tot mai mare în Europa.
