Băieții și fetele care au impresia că fotbalul se joacă-n ghete de sute de euro, pe stadioane perfecte unde fanii așezați regulamentar pe locurile lor plătite scandează de zor „Hoția ucide!”, strigă acum că Diego Armando Maradona a fost un trișor pentru acea „Mână a lui Dumnezeu”.
Adică golul ăsta faimos, marcat în „sfertul” dintre Argentina și Anglia, de la Mondialul din 1986. Un gol controversat, care provoacă lacrimi în Anglia și azi, după aproape 35 de ani:
Aveam un an când Diego a reușit golul, dar mă tot uit la el de câteva zile și mi se pare mai dumnezeiesc de la o vizionare la alta. Atât ca execuție, cât și ca moment ales.
Greu de acceptat pentru cei care pozează-n lorzi și frânează de urgență la culoarea galbenă, dar Maradona a luat într-o fracțiune de secunde decizia pe care ar lua-o orice băiețaș descurcăreț și ambițios, plecat de jos, cu o grămadă de visuri: să bage mingea aia-n poartă cumva, indiferent de reguli. Sau măcar să încerce. Pentru Argentina, în fața marelui dușman al momentului istoric, Anglia.
Partea cu adevărat divină e execuția. Perfectă. Altuia i-ar fi sărit probabil mâna din umăr sau i-ar fi căzut ceasul, însă Maradona a „lucrat” cu precizie elvețiană. Era singurul mod în care putea să scoată maximum din acea fază.
El Pibe a sărit ca și cum ar lovi mingea cu capul, cap care a acoperit viclean „operația”. Iar după ce a ciupit balonul cu degetele și l-a văzut în poarta lui Shilton, Maradona s-a bucurat cu naturalețe, ca și cum nimic în neregulă nu s-ar fi întâmplat. A sărbătorit cu ai săi, fără să caute niciun moment din priviri, vinovat, arbitrul. Gol valabil. Diego a pariat că-i va ieși și i-a ieșit.
Citește și: Ziua în care Maradona a bătut-o de unul singur pe Lazio. Povestea unicului hat-trick al lui Diego în Italia
„Da, dar nu și-a cerut scuze niciodată pentru asta!”. Până și sărmanul Shilton a rostit fraza asta, atunci când a aflat că Maradona a încetat din viață. Un Maradona cu care portarul Angliei nu a mai vrut să vorbească niciodată după acel joc de la Ciudad de Mexico.
Doar că Diego nu avea de ce să-și ceară scuze. „Mâna lui Dumnezeu” a fost, până la urmă, mai mult decât un gol. Raportat la ce se joacă astăzi, ea este un soi de simbol al fotbalul romantic și imperfect, cu băieți dispuși să depășească limitele, fără VAR și sute de reluări din unghiuri futuriste.
Mâna aia a fost și o răzbunare dulce a tuturor argentinienilor pentru Războiul Malvinelor, din 1982. În plus, a provocat o traumă puternică englezilor, una care doare tare și astăzi, după aproape 35 de ani. Atât de tare că Daily Star a titrat pe prima pagină, imediat după moartea argentinianului: „Unde era VAR când aveam mai mare nevoie de el?”.
Diego Maradona, rebel, adaptabil și genial chiar și în a fenta regulile, a obținut mai mult decât și-a imaginat de acea fază, una la care mulți dintre fotbaliștii de azi nici nu s-ar fi obosit să urmărească mingea. Nu, chiar n-avea de ce să-și ceară iertare pentru mâna aia divină.
