Într-un campionat în care Barcelona, Real Madrid și Atlético jonglează cu sutele de milioane de euro, nimeni nu s-ar fi așteptat ca niciuna dintre ele să nu ocupe primul loc după ce s-a consumat mai bine de un sfert de sezon. Iar dacă asta e surprinzător, faptul că echipa care conduce La Liga după zece runde se cheamă Granada, o nou-promovată, sună deja a ficțiune.

În urmă cu ceva mai mult de patru luni, Granada Club de Futból obținea promovarea în Primera. Termina pe locul al doilea în Segunda, în spatele Osasunei Pamplona, îndeajuns pentru a reveni în primul eșalon după o pauză de doi ani. Cu cel mai slab cotat lot dintre toate cele 20 de cluburi din La Liga, cu al treilea cel mai mic buget de salarii și cu investiții de numai 7,5 milioane de euro în mercato, andaluzii au pornit la drum cu un singur obiectiv: să nu retrogradeze.

Doar că e aproape noiembrie, s-au disputat deja zece etape, iar Granada e prima în campionat. Sigur, Barcelona și Real Madrid au un meci în minus, derby-ul dintre ele, însă asta nu știrbește performanța uluitoare a trupei din Andaluzia. E doar a doua oară când Granada, în toată istoria ei de 88 de ani, s-a cocoțat în fruntea Spaniei. Precedenta ocazie? În septembrie 1973, când andaluzii au fost primii vreme de o etapă. OK, dar cum s-a ajuns aici?

Patronatul chinez, retrogradarea și reconstrucția axată pe localnici

La capătul sezonului 2016/2017, Granada retrograda din La Liga. Strânsese doar patru victorii și 20 de puncte în tot campionatul, adică fix câte are astăzi după numai zece etape. Acea ediție a fost un fiasco total pentru andaluzi, care au folosit 39 de jucători din 21 de țări și au încheiat sezonul cu Tony Adams pe bancă. Un eșec colosal, de altfel, pentru că fostul internațional englez a pierdut șapte meciuri din șapte.

Derulând un pic înapoi, trupa din Andaluzia, obișnuită să facă rocada între La Liga și Segunda, fusese la un pas de faliment în 2009, pe când evolua în a treia divizie. Salvată atunci de un consorțiu italian care deținea și clubul Udinese, Granada a renăscut din propria cenușă. A promovat an de an, după care a petrecut șase sezoane la rând în Primera. Până în acel an 2017, când a spus „adio” elitei și a luat drumul Segundei.

Pentru Jiang Lizhang, tânărul afaceristul chinez care preluase clubul în vara lui 2016, în schimbul a 37 de milioane de euro, era un început cumplit de mandat. Ca să nu piardă susținerea suporterilor, trebuie să redreseze lucrurile.


Citește și: Echipele mici care au schimbat La Liga în ultimii ani


După retrogradare, managementul chinez al clubului a mers pe un buget limitat, de criză. Lotul a fost restructurat complet: cei mai bine plătiți fotbaliști au plecat din Andaluzia, unde în schimb au ajuns nu mai puțin de 35 de jucători. 16 pentru prima echipă, 19 pentru a doua. Noutatea? Accentul a fost pus pe fotbaliști spanioli, nu pe străini, ca până atunci.

Însă rezultatele imediate au fost sub așteptările fanilor. După un sezon 2017/2018 în care a schimbat trei antrenori și nu și-a găsit în niciun moment consistența, Granada s-a clasat abia pe poziția a zecea, departe de locurile promovabile. Era nevoie de o schimbare radicală.

Diego Martinez, antrenorul cu „bagheta magică” și grătare

Și conducerea clubului a făcut-o. Una care avea să schimbe soarta andaluzilor. Diego Martinez, un tânăr antrenor originar din Vigo, a fost adus să restabilească ordinea. Martinez a reușit să încropească în timp record un grup extraordinar, determinat să obțină performanțe notabile.

Un fost fundaș lateral la echipele de juniori ale lui Cadiz și Celta, Diego Martinez a renunțat la cariera de fotbalist la doar 20 de ani. Tot atunci a început să se pregătească pentru meseria de antrenor, iar în următorii ani a condus mici echipe andaluze. Până la marea mutare la Sevilla. Acolo, după ce s-a „călit” la echipele de tineret ale clubului, a fost remarcat de Unai Emery, care l-a luat asistent.

Până să ajungă pe banca Granadăi, Martinez a obținut o promovare istorică în Segunda cu echipa a doua a Sevillei, în 2016, și a avut o aventură la Osasuna. Nereușită, pentru că n-a izbutit să promoveze în La Liga cu gruparea din Pamplona.

Diego Martinez, omul care a dus-o pe Granada din Segunda pe primul loc în La Liga. Fotografie via

Însă antrenorul de doar 38 de ani și-a arătat priceperea și calitățile de lider la Granada, pe care a transformat-o într-o echipă agresivă, aproape de netrecut, cu precădere pe teren propriu. De când a fost preluată de Martinez, trupa andaluză nu a pierdut decât de trei ori pe Nuevo Los Carménes și de zece ori în total.

În ultima etapă, Granada a învins-o pe Betis cu 1-0 și s-a instalat în fotoliul de lider. Admirabil e că a făcut-o după un meci în care carismaticul Diego Martinez a trimis pe teren un singur fotbalist care sezonul trecut a evoluat în Primera. Iar primul 11 al andaluzilor a valorat doar 6,1 milioane de euro, adică mai puțin decât un singur fotbalist al granzilor din Spania.

Cuvântul de ordine al echipei pregătite de Martinez este „unitate”. Atât pe teren, unde andaluzii acoperă eficient fiecare zonă și fac un presing năucitor, cât și în afara lui. Un motivator și un fin psiholog, Diego Martinez organizează adesea team building-uri menite să întărească relațiile inter-umane dintre băieții săi. Chiar și grătare, după cum a recunoscut galicianul în presa spaniolă.

Un Leicester al Spaniei?!

Ca stil de joc, Granada lui Martinez mizează pe o organizare defensivă fără cusur, care se observă cu ochiul liber în timpul meciurilor, dar se transpune și în cifre. În sezonul trecut, andaluzii au primit doar 28 de goluri în 42 de meciuri. În cel actual, au încasat zece, în tot atâtea partide.

Într-un sistem aparent clasic, 4-2-3-1, fiecare jucător al lui Martinez știe exact ce are de făcut. Dacă trebuie neapărat să existe remarcați în echipă, atunci putem vorbi despre Yangel Herrera, mijlocașul defensiv venezuelean împrumutat de la Manchester City, nigerianul Ramon Azeez, atacanții Antonio Puertas și Roberto Soldado, veteranul revenit în această vară în Spania, după doi ani la Fenerbahce. Nu trebuie uitat nici goalkeeper-ul portughez Rui Silva, care a „închis” poarta în șase dintre cele zece partide din acest sezon.

Acasă, Granada e o forță. Andaluzii au bătut-o și pe Barcelona, cu 2-0. Fotografie via

În timp ce echipa sa scrie istorie, iar fanii fac poze cu clasamentul pentru a imortaliza momentul, Diego Martinez își menține calmul. „Nu ne uităm la clasament. Vedem doar că avem 20 de puncte”, a spus el după victoria cu Betis, insistând că obiectivul grupării andaluze rămâne menținerea în Primera.

Cu un mix de jucători tineri, care au ambiția să-și croiască un nume în fotbalul continental, și fotbaliști experimentați, trecuți de 30 de ani, Granada n-ar trebui să aibă probleme cu retrogradarea. Deocamdată, în ciuda clasamentului, nimeni nu îndrăznește să vorbească despre ceva mai mult.

Poate echipa din orașul în care cultura spaniolă se îmbină cu cea maură să fie un soi de Leicester al Spaniei? Cel mai probabil nu. Însă pentru Granada, a cărei cea mai bună clasare din istorie e poziția a șasea, obținută acum aproape jumătate de secol, chiar și calificarea în Europa League ar fi echivalentă cu o minune.

Comentarii