*În ziua în care Diego Simeone își lua „partea leului” și era lăudat, pe bună dreptate, pe primele pagini ale tuturor publicațiilor din lume, un orășel din Țara Bascilor petrecea ca niciodată și îi elogia pe necunoscuții Mikel Saizar, Iker Bilbao sau Iñigo Vélez.

Motivul? Cu 19.500 de locuitori, Amorebieta-Etxano tocmai a devenit una dintre cele mai mici localități din Spania care trimite o echipă în Segunda División, a doua ligă a țării. La capătul unui sezon pe repede înainte în a treia divizie iberică, cu 102 cluburi înghesuite la start, SD Amorebieta a izbutit o promovare descrisă drept „miracol” de presa din Spania. Una care i-a surprins și pe puținii săi fani.

„Modestia a câștigat!”, au exclamat suporterii echipei cu cel mai mic buget din play-off-ul pentru promovare, la capătul finalei câștigate cu 1-0 în fața lui CD Badajoz, cel mai bogat club din Segunda División B. Fondată în 1925, SD Amorebieta a reprezentat cu fruntea sus orașul și tradițiile locului în cei 96 de ani de existență, toți fotbaliștii clubului fiind basci, dar până acum nu cunoscuse gloria națională.

Cu buget de circa 675.000 de euro, salarii de maximum 1.500 de euro pe lună și jucători care își completează cinstit veniturile din alte activități, „albaștrii” au dat lovitura printr-o victorie chiar pe terenul rivalei. Una nu doar mult mai înstărită (Badajoz are fotbaliști plătiți și cu 12 mii de euro lunar), dar aflată și într-o formă sportivă extraordinară, după ce pierduse un singur meci în sezonul regulat.

„Urmează vremuri dificile și vom suferi ca să ne salvăm de la retrogradare în sezonul viitor!”. Fanii lui SD Amorebieta, care se strâng săptămână de săptămână pe un stadion modest, cu numai 500 de locuri pe scaune, sunt conștienți că greul abia acum vine pentru micuța grupare bască. Meciuri cu Valladolid, Málaga sau Oviedo, grupări cu istorie și putere, care chiar par Goliath pe lângă ei. Dar salvarea de la retrogradare era și obiectivul acestui sezon de pandemie, după cum anunța în vara lui 2020 chiar președintele clubului.

Doar că fotbalul e imprevizibil, iar eroi devin, de multe ori, cei la care nu te aștepți. Mikel Saizar, portarul care la 38 de ani a zburat din bară-n bară în meciul pentru istorie, și Iñigo Vélez, antrenorul care ca jucător a prins doar 56 de minute pentru Athletic Bilbao și s-a retras la 32 de ani după o carieră modestă, sunt cele mai bune exemple.

*La sfârșitul lunii martie, Xabi Alonso afirma că vrea să „continue să dezvolte proiectul de la Real Sociedad B” și își prelungea contractul cu formația la care debuta în fotbalul mare, la finalul anilor ’90. Totul, în contextul în care presa din Germania scria că fostul mijlocaș de la Real, Liverpool sau Bayern, aflat la prima experiență serioasă ca antrenor, este dorit pe banca Borussiei Monchengladbach.

„Avem ambiții mari”, mai spunea Xabi, ajuns pe banca echipei a doua din San Sebastián în iunie 2019, după un an în care antrenase formația U-14 a lui Real Madrid. Vorbe mari și parcă prea romantice, în condițiile în care Alonso îi zicea „nu” unei forțe din Bundesliga, care tocmai jucase în optimile UCL.

La două luni după acest episod, tehnicianul de 39 de ani, poreclit cândva „La Barba Roja”, a reușit să ducă echipa secundă a lui Real Sociedad în a doua ligă, pentru prima dată în ultimii 59 de ani. O victorie cu 2-1, după prelungiri, în meciul decisiv cu Algeciras l-a readus pe Xabi în atenția fotbalului mare, de această dată ca antrenor.

Cotidianul AS a scris deja despre schemele revoluționare și fotbalul super ofensiv propuse de ex-mijlocaș, în timp ce fanii lui Real Madrid vorbesc despre posibilitatea ca într-un viitor nu foarte îndepărtat Xabi să antreneze pe Bernabeu, unde a câștigat un trofeu Champions League ca jucător.

Antrenat de-a lungul anilor de Jose Mourinho și Pep Guardiola, Alonso încearcă să mixeze ce a văzut mai bun la cei doi și să-și formeze propriul stil. În timp, fără graba de a prelua rapid un club mare.

Și, normal, cu multă muncă și dedicare, așa cum o făcea și ca jucător. „Dacă Liverpool are meci în Champions League și noi jucăm cu Izarra în weekend, mă uit la ultima partidă a lui Izarra”, explica Xabi Alonso, într-un interviu pentru The Athletic.

„Asta e lumea mea. Prefer să fiu în această lume decât să-mi petrec seara de miercuri în fața televizorului, uitându-mă la echipele pentru care am jucat. Nu vreau să fiu cunoscut pentru ce-am făcut. Vreau să fiu cunoscut pentru ceea ce fac”, mai zicea spaniolul.

Comentarii

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR