1. Am avut primul 0-0 al turneului. Și nu a fost unul „viu”, cum ar spune experții TV, ci genul de meci care i-a făcut pe neutri să-și dorească rapid eliminarea Franței și Danemarcei, dacă se poate încă din următoarea rundă a Mondialului. Realitatea e că am văzut scene din filme românești în care se mănâncă ciorbă mai puțin plictisitoare decât disputa de la Moscova. Până la urmă, a fost un joc în ton cu evoluțiile de până acum ale celor două naționale la acest Mondial: fără scânteie, fără inspirație și de nepovestit nepoților.
2. Mascarada de pe stadionul Luzhniki era de prevăzut, dar a devenit certitudine imediat după ce am văzut echipa de start a Franței. „Magicianul” Deschamps, omul care reușește să transforme o colecție de vedete într-o echipă anonimă, i-a menajat pe Pogba, Mbappe, Lloris și Umtiti, iar „cocoșii” au deranjat rar tihna danezilor. Francezii au ținut mai mult mingea, însă numai pentru că danezii n-au vrut-o și au preferat să se retragă fără glorie în fața porții lui Schmeichel. Chiar și când Peru conducea cu 2-0 Australia, rezultat care desăvârșea calificarea celor două selecționate europene, partida de la Moscova a continuat să fie deplorabilă.
3. Cum era normal, Australia a avut posesia în debutul meciului cu Peru, dar „contrar cursului jocului” (încă o expresie de analist TV), sud-americanii au deschis scorul. Golul, reușit de Carillo, a fost primul la un Mondial pentru Peru după 36 de ani, ceea ce i-a făcut pe fanii sud-americani prezenți pe arena din Sochi să izbucnească în lacrimi de fericire. Al doilea gol al celor din Peru, venit în minutul 50, a îngropat definitiv speranțele Socceroos, în ciuda eforturilor lui Van Marvijk, care l-a introdus pe teren pe Tim Cahill, veteranul de 38 de ani al „cangurilor”.
4. Dacă Tim Cahill își ia la revedere de la fotbalul mare cu ocazia acestui Mondial, puștiul Daniel Arzani abia ce îl salută de bun venit. Mijlocașul ofensiv cu origini iraniene a intrat pe teren cu 30 de minute înainte de final, în locul lui Kruse, și nu s-a mișcat deloc rău. Dacă n-ar fi prea ocupate să repatrieze jucători trecuți de 30 de ani care s-au făcut de râs în campionate de mâna a doua, echipele din România ar putea să arunce un ochi la fotbalistul lui Melbourne City, care valorează doar 500 de mii de lire.
5. Islanda a avut norocul să întâlnească o Croație deja calificată, care a aliniat un 11 cu numeroase rezerve, dar n-a fost capabilă să profite. Islandezii au fost nevoiți să atace, iar lucrul ăsta i-a scos rău din zona de confort. O mulțime de mingi la bătaie au decolat spre careul croat, în speranța unei lovituri de cap sau a unei devieri fericite. Din păcate, nordicii au lăsat senzația că oricât s-ar chinui, mai mult de atât nu pot. Nu de alta, dar de fiecare dată când un islandez driblează, pământul se cutremură și poți să fii sigur că pasa care urmează va fi greșită.
6. După ce-au egalat dintr-un penalty făcut cadou de Lovren, raidurile Islandei s-au intensificat, dar mijloacele au rămas aceleași. Pe măsură ce minutele treceau, parcă și lor le venea tot mai greu să creadă că vor reuși să marcheze golul care i-ar fi calificat mai departe. Iar Perisic, acest Grinch care strică povești de neuitat, a spulberat și ultimele speranțe ale islandezilor și totodată ale celor care își imaginau că disciplina poate deveni noul romantism din fotbal.
7. Croația și Islanda ar fi putut să facă o „Franța – Danemarca” de zile mari și să se joace și mai tare cu nervii și așa slabi ai lui Maradona. N-au făcut-o, asta pentru că fotbaliștii croați au ținut cu tot dinadinsul să fie premianții clasei și să încheie anul cu zece pe linie.
8. Schimbările de situație și tensiunea de la Argentina – Nigeria sunt descrise cel mai bine de un colaj cu trăirile lui Diego Maradona:
9. Dacă dai la o parte dramatismul din meciul „pumelor” cu „super-vulturii”, nu mai rămâne mare lucru. Poate golul lui Messi, nu pentru c-ar fi fost o reușită remarcabilă, ci pentru că omul de la Barcelona poate oricând să le arate foaia cu marcatori celor care îi spun că nu a participat la Mondialul din Rusia.
10. Argentina a jucat la fel de prost ca până acum, dar i-a speriat cu numele pe bieții nigerieni. În ultimele 15 minute, africanii s-au panicat și s-au apărat disperat, cam cum a făcut-o Steaua la Middlesbrough cu un deceniu în urmă. Singura parte bună la calificarea sud-americanilor e că vor întâlni Franța, iar una dintre cele două naționale atât de „urâte” la acest turneu va pleca acasă.
