1. Mile Jedinak e pentru Australia cam ce a fost Bogdan Stancu pentru România la Europeanul din 2016. Omul de 33 de ani, de la Aston Villa, a transformat fără probleme un nou penalty acordat australienilor (moment de aplauze generoase, din nou, pentru Sfântul VAR!), ajungând la 16 din 16 de-a lungul carierei sale în tricoul echipei naționale.
2. Danemarca a dat cu piciorul șansei de a obține încă de pe acum calificarea în optimi. Nordicii au deschis devreme scorul în fața „cangurilor”, datorită unei execuții de Premier League a lui Christian Eriksen, doar că apoi s-au culcat inexplicabil pe o ureche. I-au lăsat pe australieni să vină peste ei, iar „Socceroos” au profitat. Cu ceva mai multă inspirație în fața porții, oamenii lui Bert van Marwijk puteau chiar să câștige, în condițiile în care danezii au părut că se mulțumesc și cu un punct, în ideea că o vor da la pace cu Franța în ultima etapă.
3. Apropo de Franța, „cocoșii” au câștigat chinuit de tot cu Peru, salvați de Mbappé, însă după o reprezentație care confirmă că Didier Deschamps e depășit de situație. Antrenorul „cocoșilor” a schimbat doi jucători față de primul 11 din partida cu Australia, începând cu Giroud și Matuidi în locul lui Dembele și Tolisso, numai că Franța a arătat la fel de subțire și surprinsă că trebuie să joace fotbal ca-n prima etapă a grupei. Ce-i drept, e deja calificată pentru runda următoare, probabil singurul argument al lui Deschamps.
4. Peru a atacat aproape tot meciul, a „desenat” frumos, cum ar spune comentatorii nostalgici, a avut și 56% posesie, însă la fel ca Marocul cu o zi în urmă, nu vedeai cum ar putea sud-americanii să înscrie. Și asta nu pentru că Franța s-ar fi apărat extraordinar, ci pentru că băieții din Peru nu prea cunosc partea aia a jocului în care trebuie să introduci obiectul muncii în plasă.
5. Încă o echipă care e matematic eliminată: Peru. Pentru exotica națională din Peru însăși prezența în Rusia e un succes răsunător, însă mereu e deziluzionant să părăsești atât de brusc competiția. Sud-americanii și-au făcut-o însă cu picioarele lor. Au pierdut două dispute pe care le-au controlat, fără să reușească să înscrie niciun gol, chiar dacă specialiștii o lăudau înaintea turneului tocmai pentru jocul ofensiv. Probabil că acum entuziaștii fani din Peru, care și-au vândut mașinile sau au făcut credite la bănci ca să ajungă în Rusia, nu mai sunt așa de siguri c-au procedat înțelept.
6. E tardiv pentru Argentina să regrete neconvocarea lui Icardi, dar probabil că „pumele” n-ar fi fost într-o situație aproape fără ieșire dacă l-ar fi avut pe teren pe golgheterul Interului. De altfel, antrenorul Sampaoli va avea de răspuns multor acuze în următoarele ore, de la selecția dubioasă pe care a făcut-o (Acuna, Tagliafico, Perez etc) până la tactica nepotrivită (un 3-5-2 care a lăsat flancurile descoperite) pe care a ales-o. Argentina nu e nici o echipă exuberantă, nici una pragmatică (dimpotrivă, are o defensivă comică), nici una care să își domine fizic adversarii, ci e una care înoată fără direcție. Nimeni nu-și asumă responsabilitatea, toată lumea așteaptă mântuirea de la Messi.
7. Messi a fost sublim, dar a lipsit cu desăvârșire la partida de la Nizhny Novgorod. Vedeta Argentinei a fost din nou copleșită de presiunea imensă aruncată pe umerii săi, atât de fanii pretențioși ai „pumelor”, cât și de reușitele rivalului Cristiano Ronaldo. Senzația generală e că Messi se simte extrem de inconfortabil în această postură și că, oricât de valoros ar fi, nu se poate transforma în Maradona.
8. Până la primul gol al Croației, venit în minutul 53, jocul a fost echilibrat, poate chiar cu un plus pentru Argentina. Ambele echipe au fost sub ce se așteaptă de la ele, însă naționala croată a beneficiat de un cadou nesperat de la portarul Willy Caballero, veteranul de 36 de ani fără jocuri în picioare. A fost momentul critic, în care argentinienii s-au panicat cumplit, în timp ce croații au căpătat încredere, cu un Luka Modric care a zburdat și a reușit unul dintre cele mai frumoase goluri ale competiției.
9. Dacă Argentina ar evolua în Liga I, atunci ar putea să-și găsească un alibi solid în neeliminarea lui Rebic, care mai târziu s-a dovedit decisiv pentru victoria Croației. Aripa lui Eintracht Frankfurt a scăpat ca prin urechile acului de un „roșu” în prima repriză, pe care l-ar fi meritat cu prisosință, după o intrare imprudentă asupra lui Salvio.
10. Argentina se specializează în matematică, ca să știe exact cum stă după acest eșec. Hotârătoare e partida dintre Islanda și Nigeria. Dacă europenii înving, fac patru puncte, iar un egal în ultima etapă, cu o Croație deja calificată, înseamnă eliminarea „pumelor”. Nici cu un egal în celălalt duel al grupei nu stau prea bine sud-americanii. În această situație, Croația ar fi deja câștigătoarea grupei, iar în meciul cu Islanda și-ar odihni cu siguranță toți jucătorii importanți. În aceste condiții, Argentina speră la o victorie a africanilor cu Islanda, pentru ca apoi să se ia la trântă cu nigerienii, într-un meci de totul sau nimic.
