1. Marocul lui Hervé Renard a fost prima națională eliminată matematic de la Cupa Mondială. Conform tradiției africane, „leii din Atlas” au fost victime ale propriei superficialități. La fel ca-n meciul pierdut cu Iran, au dominat teritorial partida cu lusitanii (posesie & șuturi la poartă), dar totul a părut un „hei-rup” care n-are cum să ducă nicăieri. Băieții lui Renard au avut câteva ocazii, apărute mai degrabă întâmplător, de care însă și-au bătut joc cu nonșalanță. Una peste alta, marocanii au lăsat impresia unei echipe de mingicari de curtea școli, căreia îi lipsește din plin disciplina și un vârf decent care s-o bage în poartă.

2. Agasante protestele agresive ale marocanilor la orice decizie potrivnică a arbitrilor. În prima repriză, elevii lui Renard au cerut penalty la aproape fiecare intrare în careul portughez, iar spre final păreau împăcați cu soarta lor și pregătiți să arunce vina eșecului pe arbitraj. De altfel, acuzele nord-africanilor au pornit imediat după fluierul final. De la Renard până la Amrabat, ultimul spunând, cu gura păcătosului care adevăr grăiește, că „aici e Cupa Mondială, nu e circ”.

3. Cristiano Ronaldo își îmbunătățește cifrele chiar și când joacă modest. Într-un meci în care echipa lui mai mult s-a baricadat în fața porții lui Rui Patricio, starul lui Real Madrid a mai doborât totuși un record: a ajuns la 85 de goluri înscrise pentru Portugalia, devenind astfel cel mai prolific marcator european la nivel internațional din istorie. Ronaldo l-a depășit pe legendarul fotbalist maghiar Ferenc Puskás.

4. „Trebuie să jucăm exact cum am făcut-o la Campionatul European”, spunea selecționerul Fernando Santos înaintea partidei cu Maroc. Iar portughezii fix asta au făcut împotriva nord-africanilor. Au marcat repede, după care s-au apărat calm și au conservat cuminți rezultatul. Chiar dacă statisticile meciului au fost total în favoarea marocanilor, Portugalia a controlat în permanență situația, cu maturitate și chiar cinism pe alocuri. Mai ales din partea lui Pepe:

5. Deși nu s-a calificat la Cupa Mondială, Italia pare a fi reprezentată în Rusia de pragmatica națională a Uruguayului. Contra Arabiei Saudite, băieții lui Tabarez au mai bifat un 1-0 scurt și fără pic de strălucire. Al doilea joc al celeștilor în care „plictiseală” e cuvântul de ordine, totuși îndeajuns pentru ca sud-americanii să promoveze fără dubii în optimi.

6. „Cui i-e frică de lup nu intră în pădure”, și-au spus probabil inimoșii jucători din Arabia Saudită înaintea disputei cu Uruguay. Iar cei 11 saudiți intrați pe terenul din Rostov s-au descurcat onorabil, infinit mai bine decât la rușinea de la debut, cu Rusia. Fotbaliștii lui Juan Antonio Pizzi au evoluat dezinvolt și, profitând de autosuficiența exasperantă pentru spectatori a sud-americanilor, s-au ridicat la nivelul mult mai faimoșilor lor adversari. Au pierdut numai cu 0-1, scor care îi elimină de la Cupa Mondială, dar măcar au satisfacția că nu s-au făcut de râs și nici n-au încasat o căruță de goluri, așa cum preconiza toată lumea.

7. După ce bătrânul Tabarez l-a certat pentru prestația jalnică din meciul cu Egipt, Luis Suarez a răspuns cu un gol banal în poarta Arabiei Saudite. Atacantul Barcelonei n-a rupt nici acum gura târgului, dar s-a implicat mai mult și, cum-necum, a devenit primul uruguayan care marchează la trei ediții de Cupă Mondială. În schimb, partenerul său ofensiv, Cavani, își continuă vacanța în Rusia.

Suarez a devenit primul uruguayan care marchează la trei Campionate Mondiale

8. Ultimul meci al zilei, dintre Spania și Iran, a desăvârșit cea mai urâtă zi de la Cupa Mondială. Sau, cum ar remarca Răzvan Lucescu, „ziua aproape perfectă”, pentru că în fotbal, dacă jocul e pregătit „la sânge”, nu poți marca decât în caz că adversarul greșește. Sau dacă una dintre echipe are ghinion, așa cum a avut Iranul la golul primit de la Diego Costa, în urma unei devieri ciudate și totodată dureroase pentru oamenii lui Queiroz.

9. Fără biliardul de la reușita lui Diego Costa, posibil ca Iranul să mai fi rezistat vreo două zile cu poarta intactă. „Stelele persane” au parcat, onest și fără ipocrizie, autobuzul în careu, au jucat constant cu șase (ba uneori chiar opt) fundași, situație în care Spania lui Hierro n-a prea știut ce să facă. De apreciat că, odată ce s-au văzut conduși, iranienii au încercat să pună probleme și au fost periculoși în câteva rânduri. Au avut și un gol anulat, corect, dar pe care l-au sărbătorit cu frenezie până când au înțeles că nu va fi validat.

10. Cea mai spectaculoasă fază a zilei a oferit-o iranianul Milad Mohammadi, care a sărutat mingea înaintea ultimului aut al meciului, după care s-a rostogolit și a ratat aruncarea. 10/10:

Poate cel mai spectaculos moment al Mondialului

Comentarii

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR