Drumul lung al lui CFR Cluj spre grupele Ligii Campionilor începe devreme, în miez de vară, împotriva „albaștrilor” de la Malmö FF, campionii la zi ai Suediei. Pregătită din iunie de neamțul Uwe Rosler și cunoscută mai mult ca formația la care a debutat în fotbalul profesionist Zlatan Ibrahimovic decât pentru cele două participări în grupele Champions League, Malmö e reprezentanta unui campionat deloc popular în România.
De altfel, la nivel de echipe de club, legăturile dintre Suedia și România sunt puține. De-a lungul anilor, un singur jucător român a evoluat în Allsvenskan, prima ligă suedeză: fostul sătmărean Ștefan Szilagy, la Ljungskile, în 1997. În sens invers, dinspre țara scandinavă înspre campionatul nostru, au existat trei mișcări. Mikael Dorsin și Niklas Sandberg au jucat în sezonul 2007-2008 pentru CFR Cluj, în timp ce Darko Lukanovic, un suedez cu origini croate, a petrecut doi ani în țara noastră, unde a evoluat la Voința Sibiu, Ceahlăul și Rapid.
Există două motive principale pentru care suedezii nu se înghesuie în România și nici jucătorii noștri nu sunt deloc căutați în țara scandinavă. Salariile din cele două campionate sunt asemănătoare, asta în timp ce distanța culturală între cele două țări este uriașă. Mărturie a deosebirilor enorme sunt eșecurile de poveste ale celor trei suedezi ajunși în România, care pe deasupra au rămas și cu amintiri neplăcute în urma aventurilor din țara noastră.
Niklas Sandberg a venit cu mari speranțe în România, dar a plecat decis să nu mai revină niciodată
Niklas Sandberg a fost primul suedez care și-a luat inima în dinți și a venit în România. Se întâmpla în vara lui 2007, când CFR Cluj, aflată în căutarea primului titlu de campioană, îi plătea aproximativ o sută de mii de euro lui AIK Stockholm pentru fundașul central scandinav. „De mult ne-am dorit un apărător nordic, înalt, puternic și serios”, spunea, mulțumit, Iuliu Mureșan, președintele ardelenilor, la momentul transferului. Afacerea părea una excelentă pentru CFR, mai ales că Sandberg, pe atunci în vârstă de 28 de ani, tocmai debutase și în naționala țării sale.
Apărătorul născut în capitala Suediei recunoștea că toți apropiații săi l-au sfătuit să se ferească de România. „Când i-am zis iubitei mele, a făcut o față lungă și a exclamat: «România?!». Adevărul este că televiziunile din Suedia difuzau frecvent documentare despre orfelinatele din România”, mărturisea Sandberg într-un interviu pentru Libertatea. În plus, jucătorul nordic observa că totul, cu excepția fotbalului, diferă între Suedia și țara noastră.
Citește și: De pe străzile din Malmo printre zeii fotbalului: ascensiunea capriciosului Zlatan Ibrahimovic
Văzut om de bază în tentativa clujenilor de a lua titlul, Sandberg a început sezonul ca titular în formația lui Ioan Andone, însă și-a pierdut locul după doar trei etape. A urmat o perioadă lungă de stat pe bancă, iar aparițiile sale în primul 11 au devenit tot mai rare. În a doua parte a campionatului, lucrurile s-au înrăutățit pentru suedez. Neînțelegerile cu Andone l-au costat inclusiv locul pe banca de rezerve, Sandberg vizionând, de regulă, partidele CFR-ului din tribune. În total, scandinavul a strâns zece apariții în tricoul clujenilor, nouă în campionat și una în Cupa României.
Deși avea contract pe patru ani, suedezul a părăsit România în vara lui 2008, fiind împrumutat în Norvegia, la Stabaek. După șase luni, când împrumutul i-a expirat, Sandberg insista că nu vrea să revină la Cluj. „Cred că nici CFR nu e interesată să păstreze un jucător care nu își dorește să mai evolueze pentru club”, declara fundașul central căruia i-a fost imposibil să se acomodeze în România. Într-adevăr, Sandberg nu avea să mai joace vreodată pentru CFR. Și-a continuat cariera în Norvegia, apoi s-a mutat în Singapore, iar înainte să se retragă, în 2013, a evoluat doi ani la IK Brage, în a doua ligă din țara natală.
Mikael Dorsin a părăsit neplătit România, despre care a spus că are un „fotbal bolnav”
În decembrie 2007, la câteva luni după Niklas Sandberg, sosea în Gruia un alt jucător suedez. Fundașul stânga Mikael Dorsin era însă de un alt calibru. Cu deja zece selecții în naționala țării sale și cu o carte de vizită solidă construită la Strasbourg și mai ales la Rosenborg Trondheim, Dorsin reprezenta un transfer de Champions League. Suedezul de 26 de ani venea liber de contract după ce tocmai îi expirase angajamentul la campioana Norvegiei, iar CFR îi plătea o primă de instalare de 650 de mii de euro și îi oferea un salariu anual de cinci sute de mii.
La fel ca și conaționalul Sandberg, Dorsin a fost inițial titular incontestabil pe banda stângă a apărării echipei pregătite de Ioan Andone. În primele nouă partide din returul ediției 2007-2008, scandinavul a fost în primul 11 de opt ori, reușind și un gol, într-o victorie a clujenilor cu Farul Constanța. Apoi, ceva s-a schimbat brusc. Dorsin și-a pierdut locul în echipă în fața lui Cristi Panin, iar antrenorul nu l-a mai păstrat nici măcar în lot pentru următoarele partide.
Citește și: Locul în care trofeele nu contează: Hammarby, clubul cu spirit latin din inima Scandinaviei
Explicația oficială a dispariției lui Dorsin din formația clujeană? Scandinavul nu s-a adaptat fotbalului din România. Neoficial însă, se pare că anumite declarații ale suedezului în presa natală l-au deranjat teribil pe Ioan Andone. Dorsin mărturisea că antrenorul clujean este de modă veche pentru că ține jucătorii câte două sau trei zile în cantonament înaintea fiecărui meci. Coincidență sau nu, relația dintre tehnicianul lui CFR și fundașul stânga nordic avea să se deterioreze tot mai mult în următoarele luni.
În vara lui 2008, Dorsin a fost trimis la echipa a doua, în liga a treia, pentru că a refuzat transferul la FC Moscova, în urma căruia CFR Cluj ar fi primit un milion de dolari. Până la urmă, suedezul a părăsit România în august 2008, întorcându-se la Rosenborg, clubul de la care venise în Ardeal. Peste ani, Dorsin avea să se judece cu CFR Cluj pentru o datorie de 175 de mii de euro și să acuze în termeni duri fotbalul din România. „În România, fotbalul e bolnav. Se întâmplă lucruri suspicioase, acesta e unul dintre motivele pentru care am plecat de acolo. Presa vorbea despre meciuri aranjate, dar jucătorii habar n-aveau de ele. Cel puțin nu eu”, afirma apărătorul într-un interviu pentru un ziar din Suedia.
Darko Lukanovic a fost bătut de bodyguarzi într-un club din București
Născut la Tuzla, oraș aflat atunci în Iugoslavia, Darko Lukanovic a ajuns în România în toamna lui 2011. Era liber de contract și a semnat cu Voința Sibiu, grupare care încerca să se mențină în prima ligă. Lukanovic, care a emigrat cu părinții în Suedia când avea zece ani, din cauza războiului din fosta Iugoslavie, nu știa prea multe despre țara noastră. „Când mi s-a propus să vin în România, mi-am spus: «La naiba, țara aia?». Dar, bine, era vorba despre prima ligă, cotată pe locul 13 în Europa, așa că am considerat că e o șansă pentru mine”, povestea suedezul în presa din țara lui.
Prima sa experiență în România n-a decurs prea bine. Sibiul a retrogradat, iar Lukanovic, vârf de meserie, a înscris un singur gol pentru ardeleni. Scandinavul nu s-a dus însă în a doua ligă, ci a rămas în primul eșalon, semnând cu Ceahlăul Piatra Neamț. De această dată, echipa sa a rămas în Liga I, iar Lukanovic a reușit patru goluri în cele 26 de apariții pentru trupa moldoveană. Totuși, nu a fost păstrat în lot și pentru următorul sezon, așa că s-a transferat la Rapid, club care tocmai fusese retrogradat în a doua ligă.
Citește și: Ascensiunea de Football Manager a clubului înființat de refugiații kurzi din Suedia
În Giulești, s-a lovit de problemele financiare din România. „După ce că am acceptat un salariu mic, văd că mor de foame aici”, le spunea Lukanovic șefilor de la Rapid după nici o lună de la sosirea în Grant. „Sunt mereu probleme cu cluburile din această țară. Mai ales financiare”, declara atacantul scandinav în presa din țara sa. Totuși, Lukanovic a rămas un sezon la Rapid, pentru care a marcat și două goluri.
În această perioadă, a încasat și o bătaie „românească”, într-un club din capitală. După o noapte de distracție, suedezul cu origini croate a început să strige „Hai, Rapid!” și s-a luat la harță cu bodyguarzii. Când a fost invitat să părăsească clubul, Lukanovic a refuzat, moment care a declanșat scandalul. Deznodământul? Vârful suedez s-a ales cu un traumatism cranio-facial și cu dureri de spate, conform Pro Sport. După ce a părăsit România, în vara lui 2014, Lukanovic a evoluat în Vietnam, Suedia, Grecia și, ultima oară, Slovenia.
