După 1989, cluburile din România au transferat tot mai mulți fotbaliști străini, liberi de contract (de cele mai multe ori) sau pe bani (în puține cazuri). De-a lungul anilor, în Liga I au evoluat peste o mie de fotbaliști de altă naționalitate, proveniți din toate colțurile planetei. Majoritatea s-au descurcat decent, în nota campionatului românesc, iar unii dintre ei – precum Demollari, Wesley Juliano Spadacio, Eric de Oliveira sau Ricardo Cadu – chiar au scris istorie în Liga I.

Dar există și cazuri de străini care, cu toate că se anunțau viitoare staruri ale Ligii I, au dezamăgit crunt pe teren. Uite-i mai jos pe cei mai reprezentativi dintre ei:

8. ADAM VASS (CFR CLUJ, 2012-2013)

Adam Vass în tricoul CFR-ului. Fotografie via Pro Sport

Mijlocașul maghiar a ajuns la CFR Cluj în vara lui 2012, după ce jucase 136 de partide în cinci sezoane la Brescia, în Italia. Fotbalistul ungur, cu 11 selecții în echipa națională a țării sale, s-a remarcat în România doar prin declarația sa războinică de la sosirea în țară: „Mă bucur că am venit să joc într-un oraș unguresc. E un loc excelent pentru a-mi face meseria.”

Înainte să semneze cu CFR, Vass a fost dorit și de Dinamo, însă oferta financiară a clujenilor – 15 mii de euro pe lună – a fost mai atractivă. Mijlocașul defensiv de 23 de ani, care în perioada junioratului a evoluat pentru Ferencvaros și Stoke City, ar fi trebuit să fie liderul de la centrul terenului pentru CFR, însă evoluțiile sale au fost dezastruoase. A stat la Cluj un singur sezon, timp în care a jucat în 19 partide, doar zece ca titular.

Ales cel mai bun tânăr fotbalist maghiar în 2007, Vass nu a confirmat niciodată speranțele fanilor din țara vecină. După ce a părăsit România, a evoluat un an în Belgia, la Oostende, apoi s-a întors în Ungaria, la MTK Budapesta, club pentru care joacă și acum.

7. ELTON (STEAUA, 2007)

Elton, într-una din puținele apariții pentru Steaua. Fotografie via Adevărul

Micuțul mijlocaș ofensiv brazilian a fost adus la Steaua de managerul Mihai Stoica, în primăvara lui 2007. La acel moment, presa din Brazilia critica dur conducerea lui Corinthians, care renunțase la tehnicul fotbalist de doar 1,54 metri pentru o sumă puțin peste un milion de dolari. „E preț de banană, mult prea mic pentru un jucător care a fost comparat cu Maradona”, scriau jurnaliștii din țara cafelei.

Așteptat cu nerăbdare să învioreze jocul ofensiv al Stelei, Elton a debutat excelent pentru gruparea roș-albastră, marcând într-un meci cu FC Argeș. Spectaculos și tehnic, a devenit rapid unul dintre favoriții fanilor. Pe parcurs însă, brazilianul s-a stins, dovedindu-se nepregătit chiar și pentru duelurile cu fundașii din campionatul României. Firesc, în vara lui 2007, după doar opt apariții în tricoul roșu-albastru, Elton a fost cedat în Arabia Saudită, la Al Nassr.

De atunci, n-a mai revenit în Europa, jucând doar în țările arabe și, pentru un sezon, la Sport Recife, în Brazilia. Acum, piticul mijlocaș ajuns la 31 de ani evoluează pentru Al Qadisiyah, una dintre codașele campionatului din Arabia Saudită.


Citește și: Momentul în care marele Pele a oprit un război civil. Adevăr sau legendă?


6. FABRICE FERNANDES (DINAMO, 2007)

Francezul Fabrice Fernandes a apărut doar în șapte meciuri pentru Dinamo. Fotografie via Dinamo Mania

Mijlocașul francez a ajuns la Dinamo în iarna lui 2007, de la Beitar Ierusalim, având un CV răsunător. Fernandes evoluase la cluburi precum Rennes, Fulham, Rangers, Marseille, Bolton și Southampton. Pentru „sfinți” a jucat trei sezoane și jumătate, între decembrie 2001 și iunie 2005, perioadă în care a strâns 91 de apariții și a marcat cinci goluri. În 2003, francezul chiar a prins câteva minute în finala Cupei Angliei, pierdută de echipa sa în fața lui Arsenal.

Numai că Fernandes, ajuns în Ștefan cel Mare la 27 de ani – vârstă ideală pentru performanță, a dezamăgit în România. A jucat doar în șapte meciuri, fără să înscrie vreun gol, iar în final l-a scos din sărite pe antrenorul Mircea Rednic, care în vara lui 2007 l-a dat afară. „Atitudinea lui Fernandes, mai ales la antrenamente, m-a deranjat. El nu transpira, în timp ce colegii săi erau cu limba de un cot afară. I-am dat ce salariu a vrut, l-am băgat titular, însă el a dovedit că nu e profesionist”, spunea antrenorul de atunci al lui Dinamo.

După ce-a plecat din România, Fernandes a încercat să-și salveze cariera la Le Havre, însă n-a reușit. Nu a jucat niciun minut pentru clubul francez, încercând să revină pe teren abia în 2012, la Doncaster Rovers, după patru ani de pauză. Din nou, fără succes. N-a trecut probele în Anglia și s-a retras definitiv din fotbal.

5. CRISTIAN SANCHEZ PRETTE (CFR CLUJ, 2008-2012)

Una dintre puținele fotografii cu Sanchez Prette în tricoul CFR-ului. Fotografie via thefinalball.com

În mai 2008, CFR Cluj plătea 1,5 milioane de dolari pentru Cristian Sanchez Prette, mijlocașul lui Huracan. La acel moment, argentinianul era cotat la șase milioane de euro, însă clubul său l-a vândut la reducere pentru a scăpa de datorii. Sanchez Prette n-a intrat în grațiile antrenorului Maurizio Trombetta, așa că după șase luni și doar două apariții pentru clujeni, a fost împrumutat la Estudiantes la Plata, în țara sa.

N-avea să mai prindă niciun meci în tricoul CFR-ului până la expirarea contractului cu clujenii, în 2012. În acest timp, argentinianul a fost împrumutat la diverse echipe: Newell’s Old Boys, Barcelona SC (în Ecuador), Argentinos Juniors și Huracan, clubul de la care a ajuns în România.

Ajuns la 32 de ani, Cristian Sanchez Prette joacă din 2017 în campionatul din El Salvador, la Audaz. Asta după ce, în ultimii ani, evoluase numai pentru echipe minuscule din țara sa.


Citește și: Top 5 fotbaliști români transferați pe bunuri și servicii, nu pe bani


4. CARLOS FERNANDES (STEAUA, 2006-2007)

Carlos Fernandes în poarta Stelei. Fotografie via fcsteaua.ro

Excentricul goalkeeper portughez a apărat poarta Stelei în semifinalele Cupei UEFA și a fost parte a echipei care a cucerit al 23-lea titlu din istoria clubului, însă a rămas în memoria microbiștilor români din cauza gafelor sale teribile. Carlos Fernandes a venit în Ghencea în iarna lui 2006, de la Boavista Porto, într-un moment în care era extrem de bine cotat în Portugalia. Portughezul avea misiunea să-l înlocuiască pe Vasili Hamutovski.

Începutul lui Carlos la Steaua a fost promițător. S-a integrat perfect în lotul antrenat de Cosmin Olăroiu și a avut câteva evoluții apreciate, mai ales împotriva olandezilor de la Heerenveen. Odată cu trecerea lunilor, Carlos – care la începutul carierei a fost atacant – și-a etalat tot mai des carențele, remarcându-se prin numeroase gafe copilărești. Printre altele, a gafat la reușita Rapidului în sferturile Cupei UEFA, iar apoi, în semifinala pierdută de Steaua la Middlesbrough, a ieșit greșit pe centrarea de la golul care i-a îngropat pe roș-albaștri.

După alte câteva prestații slabe în toamna lui 2007, Carlos a părăsit clubul din Ghencea cu destinația Boavista. În total, a strâns 36 de meciuri în poarta roș-albaștrilor, dintre care 14 în cupele europene. De atunci, Carlos a evoluat pentru diverse echipe din țara natală, Iran, Turcia și Angola. Acum, la 38 de ani, fostul goalkeeper stelist apără buturile lui Vilafranquense, din a treia ligă portugheză.

3. SAMUEL OKUNOWO (DINAMO, 2003-2004)

Fostul jucător al Barcelonei jucând pentru Dinamo. Fotografie via Digi Sport

Samuel Okunowo a ajuns în România în 2003, după ce în urmă cu doar doi ani fusese jucătorul Barcelonei. Ar fi trebuit inițial să ajungă la Rapid, însă a întârziat două zile din cauza problemelor cu viza, așa că Mircea Rednic nu l-a mai primit la antrenamente. Nigerianul a semnat, în schimb, cu Dinamo, unde antrenor era Ioan Andone.

CV-ul lui Okunowo era extrem de atractiv, chiar dacă în ultimii doi ani fundașul nigerian nu evoluase niciun minut pentru grecii de la Ionikos. 21 de meciuri pentru Barcelona (15 ca titular) în sezonul 1998-1999 și nouă apariții pentru Benfica în 1999-2000 păreau suficiente pentru ca nigerianul să se impună în Liga I. Vârful carierei sale a fost meciul Barcelona – Manchester United, jucat în noiembrie 1998, în grupele Ligii Campionilor. Okunowo a fost titular în acel 3-3 de poveste de pe Camp Nou, marcându-i pe legendarii Andy Cole și Dwight Yorke.

Dar în Liga I, Okunowo, pe atunci în vârstă de 24 de ani, avea să joace doar trei meciuri pe parcursul unui singur sezon. De la Dinamo a plecat în Albania, la KF Tirana, apoi la Metalurg Donețk și Stal, în Ucraina. De aici, cariera sa a luat-o și mai mult la vale. În 2009 a jucat în Maldive și în a noua ligă din Anglia, după care a fost în probe la echipe obscure din Polonia și Norvegia. Trei ani nu și-a mai găsit echipă, până în 2012, când a apărut în lotul nigerienilor de la Sunshine Stars. S-a retras anul următor, în 2013, la 34 de ani.


Citește și: Șapte lucruri despre Athletic Bilbao, clubul exclusivist unde va juca românul Cristian Ganea


2. DAYRO MORENO (STEAUA, 2008-2010)

Dayro într-un meci al Stelei. Fotografie via maisfutebol.iol.pt

În ianuarie 2008, Steaua plătea două milioane de dolari pentru cel mai în vogă fotbalist columbian al momentului. Dayro Moreno, în vârstă de 22 de ani, avusese un sezon minunat cu Once Caldas, încununat cu golul victoriei în meciul Columbia – Argentina, din preliminariile Cupei Mondiale din 2010. Moreno, câștigător al Copei Libertadores în 2004, era și pe lista Bocăi Juniors, însă a preferat să vină în România ca să fie coleg cu conaționalii săi Robinson Zapata și Pepe Moreno.

Dayro a fost primit ca o mare vedetă în Ghencea, iar așteptările suporterilor erau pe măsură. Din nefericire, columbianul nu le-a îndeplinit, poate și pentru că nu a fost folosit pe postul său favorit. Obișnuit să evolueze vârf împins, Dayro a jucat mai mult în spatele atacanților în perioada petrecută la Steaua. După o serie de evoluții neconvingătoare, la startul sezonului 2009-2010 a fost trimis la echipa a doua a clubului, fiind rechemat la prima abia în octombrie.

Pe 24 ianuarie 2010, la doi ani după venirea în România, unde a marcat 12 goluri în 43 de partide, s-a reîntors la Once Caldas. Clubul columbian a plătit 500 de mii de dolari pentru a-l rescumpăra. Dayro a explodat odată revenit acasă. A înscris 25 de goluri pentru Once Caldas, apoi a ajuns în Mexic, la Tijuana, pentru 3,5 milioane de dolari. La 32 de ani, Dayro joacă acum pentru Atletico Nacional, în Columbia.

1. MIKAEL DORSIN (CFR CLUJ, 2007-008)

Suedezul Dorsin nu s-a adaptat în România și a plecat după un an. Fotografie via Mediafax

Fundașul stânga suedez, cu zece selecții la echipa națională a țării sale, ar fi trebuit să fie unul dintre starurile lui CFR Cluj în sezonul 2007-2008. Venit liber de contract de la Rosenborg Trondheim, alături de care evoluase în Liga Campionilor, Dorsin refuzase oferte de la Panathinaikos, Red Bull Salzburg sau Torino ca să meargă la Cluj. Motivul alegerii sale? 650 de mii de euro, prima de instalare pe care a primit-o când a semnat cu CFR, plus salariul anual de 500 de mii.

Însă Dorsin nu a justificat niciodată banii investiți în el. A petrecut în România un singur sezon, în care a avut numai opt apariții în tricoul CFR-ului. Mai mult rezervă a titularului Panin, ba uneori chiar în afara lotului pregătit de Ioan Andone, suedezul nu a reușit să se adapteze stilului de joc din Liga I. În vara lui 2008, Dorsin a fost trimis la echipa a doua a CFR-ului, în Liga a III-a, după ce antrenorul a decis că nu se mai bazează pe el.

A plecat din țară în august 2008, înapoi la Rosenborg. A evoluat pentru norvegienii până când s-a retras din activitate, în primăvara lui 2016, la 34 de ani. În 2009, Dorsin a dat-o în judecată pe CFR Cluj pentru neachitarea unei sume de 175 de mii de euro. A câștigat litigiul în 2014, după cinci ani de așteptare.

Comentarii