„M-am născut să joc fotbal, așa cum Beethoven s-a născut să compună și Michelangelo să picteze”, spunea Pele în 2012. Performanțele de pe teren ale brazilianului vin să confirme aceste vorbe. De-a lungul anilor, Edson Arantes do Nascimento a câștigat, printre multe altele, trei titluri mondiale cu naționala Braziliei, șapte Baloane de Aur sau distincții onorante precum „Cel mai bun fotbalist al secolului”. În plus, a fost inclus în „Top 100 cei mai influenți oameni ai secolului XX”, întocmit de Revista TIME în 1999.
Dar despre Pele, fenomenul care a uimit lumea fotbalului într-o epocă în care informația nu era la un click distanță, circulă și povești aflate la granița dintre adevăr și ficțiune. Spre exemplu, recordul său de 1283 de goluri, pe care brazilianul le-ar fi marcat în 1363 de meciuri (inclusiv amicale), e imposibil de verificat. Faptic, Pele are „doar” 757 de reușite în 812 partide oficiale, cifre care-l plasează sub conaționalul Romario și cehul Josef Bican, care au înscris 772, respectiv 805 goluri.
Un alt moment controversat cu Pele în prim-plan s-ar fi petrecut la sfârșitul anilor ’60. Atunci, echipa sa, Santos, a venit în Nigeria pentru o partidă amicală, iar prezența starului brazilian ar fi dus la încetarea temporară a războiului civil din țară.
Contextul: un război în care au murit peste un milion de oameni
Războiul Civil Nigerian (cunoscut și ca „Războiul din Biafra”) a durat aproape trei ani, din vara lui 1967 până în ianuarie 1970. Conflictul a izbucnit după ce guvernatorul din sud-estul Nigeriei (zonă bogată în rezerve de petrol și majoritar creștină) a proclamat independența Republicii Biafra. Guvernul nigerian a invadat noul stat, iar luptele dintre cele două tabere au instaurat haosul în regiune.
Mai slab dotată decât forțele federale (susținute de Marea Britanie și URSS), Biafra a rezistat într-o primă fază, dar apoi a pierdut rând pe rând teritoriile în care se aflau câmpurile de petrol – resursă care îi permitea să supraviețuiască și să susțină războiul.
Curând, în țară a izbucnit foametea, iar în cele din urmă „rebelii” au capitulat. Sângerosul război a dus la moartea a peste un milion de oameni, mulți dintre ei decedați din cauza malnutriției severe.
Citește și: Ascensiunea de Football Manager a clubului înființat de refugiații kurzi din Suedia
Ce se spune: venirea lui Pele în Nigeria a dus la încetarea temporară a războiului
La începutul lui 1969 (după alte surse în 1967), Santos a efectuat un turneu de meciuri amicale în Africa. Brazilienii au jucat în Congo, Algeria, Ghana sau Mozambic, dar și în Nigeria. În ciuda războiului civil în desfășurare, conducerea clubului din Sao Paulo n-a vrut să anuleze cele două partide din această țară, ca să nu piardă onorariul (în total 17 mii de lire nigeriene) promis de federația locală.
Cele mai prestigioase publicații ale lumii (CNN, The Guardian, Time etc) povestesc că sosirea celui mai popular fotbalist al planetei i-a sensibilizat atât de mult pe localnici încât Guvernul din Nigeria și Republica Biafra ar fi semnat un armistițiu de încetare a focului. După unele surse, pacea ar fi durat 48 de ore, după altele trei zile.
Meciul dintre Santos și o selecționată a orașului Lagos s-a jucat pe 26 ianuarie și s-a încheiat la egalitate, 2-2, Pele marcând cele două goluri ale brazilienilor. Există și surse care afirmă că războiul s-ar fi oprit cu ocazia altei partide, jucate pe 4 februarie în orașul Benin City, între gruparea braziliană și o selecționată locală.
Citește și: Stelistul rebel care a marcat pe Camp Nou: a fugit de Ceaușescu și a ajuns „regele petrecerilor” în Italia
Printre toate aceste incertitudini, rămâne totuși declarația unuia dintre jucătorii lui Santos: „Întreaga țară era în conflict, însă când s-a aflat că partida va avea loc, acesta a încetat. Stadionul era foarte mic, îmi amintesc că oamenii veneau cu scaunele după ei ca să vadă meciul.”
Ce s-a întâmplat de fapt: meciurile s-au jucat, dar nu a existat vreun armistițiu intern
Au pus nigerienii armele deoparte în cinstea celui mai bun fotbalist din lume? Recent, un jurnalist nigerian stabilit în Marea Britanie a căutat în arhive pentru a găsi răspunsul la această întrebare. El afirmă că în presa vremii din Nigeria nu există dovezi care să confirme povestea, cu toate că principalele ziare locale au acoperit intensiv cele două meciuri jucate de Santos în țară.
Însuși Pele ar fi furnizat o informație eronată. În prima sa autobiografie, My life and the Beautiful Game, publicată în 1977, brazilianul scria că a ajuns în orașul Lagos în 1967, lucru care nu s-a întâmplat. De asemenea, în acest prim volum Pele nu face referire la episodul referitor la încetarea focului, pe care însă îl amintește în a doua sa autobiografie, apărută în 2008. De această dată, legenda braziliană menționează anul corect (1969), însă vorbește doar despre meciul disputat la Lagos, nu și despre cel de la Benin City.
Toată încurcătura a plecat de la un ziarist braziliano-francez, Michel Laurence, care a menționat episodul într-un articol despre cariera lui Pele apărut în revista braziliană Placar. În a doua sa autobiografie, Pele scria că nu știe sigur dacă povestea e adevărată, dar că străzile erau ticsite cu militari și că „nigerienii s-au asigurat că cei din Biafra nu vor invada Lagosul în timp ce suntem acolo”. Totuși, într-un interviu acordat CNN-ului în 2011, Pele susținea că întâmplarea este reală.
„Popularitatea lui Pele, precum și contextul incidentului (un război civil dintr-o țară africană răvășită) au făcut această poveste credibilă. Singura problemă cu povestea lui despre încetarea focului în Nigeria este că e falsă”, concluziona tăios jurnalistul nigerian.
